Numele festivalului a cunoscut o evoluție și implicit o anumită nuanțare. Dacă în anul 2015 s-a numit doar ,,Zilele Filmului Istoric la Vatra Dornei’’ în 2016 el a fost modificat și transformat în ,,Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival’’.
Primul aspect pentru care a fost modicat acest titlu a fost facilitarea localizării teritoriale a evenimentului. Astfel, dacă pentru publicul de nișă, adică pentru persoanele cu o minimă cunoaștere istorică și geografică a României, localizarea orașului Vatra Dornei se făcea cu ușurință în Bucovina, în schimb pentru publicul larg existau anumite dificultăți. Multe persoane confundă Bucovina cu Moldova.
Astfel, a avut loc o cristalizare a ideilor și o îndepărtare a confuziilor. La întrebarea adresată de un bucureștean sau un bănățean, unde are loc festivalul? Răspunsul cel mai simplu este: în Bucovina, la Vatra Dornei. Al doilea motiv pentru care a avut loc schimbarea denumirii și introducere unui subtitlu într-o limbă de circulație internațională, în speță limba germană, a fost aspectul cultural al Bucovinei. Astfel, s-a realizat localizarea Bucovinei într-un spațiu cultural care nu este delimitat de frontierele de jure ale statului român. Bucovina, prin cultura, istoria și tradițiile sale se încadrează în Europa centrală, în ceea ce era/este cunocut în spațiul german drept MittelEuropa. Astfel, se impune o cristalizare a ideilor privind și acest concept.
Milan Kundera în ,,Tragedia Mitteleuropa’’ vorbește despre această atiteză dintre est și vest caracteristică țărilor aflate între Germania și Rusia. Pe de o parte, deși politic ele fac parte din Estul Europei, din punct de vedere cultural ele aparțin vestului. Astfel, în cazul Bucovinei, atât partea de sud (România) cât și partea de nord (Ucraina), dacă din punct de vedere politic este situată în estul Europei, din punct de vedere cultural ea se află în vestul continenului.
Conceptul de Mitteleuropa a avut o evoluție sinuasă pe parcursul veacurilor. Dacă de la jumătatea secolului al XIX și până la începutul Primului Război Mondial gândidorii germani înțelegeau prin Mitteleuropa spațiul dintre Rhin si Vistula, cei din Ungaria, Cehia și Polonia includeau întregul Imperiu Austro-Ungar considerând societatea de tip K. und. K. definitorie pentru Mitteleuropa. După Primul Război Mondial, Mitteleuropa se regăsește mai mult în gândirea europeană ca fiind drept fostul spațiu geopolitic și cultural al fostului Imperiu Austro-Ungar. Odată cu cel de Al Doilea Război Mondial și distrugerea Europei și societatea atât de eterogenă și echilibrată în același timp a Europei centrale, vechea societate de tip K. und K. dispare, iar cu ea și ceea ce a fost Mitteleuropa.
Așadar, primul obiectiv al festivalului de film a fost recuperarea, reconstruirea din punct de vedere cultural a acestui spațiu istoric, Mitteleuropa. Denumirea festivalului, Zilele Filmului Istoric în Bucovina – Mitteleuropa Filmfestival, nu este doar o formulă fantezistă, ea se bazează atât pe acest trecut istoric cât și pe activitățile din timpul efectiv de desfășurare a festivalului.
Așadar, al doilea obiectiv al festivalului a fost promovarea culturii și istoriei Europei Centrale. Evenimentul nu este un eveniment care promovează exclusiv doar produsele culturale românești: filme, cărți, muzică, fotografii, etc. Cultura nu poate fi delimitată de etnie, religie, naționalitate sau simpatii politice. În acest context este inconturnabilă o abordare largă, de mare amploare la nivel internațional incluzând și celelalte state cu care România se învecinează dar și celelalte comunități minoritare împreună cu care românii trăiesc în România. Din acest punct de vedere în cadrul festivalului au fost proiectate filme produse în Austria, Germania, Franța, Polonia, Rusia și evident în România. De asemenea au fost invitați artiști și oameni de cultură din Polonia și Austria.
Al treilea obiectiv a fost crearea unui dialog între artist, indiferent că este un regizor, un muzician, un scriitor, un fotograf, un actor, etc. și publicul local. Aceasta a fost o foarte mare oportunitate pentru publicul local de a intra în contact cu persoane din domeniul artelor care au venit pentru prima dată la Vatra Dornei sau chiar pentru prima dată în România. Evident în orașele mari, precum București, Timișoara, Cluj, Iași, publicul local are posibilitatea de a întâlni, de a dialoga și de a stabili contacte cu aceste persoane mult mai ușor, însă pentru publicul dintr-un oraș de munte cu o populație sub 15 000 de locuitori un asemenea eveniment, în cazul în care nu este unic, este cel puțin o raritate, o excepție față de toate celelalte evenimente care sunt organizate în comunitate. În acest context, este important de precizat faptul că aceste persoane care sunt invitate la festival, precum și organizatorii sau/și partenerii media, ei nu vin la Vatra Dornei în calitate de simplii turiști. Ei vin la Vatra Dornei pentru a-și pune la dispoziția publicului local cunoștințele, energia și timpul în care pot să transmită din experiența lor și publicului local ceea ce au făcut, ceea ce lucrează, ceea ce au studiat și învățat.
