România la Târgul de Carte de la Leipzig

In aller Freundschaft - Die jungen Aerzte

Pe 22 noiembrie a fost prezentat la Ambasada României în Germania programul activităților culturale române în cadrul târgului internațional de la Leipzig, din 2018. Gazda evenimentului a fost Excelența Sa Ambasadorul României în Germania Emil Hurezeanu.

În 2018, la Târgul Internațional de Carte de la Leipzig  13-15 martie 2018, România va fi unul dintre invitații principali. Rumaenien Schwerpunktland der Leipziger Buchmesse

Sich treffen zu Hause in Europa.

În ciuda crizei politice din România, mai există o speranța în ceea ce privește reprezentarea României în exteriorul frontierelor sale iar aceasta este, în momentul de față,  cultura.

În timpul săptămânii târgului de carte se va desfășura și o săptămână a filmului românesc în Leipzig. Acest demers cultural face parte din activitățile desfășurate  de Ambasada României în Germania în parteneriat cu Institutul Cultural Român în cadrul târgului de carte și, probabil, va reuși să aducă publicul mai aproape de literatura română.

Scriitori care vor fi prezenți la târgul de carte, printre cei mai citiți și cunoscuți sunt menționați: Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec, Filip Florian,  Cătălin Dorian Florescu, Andrei Pleșu, Gabriela Adameșteanu.

Autori care vor fi din nou traduși sau pentru prima dată traduși: Ion Luca Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române, inegalabil pentru ironia și sarcasmul său aproape imposibil de tradus în altă limbă; Daniel Bănulescu, poezii; Cătălin Miruleac, Eginald Schlachtner, Rodica Drăghincescu, Lavinia Braniște, Ștefan Agopian, Ioana Nicolae

Events:

Die schoenste Buch

Fotoausstelung ,,Lipsca’’

Konzerte

La festival mai sunt așteptați Norman Manea (New York) și Herta Müller (Berlin). Poate aceste informații vor trezi în capurile multora o relativă modestă curiozitate: oare de ce cei mai mari scriitori pe care românii-i au și-i pot număra pe degetele de la o mână, au fost apreciați și valorificați în Occident nu la ei acasă?

