De la o țară de consumatori la o țară de consumați

IMG_20170311_071557

Un zbor obișnuit precum oricare altul. Avionul se ridica repede de pe pamânt luând direcția vestului iar cu el ceea ce are cel mai bun și mai neprețuit această țară: oamenii și speranțele lor. În urmă, rămâne un pământ înca insuficient prețuit. Munții, apele, câmpiile, o diversitate și un colorit neașteptat într-un răsărit rece de primăvară. Este timpul reînoirii. Însă ce anume renaște, unde, cum, sub ce forme? Natura? Oamenii? Privesc în jur și observ chipuri care vor duce cu ei speranțele, planurile și energiile lor pe alte meleaguri, poate mai mult, sau mai puțin colorate, însă altele, altele, mereu altele. Sunt oameni care au nevoie de ceva, de ceva ce nu (mai) găsesc la ei acasă. Ce s-a întâmplat oare  în acești ultimi 20 de ani, de ce există această deziluzie și deznădejde la nivelul unui întreg continent nu doar la nivelul unei țări? Europa pare a fi pierdut energia și avântul celor care în alte timpuri au fondat imperii coloniale, au descoperit și redescoperit lumea sub feluritele ei chipuri, indiferent de îndepărtări, înălțimi sau vitregiile naturii și ale vremii. Acum, în anul de grație 2017 totul pare a fi dat, totul pare fi cunoscut, știut, stăpânit. În fapt, un sentiment de autosuficiență și mulțumire de sine stăpânește masele. Fiecare suflet și-a consumat propria vlagă, propria vigoare arzând pentru diverse și diverse false nevoi, fie de natură materială fie de natură spirituală. Omul nu mai este nici măcar umilul homo faber descris de Bergson, omul nu mai are nici măcar libertatea îngăduită de Marx și anume acolo unde timpul său de muncă se termină începe și timpul său liber, omul nu mai este regăsit nici în homo ludens a lui Huizinga, el nu mai știe să se joace, el are o tabletă, un telefon sau un monitor în fața ochilor. Omul nu mai consumă, el este consumat de produsele pe care consideră că le consumă, de care crede că se bucură. Omul a devenit adevărata marfă a marilor piețe de desfacere, el este un produs al pieții comerciale iar nu piața o expresie a nevoilor sale. Ce cumplită rasturnare de valori! Nu mai există comuniune între oameni, atât timp cât ei au pierdut simțul, timpul și rostul jocului. Da, jocul real are un timp al său, o vârstă pe care omul o trăiește, individual sau în grup. Simțul jocului esteexpresia plăcerii interacțiunii cu celălalt, oricine ar fi el, a dezvoltării rolurilor și responsabilităților pe paza unor reguli. Jocul are astfel propriul său rost, asemenea unui limbaj, a unei comunicări firești între oameni. El necesită asumarea unor responsabilități, a unor virtuți (competitivitatea, loialitatea, fidelitatea) dar și a unor valori inconturnabile asemenea respectului, atât pentru adversar cât și pentru coechipier indiferent de locul ocupat pe scara ierarhică a grupului. Într-o societate de consum totul se univormizează, se pierde, se anulează iar într-o lumea unde totul este consumat și consumptibil, cu atât mai mult. Teoria dreptului civil prezintă bunurile într-o largă varietate de categorii, iar una dintre ele este tocmai cea a bunurilor consumptibile, adică a bunurilor care prin utilizarea lor dispar, sunt consumate. Un banal exemplu poate fi arderea combustibililor, indiferent de natura lor. În mod paradoxal, ceea ce natura umană ar trebui să contrazică, se devodește a fi tocmai invers: oamenii se transformă din consumatori în bunuri  consumptibile.  Desigur, poate fi ridicată întrebarea: consumați de către cine? Când? Cum? Cel mai apropiat răspuns de realitate ar putea fi următorul: omul modern, conectat la toate sursele de informații posibile, aflat în fața unei oferte iepuizabile de noi nevoi și inedite necesități,  arde de nerăbdare să știe, să vadă și mai ales să posede cât mai mult/multe. Din această imperioasă nevoie apare și risipa combustiei interne, a ceea ce este spiritul, sufletul, viața în sine. Omul modern își pierde sufletul în marea masă uniformă, amorfă, sterilă a lumii de care se înconjoară. El nu îndrăznește să ridice capul, el nu cugetă la ieșirea din obsucuritatea sa, el este complice cu acest mediu. Omul modern îi lipsește curajul afirmării propriei personalități, îi lipsește voința rostirii adevărului, îi lipsește demnitatea recunoașterii omului mai bun decât el și mai ales îi lipsește empatia și emoția trăită față de și în prezența celuilalt, al alterității sale. Mai cunoaște omul modern bucuria de a face un bine, total dezinteresat, responsabilitatea de a se gândi la binele colectiv, înțelepciunea de a fi tolerant cu ucenicul și învățăcelul dar  crunt ne neiertător  cu cel mișel și viclean? Greu de crezut.

