Omul nou ca ritual de trecere dintre doua regimuri politice

DSC09491

*Acestea sunt câteva rânduri despre/din cadrul conferinţei pe care am susţinut-o sâmbătă, 28 martie la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Omul nou este mai mult decât un concept ideologic. Omul nou este un proiect şi un proces în sine. El nu trebuie identificat/confundat doar cu regimurile şi ideologiile totalitare. Probabil orice societate îşi propune crearea unui anumit tip de om ideal. Nu trebuie să excludem democraţiile occidentale din această ecuaţie. Aşa cum Revoluţia franceză a adus un nou arhetip de individ – liber şi eliberat de ceea ce însemna l`Ancien regime – tot aşa Războiul de secesiune american (1861-1865) a introdus un nou tip de om în S.U.A. un om liber, care trăieşte într-o societate liberă unde sclavia este interzisa (cel puţin teoretic). Iar exemplele pot continua. Desigur atât francezii cât şi americanii au încercat să transmită aceste arhetipuri umane şi celorlalte societăţi. Astfel omul nou francez de la finele secolului XVIII şi omul american de la finele secolului XIX, pot deveni produse de export mai ales dacă acest om nou este înconjurat şi de o aură glorioasă. Omul nou poate fi considerat şi un simbol, o oglindă a unei societăţi.

În studiul de faţă va fi prezentat proiectul omului nou ca ritual de trecere dinspre un anumit regim politic către un alt regim politic radical diferit. Astfel în prima parte, prin conceptul de ritual va fi evidenţiată latura religioasă a acestui proces/proiect. Am ales această dimensiune deoarece am încadrat acest proiect al omului nou în dezbaterea asupra ideologiei şi în special asupra noilor concepte şi analize asupra ideologiilor politice apărute în România după 1989. Unul dintre aceste ‘’noi’’ concepte este acela de religii politice. Folosit cu precădere de filosofi precum Raymond Aron şi Eric Voegelin în occident, el este aproape necunoscut în spaţiul românesc. În a doua parte a studiul de faţă ne vom raporta în special la ultimul filosof menţionat şi vom lua ca reper lucrarea sa Die politische Religionen (1938), Religiile politice, publicată în România abia în 2011. În Religiile politice, Voegelin propune o anumită structură cuaternară a fiinţei umane, aceasta fiind deschisă spre ceea ce înseamnă om, societate, univers şi Dumnezeu. Dacă privim această structură cuaternară asemenea unei piramide, atunci în vârful său îl găsim pe Dumnezeu, mai jos universul, mai jos societatea, iar la baza sa omul. În ceea ce priveşte proiectul omului nou în regimurile totalitare, vom observa că acest om nou se raportează cât mai puţin posibil la ceea ce constituie vârful piramidei, metafizica, transcendentalul, Dumnezeu. Această problemă va fi prezentată în ultima parte a prezentului studiu. Desigur, interogaţia primară/centrală care a iniţiat studiul de faţă şi întregul demers cognitiv vizează reuşita/eşecul acestui proiect : a fost creat un om nou în comunism?

În realitate proiectul unui om nou, iniţiat de puterea politică nu este dedicat societăţii. În această relaţie puterea politică – societate, prin prisma omului nou, puterea politică nu face ceva anume pentru masele umane, ci dimpotrivă, cere ceva de la masele umane, mai exact cere ceva de la fiecare individ în parte. Puterea politică pretinde o schimbare radicală care nu începe la nivelul macro-social, cu masele ci la nivel micro-social cu fiecare individ în parte. Aşadar omul nou înseamnă o mutaţie atât la nivel individual cât şi la nivel social. Tentativa de creare a unui om nou de către diferite regimuri totalitare a constituit o etapă esenţială în contextul consolidării unui asemenea regim politic. Omul nou ca idee şi concept precede apariţia regimurilor totalitare.

Advertisements

Winter School ‘’Eric Voegelin’’ Vatra Dornei, 20.02.2016-02.03.2016

This is a project of the “Eric Voegelin” Cultural Association, addressed to students who are interested in history, philosophy, law, international relations and politology.The chosen location is the town of Vatra Dornei, settled in the heart of the Oriental Carpathians, in a natural background, with green space and fresh air. The courses take place in two periods. The first part is dedicated to pupils, during winter, in January or February.

The principal aim is to contribute to the combat of the social exclusion and the lowering of the disparities in society and in different social groups. The content regards, in particular, actions which prove measurable results regarding to the reduction of the poverty and of social inequalities.

The project comes under “the Development of the rural interethnic communities” sub-strand. The contribution regards the long and medium term participation to the development of the interethnic disadvantaged communities and, implicitly, to the improvement of the situation of the Roma population.