Foto copyright: http://blog.goethe.de/dlite/categories/97-Leipzig-2018

Advertisements

Esența Istoriei

Boris Poarta Brandenburg

Probabil titlul este destul de pretențios însă întrebarea generală care se ridică atunci când cineva se întâlnește cu istoria ca și disciplină științifică ar fi ,,care este rostul său?’’ Istoria atât ca disciplnă științifică cât și ca vast domeniu cultural constituie cel mai important arsenal al experiențelor noastre (Eugen Kogon[1]). Cu alte cuvinte, istoria însumează experiențele tuturor oamenilor la scara mondială pe parcursul a mii de ani. Cu cât reușești să citești și să cunoști mai mult, cu atât aceste experiențe individuale sau comune vor deveni propriile tale experiențe. Toate acestea vor constitui unul dintre cele mai eficiente mecanisme pentru o mai bună gestionare nu doar a vieții personale ci și a activității publice și în unele cazuri chiar politice. O asemenea experiență poate sta la baza gestionării propriei gospodării dar și a propriei societăți. Deoarece, în contextul în care se discută de schimbare și reformă în linii mari într-o societate, statul și clasa politică care gestionează întregul aparat politico-economic este ultimul element care suportă în realitate reformele sociale, politice, economice, deși el ar fi primul element din societate care ar avea nevoie de ele. Însă, într-o societate liberă și democratică, nu statul poate fi agentul reformei ci în primul rând societatea respectiv resortisanții săi. Indivizii, implicit suma acestora, constituind corpul societății sunt cei care constituie primul factor al schimbărilor economice, sociale, culturale, politice, etc.[2]  Ulterior, clasa politică asemenea unei oglinzi reflectă spectrul social și economic al societății iar statul preia stimulii, indicatorii, datele și semnalele economice, culturale, politice transmise de resortisanții săi. Astfel, o societate poate fi liberă și democratică iar statul ca aparat politic poate fi legitim (stat de drept) în măsura în care există o cultură liberă și o cultură politică care să stea la baza instituțiilor democratice și a economiei libere. Beduinii din Arabia Saudită sau triburile de indieni din America de Sud vor găsi inutilă existența unui parlament în societatea lor deoarece din punct de vedere cultural ei nu au și nici nu cunosc experiența altor societăți cu a asemenea instituție. Însă nu este nevoie de a căuta asemenea exemple pe alte continente, este suficient a privi în sânul societății europene, chiar în România pentru a găsi cazuri și situații în care resortisanții statului român nu găsesc utilitatea unor instituții din cadrul puterii executive sau judecătorești deoarece nu cunosc și nu au cultura politică necesară care să le explice rostul acestora. Cu alte cuvinte, aceste instituții ale statului devin inutile dacă cei cărora se adresează nu dețin această experiență istorică a altor societăți, nu posedă bagajul minim de cunoștințe istorice care să le explice rostul și necesitatea unor entități, în aparență abstracte, însă în relitate de o mare necesitate pentru buna funcționare a unei societăți libere și democratice. Ignorarea istoriei și a culturii duce inevitabil la ignorarea macanismelor funcționării propriei societăți. Această lipsă de cunoaștere a normelor care reglementează funcționarea instituțiilor și implicit drepturile și obligațiile tuturor celor angajați în gestionarea statului și a societății crează cadrul favorabil abuzurilor de orice natură. Practic, un om informat participă activ la gestionarea bunurilor publice, la prezervarea interesului și binelui comun. Un om dezinformat, lipsit de acest arsenal al experiențelor civilizației numit Istorie, nu i-a parte la aceast management, se autoexclude prin pasivism, necunoaștere, dezinformare, ignoranță. În Franța este bine cunoscută cartea lui Pierre Rosanvallon, L`Age de l`autogestion (Vârsta autogestiunii),  prin care autorul opune sistemului etatist (de inspirație socialistă), un sistem prin care membrii unei societăți participă activ la organizarea și conducerea acesteia, ceea ce în prezent ar putea fi numit drept democrație participativă. Rosanvallon a scris în contextul în care după evenimentele din luna mai 1968, aceiași generație care a dus la căderea politică a lui De Gaulle, este în același timp generația care așteaptă ca statul să fie cel care să se autoreformeze și autoregenereze, să se reînoiască prin el însuși. Cu alte cuvinte, aparatul birocratic prin propriile sale puteri ar trebui să producă noi politici care să-i confere un nou sens în conformitate cu dezideratele celor care au plătit, plătesc sau urmează să plătească taxe și impozite (pesionari, salariați, studenți). Este greu de imaginat îndeplinirea unor asemenea așteptări. Statul este asemenea unui (auto)vehicul. Cu un autovehicul pentru teren uscat, un tractor spre exemplu, nu se poate călători pe apă, tot așa cu un vapor nu se poate călători pe calea aerului. Vehiculul trebuie adaptat sau schimbat în funcție de drumul urmat de cel care-l conduce. Or, într-o democrație se consideră că poporul este cel care are puterea de a conduce, de a decide, astfel tot el trebuie să dețină și puterea de adapta acest vehicul sau de a-l schimba în funcție de drumul pe care dorește să-l urmeze. Însă niciun popor nu va reuși să conducă sau să schimbe vehiculul – în speță statul – fără cunoașterea drumului, a pașilor de urmat, în lipsa unei culturi politice fundamentale care să ajute la constituirea și reglementarea mecanismelor instituționale și economice pe baza cărora orice societate funcționează.

Iată așadar unul dintre sensurile minuscule ale istorie dar indispensabil funcționării unei societăți libere, normale, democratice.

 

*Fotografia redă o secunda din viața normală în centrul istoric al uneiea dintre cele mai cunoscute capitale ale lumii: Berlin

[1] Eugen Kogon, Der SS-Staat. Das System der deutschen Konzentrationslager, Nikol Verlag, 2 Auflage, Hamburg, 2014, p. 5

[2] P.Rosavallon, P. Vivereret, Pour une nouvelle culture politique, Seuil, Paris, 1977

Zilele Filmului Istoric în Bucovina – o scurtă retrospectivă conceptuală

A 5

Numele festivalului a cunoscut  o evoluție și implicit o anumită nuanțare. Dacă în anul 2015 s-a numit doar ,,Zilele Filmului Istoric la Vatra Dornei’’ în 2016 el a fost modificat și transformat în ,,Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival’’.

Primul aspect pentru care a fost modicat acest titlu a fost facilitarea localizării teritoriale a evenimentului. Astfel, dacă pentru publicul de nișă, adică pentru persoanele cu o minimă cunoaștere istorică și geografică a României, localizarea orașului Vatra Dornei se făcea cu ușurință în Bucovina, în schimb pentru publicul larg existau anumite dificultăți. Multe persoane confundă Bucovina cu Moldova.