 

Kunst fur Kunst

Festungen und Burgen bauen (Sportfreunde Stiller)

 

Du kannst Festungen und Burgen baun
so kann dir keiner etwas tun
Du kannst rauchen und trinken und schlucken
bis die Dämonen kurz mal ruhn

Doch du kannst mir kaum mehr in die Augen schaun
Ich wünschte, du könntest dich mir anvertraun
Wohin gehst du mit all deinem Schmerz?
Wohin trägst du dein verletztes Herz?
Du kannst ballern und schießen und wüten
haust alles kurz und klein
und dann stehst du vor den Trümmern
Einsam und Allein

Und du kannst mir kaum mehr in die Augen schauen
Ich wünschte, du könntest dich mir anvertraun
Wohin gehst du mit all deinem Schmerz?
Wohin trägst du dein verletztes Herz?

Du redest Dich um Kopf und Kragen
Nur kein Wort von deinem Leid
Musst nicht alles alleine tragen
Es wird leichter wenn du teilst
Bleib doch nich alleine mit all Deinem Schmerz
Teile ihn und heile dein Herz.
Bleib doch nich alleine mit all deinem Schmerz
Teile ihn und heile dein Herz.

Reorientarea României către Est

dragnea_liviu_nicolae

 

Au trecut deja mai bine de 10 zile de la rezultatul alegerilor parlamentare din România. Deznodământul este clar, socialiștii au câștigat alegerile iar odată cu acestea și două partide, cel puțin, de partea lor (ALDE și UDMR). Indiferent cine va fi premierul propus de socialiști, desemnat de președintele republicii și după investit cu votul de încredere al Parlamentului, se va produce o schimbare semnificativă. România se va reorienta în relațiile sale internaționale. Inevitabil, va fi încercată o reapropiere de Rusia. Acest lucru este firesc, dat fiind faptul că în ultimii ani discuțiile politice sterile au adus pierderi economice României în relațiile cu foștii, actualii sau viitori parteneri din est. Acestor momente pierdute pe scena politică de către politicienii de ocazie se adaugă o diplomație nepregătită suficient de bine pentru un dialog cu cel mai mare stat din Europa care rămâne în mod incontestabil Rusia. Se poate ca revalorificarea apropierii culturale, sociale și economice de Rusia să fie chiar benefică. Să vă gândiți vă rog doar la următoarea chestiune: ce se va întâmpla când România va avea epuizate toate resursele sale energetice neregenerabile? ….  De asemenea va ti testată o deschidere către alte state din est, în special din Orientul Mijlociu. Turcia, Israel, Siria, Irak, Iran, Kazahstan sunt statele care pot deveni parteneri importanți în următoarea configurație geopolitică din această zonă încă incertă.  Sunt state cu care România a avut relații mai mult decât amicale înainte de 1989. Astfel, la o distanță de un sfert de secol, România, prin noul guvern va revalorifica legăturile firești pe care le-a avut cu anumite societăți, atât prin  mediile private cât și mediile de stat. Acest lucru a fost încercat cu o anumită măsură în timpul celor patru guverne conduse de Victor Ponta. Însă fostul premier a eșuat. Ceea ce nu s-a reușit în perioada 2012-2016 se va reuși probabil în perioada 2017-2020. Este în natura lucrurilor ca această schimbare la 180 de grade să se producă. Fiecare partid politic, indiferent de culoare, reprezintă tot un alt grup de interese. În spatele fiecărui partid se organizează și se întâlnesc mereu oameni diferiți, aflați în competiție, rivalitate, eventual dușmănie cu cei care se află în spatele celorlalte partide. Astfel în contextul schimbării puterii politice se schimbă și rețelele și relațiile dintre puterea politică și ceilalți parteneri, atât interni cât și externi.