The winter school is dedicated to the current problems regarding the minorities in Romania, their active implication and participation to the political, civic and cultural life. The event will take place between January and February, in Bucovina. Due to the complexity of this historical province of Romania (14 national minorities between the two wars), we have chosen a place where school activities and holiday atmosphere can be combined, in a well-known mountain resort regarding its cultural diversity, the thermal waters and the fresh air. Furthermore, in this place communities from the rural zone and the urban one can be reunited, and due to the proximity between Bucovina and Moldavia, respectively Bucovina and Transylvania, to the event can also participate exclusive communities for Moldavia and the Roman-catholic Csangos from Moldavia and the Romanian and Hungarian nationals. The representatives of Saxons and Székely from Transilvania can also participate.

The main activities of the school will be oriented towards the finding of some real, pragmatic solutions, in order to solve the actual problems of the above mentioned communities and not only. Thus, within the framework of the event will be organized sessions of information concerning the actuality of the minorities in Romania, workshops regarding the democracy, the fundamental rights, the transparence and the appropriate government, the participative democracy, the fight against racism and xenophobia, anti-discrimination, social inequalities, trainings and courses regarding the culture and history of these minorities.

The organizers wish that, in every of the ten days, a specific national minority who lived or still lives in Bucovina is presented.

http://www.ericvoegelin.ro

https://www.facebook.com/pages/Asociatia-Culturala-Eric-Voegelin/579417985496777

http://evoegelin.blogspot.ro

Abel rătăceşte prin lume

”Abel e cioban, şi Cain e plugar. Abel rătăceşte prin lume, şi Cain frământă locul. Iar Cain ucide pe Abel. intodeauna Cain ucide pe Abel. Mă gândesc, de pildă, la cele două suflete româneşti: sufletul pastoral şi cel agrar. Tot ce e nostalgic ssete de zări în noi ţine de sufletul păstorului. Dar a trecut peste el sufletul stătător al plugarului, şi l-a pustiit; are să-l pustiască. Suntem în ţara lui Cain în care Abel n-a murit încă de tot. Dar va veni pedeapsa lui Dumnezeu – maşina – şi-i va mătura pe amândoi, pentru ca neamul lor să crească, să crească biblic, dincolo de zările ţării.” Constantin Noica, Suflet românesc, Humanitas, Bucureşti, 2014

DSCF7966

”Abel n-a murit încă de tot…” aceasta este speranţa cu care înaintez de fiecare dată spre vârf, spre culme. Asta îmi dă energie şi viguare. Asta este mai mult decât un ajutor. Asta îmi grabaeste ritmul, pasul respiraţia şi dorinţa de a vedea şi cunoaşte cât mai multe. Cnsider că oraşul este în sine lui un altfel de Cain. Un Cain care-l ucide încet dar sigur pe Abel. Îl otrăveşte zi de zi, îl zăpăceşte, îi săpă groapa şi-i pregăteşte în taina mormântul unde-l va arunca în cele din urmă. Însă Abel, mai are o şansă. Această tensiune între cele două extreme ale sufletului românesc redată într-un mod excelent de Noica în 1944… această tensiune se regăseşte în fiecare om născut între Tisa şi Nistru, între Dunăre şi Vârfurile Carpaţilor din Maramureş, Pocutia şi Bucovina.

Însă spre deosebire de Noica, nu văd în maşina modernă o pedeapsă. Dacă ea este folosită/valorificată în mod intelicent ea poate fi considerată chiar un dar, nicicând o pedeapsă. Dimpotrivă consider că acest Cain poate fi considerat o maşină deoarece omul modern tinde să devină o maşină, un robot, ceva programat să execute anumite programe conform unui orar bine definit. Acest Cain, această mecanică a omului modern are tendinţa de a se impune deasupra unei structuri ancestrale. De fiecare dată când colind dealuri, văi, munţi, păduri şi vârfuri din ce în ce mai înalte parcă-l caut pe Abel. Un Abel rătăcit, apropate pierdut, aproape de negăsit. Un Abel în care încă cred, un Abel biblic şi chiar mai mult decât atât. Colind în iarnă pe văi şi culmi asemenea unui cioban după turma sa, o turmă rătăcită, dezbinată, împrăştiată pe zeci de drumuri şi cărări care nu duc nicăieri.

DSCF7967

Recent am luat urma câtorva stâni din Munţii Baiului. Stâni de care nu te poţi apropia vara datorită câinilor care te simt de la o distanţă destul de mare. Iarna ele sunt pustii. Nu sunt nici ciobani, nici oi, nici câini, nimic. Doar frigul cumplit şi vijelia ce urlă printre scndurile şi şindrila stânii. Însă acolo, în acea austeritate deplină am sentimentul că-l regăsesc pe Abel. Acolo…

DSCF7959