Al patrulea obiectiv a fost abordarea obiectivă, fără patimă și fără scandal a unor subiecte de mare interes și importanță. Deși în presa din România informația și-a pierdut din obiectivitate iar canalele media caută în special să teatralizeze și să deformeze adevărul, organizatorii festivalului și-au propus o abordare pertinentă și obiectivă a subiectelor prin filmele proiectate și prin persoanele invitate. Astfel, deși presa din România cunoaște un fenomen numit drept ,,hollywoodizare’’ (Matei Vișniec), similar unui fenomen din presa occidentală analizat de Albert du Roy și numit drept ,,moartea informației’’ (Albert du Roy, La Mort de l`information, Stock, Paris, 2007), organizatorii acestui festival și-au propus să realizeze un eveniment care să informeze publicul cu obiectivitate și riguare, fără dramatizare, fără vulgarizare, fără falsificarea adevărului. Mai mult, evenimentul fiind un eveniment eminamente cultural, nu respectă nici limbajul de lemn al discursurilor politice nici linia directoare a politicaly corect. Cultura are nevoie de libertate, iar acest eveniment este un spațiu al liberei circulații a ideilor și curentelor artistice indiferent de orientarea sau afinitățile politice ale autorilor operelor și creațiilor artistice. Din acest punct de vedere este esențială amintirea lui Ion Rațiu care a declara la întoarcerea sa în România, referitor la divergențele de opinii și idei: ,,voi lupta pâna la ultima picătura de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.’’ Acesta este un principiu conducător al organizatorilor festivalului, iar cu ocazia împliniirii a 100 de ani de la nașterea lui Ion Rațiu (1917-2017), activitatea sa a fost amintită prin organizarea unei expoziții de fotografie despre viața sa, împreună cu Fundația Ion Rațiu, Turda.
Al cincilea obiectiv al festivalului a fost și va rămâne mereu promovarea regiunii și a orașului, atât ca destinație pentru potențiali turiști cât și ca loc de întâlnire pentru persoanele din sfera artelor, a diplomației, a învățământului superior și, de ce nu, în cele din urmă din sfera afacerilor. Desigur artiștii sunt persoanele cele mai interesate de lumea spectacolelor culturale. Însă, arta are nevoie și de capital, de susținerea economică atât a statului cât și a mediului de afaceri. Astfel, persoanele din instituții administrației centrale și locale precum și oamenii de afaceri au fost invitați și au și participat la eveniment însă nu întodeauna au și susținut financiar acest demers cultural. Prin transformarea succesivă a festivalului dintr-un eveniment local (2015) într-unul național (2016) și internațional (2017) el a demonstrat că are capacitatea și oportunitatea de a atrage interesul inclusiv a persoanelor nu numai din alte orașe ale României cât și din alte țări, vecine sau nu. Astfel, participarea unor invitați din Austria, Germania și Polonia la cea de a treia ediție este o dovadă clară a creșterii vizibilității și importanței culturale atât a acestui eveniment cât și a orașului Vatra Dornei.
Invitații care au participat la acest festival au făcut cinste atât orașului cât și evenimentului în sine. Dacă aș face o retrosptectivă a ceea ce s-a discutat/dezbătut la festival, din 2015 cu regizorul Nicolae Mărgineanu, cu prof. univ. dr. Barbu, cu Judecătorul Cristi Danileț și Avocatul Gheorghe Dragne cu regizorul Andrei Negoiță Zagorodnâi, cu Gunter Zernetzky și Mihai Dragomir, cu istoricul Cosmin Budeacă și Silviu Moldovan, după în 2016 din nou cu Nicolae Mărgineanu, Cosmin Budeancă, Silviu Moldovan, Casian Balabasciuc, cu prof. univ. dr. Nicolae Drăgușini, cu prof univ. dr. Mihai Croitor, cu regizorul/producătorul Andrei Bărbat și toți invitații săi, cu Ambasadorul Austriei, cu alți invitați din Iași și București iar în 2017 cu Tomas Protokovic, cu Vitoria Baltag, cu Silviu Moldovan, cu invitații de la Forumul Democrat German și Paul Celan Zentrum, fără a mai aminti concertele organizate și filmele proiectate oricine poate conștientiza că tot acest maraton cultural, civic, transdisciplinar și mai ales internațional nu a fost deloc o joacă ci este un lucru cât se poate de serios.
emiliandranca 