Ce avem de câștigat și ce avem de pierdut?

Pe de o parte, România poate recâștiga piețele comerciale din estul Europei și din statele asiatice pe parcursul reconstrucției acestora post-război și mai ales post-Stat Islamic. Probabil aceste piețe nu se vor dovedi a fi mai profitabile decât cele europene, însă tot sunt piețe de valorificat. Pe de altă parte, există riscul ca tocmai aceste piețe europe să fie pierdute parțial. România poate pierde încrederea câștigată în ultimii 25 de ani cu mare greutate. A se vedea măsurile de infringement pe care le riscă România din cauza proiectului ,,Lanțului scurt’’ care nu este nimic mai mult decât un proiect de protecție și susținere a produselor locale în detrimentul produselor europene. Cu alte cuvinte este încercată o politică neloială și împotriva dreptului comercial și implicit al dreptului concurenței conform Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene. Însă acesta poate fi doar un început. După un an cu un guvern mai mult liberal decât neutru (alcătuit din falși tehnocrați), promovând politici liberale, acum socialiștii vor avea toate motivele să testeze sau să experimenteze la rândul lor altceva. Poate un protecționism mai accentuat va fi conturat prin noi proiecte legislative. Poate un iliberalism precum cel din Ungaria va fi încercat pe plan politic, atât intern cât și extern. Probabil un ordoliberalism economic de proveniență germană va fi încercat în economie (a se vedea școala economică de la Freiburg). Astfel, cel puțin, politica va avea un cuvânt de spus în privința fluctuației prețurilor, a cererii și a ofertei, precum și a necesarului de importuri și a capacității privind exporturile.

Va urma o perioadă inedită. Total diferită de ceea ce a fost până acum și mai ales diferită de celelalte guverne socialiste. De ce? Deoarece lumea în momentul de față se confruntă cu alte probleme, alte provocări, altele sunt mizele și altele sunt armele cu care combatanții se confruntă. Dintre toate taberele angajate în această competiție economică, politică, militară, culturală, etc. dar mai ales o competiție mascată, tacită, neasumată, va câștiga acea tabară care va gânndi strategic, deci pe termen lung și implicit pe baza unor principii și valori bine conștientizate și asumate. Pentru orice ideal/țel  este necesară o luptă lungă și anevoioasă iar abandonarea idealurilor este asemenea abandonării sinelui, asemenea avortului, asemenea unei crime.

Post Scrisptum:

să nu se supere cititorii mei pentru fotografie, fie că vă place sau nu, fie că acceptați sau nu, el este omul care va conduce România în următorii ani.

Ajută o școală de copii să-l cunoască pe Moș Crăciun

images

Casa de orfelinat din Sebeș are un colectiv de copii minunați care într-o zi vor fi motorul economiei din România. Ei vor fi cei care vor plăti pensiile adulților de azi, ei vor fi cei care vor plăti din propriul salariu taxe și impozite pentru spitale, drumuri, școli și ajutoare sociale. Fără ei, fără elevii de azi, România de mâine nu va exista. Oferindu-le o șansă în plus lor, ne oferim o șansă în plus nouă. Investind în copii de azi, investim în propriul nostru viitor. Ajutând pe cei mici să creadă într-o lume mai bună oferim propriei noastre lumi o șansă de a deveni mai bună.

Echipa Ligii Studenților Români din Străinătate – Filiala din Germania, a inițiat un proiect prin care acești copii au șansa de vizita orașul Sibiu într-una din zilele din vacanța de Crăciun. Pentru ca acest proiect să devină posibil este nevoie de ajutorul fiecărui cititor al acestor rânduri

De ce este important acest lucru?

Este de la sine de înțeles că pentru transportul și masa acestor copii sunt anumite cheltuieli pe care un grup de studenți nu le poate susține în totalitate. Astfel, inițiativă nu trebuie doar admirată ci și susținută concret, sprijinită financiar printr-o mică donație.

De ce este necesar?

Aceasta este o ocazie pentru câțiva copii de  a vizita orașul Sibiu în prag de sărbătoare, de vedea/cunoaște Târgul de Crăciun din Piața Mare, de a vizita un muzeu și de a cumpăra o carte pe placul/interesul lor dintr-o librărie. Astfel un copil oarecare face un pas important dintr-un orășel aflat în provincia provinciei către un oraș mai mare, cu un orizont cultural, economic și social mai larg.

De ce este util?

O asemenea experiență oferă posibilitatea copiilor de a avea un reper în plus pentru drumul lor în viață. Sibiul este un oraș unde poți urma un liceu, după o facultate iar ulterior poți dobândi un Job bine plătit. Aceasta este o ocazie de a arăta unor copii ce oportunități le poate oferi viața, pentru ce pot și mai ales merită să lupte, să muncească, să fie harnici și competitivi.

Cum poți ajuta?

Orice donație este utilă. Conform principiului ,,dă un leu pentru Ateneu’’, în cazul de față poți da un leu pentru viitorul tău investind în formarea unui copil. Donează orice sumă și vei primi o fotografie cu grupul de copii care vor vizita Târgul de Crăciun din Sibiu.

Cum poți fi un om mai bun?

Transmite mai departe familiei, prietenilor, prietenelor, cunoscuților, etc. această inițiativă și încurajează astfel nu doar faptele de caritate ci investiția inteligentă în viitorul propriei societăți. Distribuie acest anunț mai departe pentru ca acești oameni mici  să poată deveni oameni mari.

Pentru donații:

Nr. cont: 0902262
Blz: 10077777
Banca: norisbank Berlin
Foto Copy Rights: http://targuldecraciun.ro/targ/editia-2016/

Această clasă politică nu mă reprezintă!

img_5112

Nu regăsesc pe lista niciunei formațiuni politice un grup de oameni, sau măcar două persoane care să fie îndreptățite să primească votul meu. Este drept, dacă cercetez cu atenție găsesc individualități, caractere, personalități care pot întruni suma criteriilor unui candidat respectabil, un  potențial viitor senator sau deputat în Parlamentul României. Însă cum pot avea încredere într-un partid politic dacă doar un singur candidat este un om cinstit și capabil? Este de la sine de înțeles că orice om normal se întreabă de ce restul grupului nu este,  nu neapărat la fel, însă macar aproape, asemănător cu portretul acestui candidat?

Nu mă regăsesc în persoana niciunui candidat. Nici cei tineri și nici cei mai puțin tineri par a nu fi înțeles rostul României în Europa, rostul acestei națiuni în rândul celorlalte națiuni, rostul acestui popor în masa celorlalte popoare. Candidații de azi nu au o miză mare, un scop bine definit, un ideal de o viață pentru care lupta lor să fie susținută, încurajată, ajutată și învestită cu maximă încredere din paretea celor cărora le cer votul. Or Europa de azi se afla în fața unor imense provocări. Pentru a oferi un răspuns pe măsura acestor provocări ai nevoie de oameni pe măsura acestor evenimente și fenomene unice în istoria Europei. Însă clasa politică din România nu este pregătită pentru asemenea confruntări politice și economice care riscă în orice moment să devină confruntări militare.

Nu pot vota pe nimeni care pretinde pur și simplu că este mai bun decât celălalt/ceilalți. Nu pot vota pe nimeni doar pentru atât. Cu atât mai puțin nu pot vota pe nimeni care pe plan personal nu a dovenit că este capabil să fie un adevărat pater familias, o condiție esențială a bunei conviețuiri în societate. Nu pot vota pe nimeni care pe plan profesional nu a înregistrat performanțe ci doar un banal traseu, demn de respect într-adevăr dar nu demn de luat în cosiderare pentru o asemenea funcție. Responsabilitatea se va doveni

Nu pot vota pe cineva care după un mandat de parlamentar, sau în cazul și mai nefericit după mai mai multe mandate, nu poate menționa nici o inițiativă legislativă, nici un proiect susținut în Parlament, sau mai grav, nici nu a fost prezent în cameră la ședințe. Cu atât mai puțin nu pot vota un fost/actual parlamentar care a absentat în mod consecutiv de la confortabilul și căldurosul loc de muncă. În România politica de azi și actuala clasă politică se dovedește a fi doar o intervață a grupurilor de interese, a marilor grupuri și micilor grupuri de investitori și deținători ai capitalului. Or nu pot acorda încredere cuiva care se dovedește a fi doar o păpușa în mâinile marilor păpușari din țară sau de peste hotare.

Nu voi vota niciodată pe nimeni care nu a făcut nimic semnificativ, necesar și eficient pentru comunitatea din circumscripția în care candiează. Asemenea, nu voi vota niciodată pe nimeni care a fost catapultat din capitală în provincie sau invers, de un grup de interese sau de conducerea unui partid, oricare ar fi acesta.

Concluzionând, se poate spune că această clasă politică nu reprezintă pe niciun om normal. Nicio persoană normală, indiferent de școală, profesie, vârstă nu poate alege personaje de circ sau din teatrul absurd. În orice situație există și o alternativă, mai mult sau mai puțin rațională. Alternativa rămâne doar pentru acei candidați care nu au avut legături, conexiuni și complicități cu partidele politice, cu actuala clasă politică, cu cei care au primit deja condamnări pentru faptele săvârșite sau cel puțin control judiciar. Speranța rămâne pentru acești tineri, neinițiați și neexperimentați candidați. Oricât de blamați ar fi această nouă clasă de viitori potențiali politicieni ei merită totuși încurajați. Altfel, cât de naiv ar trebui să fii ca după 26 de ani să votezi aceleași etichete, aceleași discursuri, aceleași false formațiuni politice?  Unde au dus toate acestea în 26 de ani?  Răspunsul este de la sine de înțeles: nicăieri!

Așadar, pe 11 decembrie nu se ridică doar o problemă de politică internă a României. Se ridică o problemă de minimă cultură deoarece votul politic este expresia culturii politice/civice a celui/celor care-l posedă. Votul românilor va reflecta, dincolo de alegerea politică, cultura acestora. Aceasta este oportunitatea de a alege între încremenirea în paradigma politicienilor care au condus deja România, ceea ce înseamnă stagnare pe toate planurile, iar de partea cealaltă contribuția și punerea umărului la reconstrucția unei societăți aflate în ruină, ceea ce înseamnă multă, foarte multă muncă, de multe ori chiar și voluntară.

Pentru o genealogie a globalizării

50704639d2b58_1_claude-karnoouh-bucurestiul-din-70-si-cel-de-azi-prin-ochii-unui-antropolog

Claude Karnoouh, Pentru o genealogie a globalizării

Eseuri critico-filosofice ale unui sceptic în acțiune

 

8 decembrie 2017, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, a avut loc lansarea ultimei cărți a atropologului francez Claude Karnoouh.

Claude s-a născut a Paris, unde a și început studiile, dar nu în științe umaniste ci în științe exacte, chimie și fizică. Ulterior s-a dedicat antropologiei și implicit disciplinelor sociale. A urmat o carieră academică, astfel, a predat în Franța, Italia, Ungaria și România (București, Universitatea de artă).  Claude Karnoout se declară un marxist, iar ca marxist a fost touși martor într-un proces împotriva unui negaționist al Holocaustului, proces în cadrul căruia a luat apărarea celui care a negat Holocaustul.

Profesorul Michael Shafir a prezentat cartea și autorul nu neapărat într-o lectură proprie ci critic și echidistant. După opinia profesorului, cartea se putea numi chiar și  ,,Eseuri critico-filosofici a unui acționar în scepticism.’’  Profesorul a amintit o veche remarcă a lui Claude Karnoouh:  ,,Decât să mă plictisesc cu tot felul de mediocrități care sunt de acord cu mine, mai bine mă cert cu un om foarte inteligent’’.  Cartea sa nu se rezumă la expunerea de concepte. Este o carte care nu încetează să pună cunoscuta întrebare leninistă ,,ce-i de făcut?’’. Această întrebare, pentru Claude Karnoout aparține dimensiunii de stânga a ideologiei și practicii politice. Ungaria, Bulgaria, Serbia au gânditori cunoscuți de stânga sau cel puțin oameni cunoscuți care au acționat în acest domeniu. Însă România până să dea un G. Luckacs va trebui să mai aștepte câteva sute de ani.

Articolele autorului sunt caracterizate de eclectism, eclectism care este totuși perceput ca ceva negativ în prezent. Nu trebuie să fii un adept al lui Țuțea pentru a observa că o caracteristică a românilor este ,,aflatul în treabă,’’ și implict tendința către un fals eclectism. Claude este în schimb o revenire la enciclopedism. Nimeni nu-și poate închipui cultura europeană fără enciclopedism, deci iluminism, însă în același timp nimeni nu-și poate închipui cultura europeană fără spiritul critic al iluminismului.

O analiză lucidă a realismul socialist (o altă preocupare a lui Karnouuh fiind astfel arta socialist), relevă faptul că puțini au  avut curiozitatea și libertatea de a observa cauzele acestuia. Realismul socialist nu este decât o expresie a gusturilor socialiste a unui tânăr educat în spirit burghez și care se numește Vladimir Ilici Ulianov.   Eugen Lovinescu considera că în artă nu trebuie combinat niciodată eticul, etnicul și esteticul. Mihail Șolohov, Esenin, sunt mari scriitori, deși aceștia sunt judecați și criticați. Un om de artă trebui analizat doar prin opera lor, iar  opera lor  trebuie analizată doar prin termenii operei de artă.

Eseul despre originile războiului analizează practic parcursul societății până la prima Revoluție Industrială. Pacea de la Westfalia nu este un rezultat al evoluției tehnice a armelor ci a un rezultat social-tehnic-politic.

Ce este în definitiv  genealogia? Ea poate răspunde la întrebarea: cum am ajuns aici unde suntem?  Genealogia globalizării aduce și tobele războiului. Claude Karnoout nu are încredere în om. Omul, pentru el și-a schimbat natura iar el poate, trebuie și merită să fie privit/analizat prin prisma relației sale mai mult cu tehnica decât cu mediul înconjurător. Vilfredo Pareto consideră că ,,istoria este un cimitir al aristocrațiilor’’, însă istoria în sine este un cimitir al civilizațiilor. Simbolurile occidentale sunt moarte fără sângele și carnea celor care le suportă.