Astfel, a avut loc o cristalizare a ideilor și o îndepărtare a confuziilor. La întrebarea adresată de un bucureștean sau un bănățean, unde are loc festivalul? Răspunsul cel mai simplu este: în Bucovina, la Vatra Dornei. Al doilea motiv pentru care a avut loc schimbarea denumirii și introducere unui subtitlu într-o limbă de circulație internațională, în speță limba germană, a fost aspectul cultural al Bucovinei. Astfel, s-a realizat localizarea Bucovinei într-un spațiu cultural care nu este delimitat de frontierele de jure ale statului român. Bucovina, prin cultura, istoria și tradițiile sale se încadrează în Europa centrală, în ceea ce era/este cunocut în spațiul german drept MittelEuropa. Astfel, se impune o cristalizare a ideilor privind și acest concept.

Milan Kundera în ,,Tragedia Mitteleuropa’’ vorbește despre această atiteză dintre est și vest caracteristică țărilor aflate între Germania și Rusia. Pe de o parte, deși politic ele fac parte din Estul Europei, din punct de vedere cultural ele aparțin vestului. Astfel, în cazul Bucovinei, atât partea de sud (România) cât și partea de nord (Ucraina), dacă din punct de vedere politic este situată în estul Europei, din punct de vedere cultural ea se află în vestul continenului.

Conceptul de Mitteleuropa a avut o evoluție sinuasă pe parcursul veacurilor. Dacă de la jumătatea secolului al XIX și până la începutul Primului Război Mondial gândidorii germani înțelegeau prin Mitteleuropa spațiul dintre Rhin si Vistula, cei din Ungaria, Cehia și Polonia includeau întregul Imperiu Austro-Ungar considerând societatea de tip K. und. K. definitorie pentru Mitteleuropa. După Primul Război Mondial, Mitteleuropa se regăsește mai mult în gândirea europeană ca fiind drept fostul spațiu geopolitic și cultural al fostului Imperiu Austro-Ungar. Odată cu cel de Al Doilea Război Mondial și distrugerea Europei și societatea atât de eterogenă și echilibrată în același timp a Europei centrale, vechea societate de tip K. und K. dispare, iar cu ea și ceea ce a fost Mitteleuropa.

Așadar, primul obiectiv al festivalului de film a fost recuperarea, reconstruirea din punct de vedere cultural a acestui spațiu istoric, Mitteleuropa. Denumirea festivalului, Zilele Filmului Istoric în Bucovina – Mitteleuropa Filmfestival, nu este doar o formulă fantezistă, ea se bazează atât pe acest trecut istoric cât și pe activitățile din timpul efectiv de desfășurare a festivalului.

Așadar, al doilea obiectiv al festivalului a fost promovarea culturii și istoriei Europei Centrale. Evenimentul nu este un eveniment care promovează exclusiv doar produsele culturale românești: filme, cărți, muzică, fotografii, etc. Cultura nu poate fi delimitată de etnie, religie, naționalitate sau simpatii politice. În acest context este inconturnabilă o abordare largă, de mare amploare la nivel internațional incluzând și celelalte state cu care România se învecinează dar și celelalte comunități minoritare împreună cu care românii trăiesc în România. Din acest punct de vedere în cadrul festivalului au fost proiectate filme produse în Austria, Germania, Franța, Polonia, Rusia și evident în România. De asemenea au fost invitați artiști și oameni de cultură din Polonia și Austria.

Al treilea obiectiv a fost crearea unui dialog între artist, indiferent că este un regizor, un muzician, un scriitor, un fotograf, un actor, etc. și publicul local. Aceasta a fost o foarte mare oportunitate pentru publicul local de a intra în contact cu persoane din domeniul artelor care au venit pentru prima dată la Vatra Dornei sau chiar pentru prima dată în România. Evident în orașele mari, precum București, Timișoara, Cluj, Iași, publicul local are posibilitatea de a întâlni, de a dialoga și de a stabili contacte cu aceste persoane mult mai ușor, însă pentru publicul dintr-un oraș de munte cu o populație sub 15 000 de locuitori un asemenea eveniment, în cazul în care nu este unic, este cel puțin o raritate, o excepție față de toate celelalte evenimente care sunt organizate în comunitate. În acest context, este important de precizat faptul că aceste persoane care sunt invitate la festival, precum și organizatorii sau/și partenerii media, ei nu vin la Vatra Dornei în calitate de  simplii turiști. Ei vin la Vatra Dornei pentru a-și pune la dispoziția publicului local cunoștințele, energia și timpul în care pot să transmită din experiența lor și publicului local ceea ce au făcut, ceea ce lucrează, ceea ce au studiat și învățat.

Al patrulea obiectiv a fost abordarea obiectivă, fără patimă și fără scandal a unor subiecte de mare interes și importanță. Deși în presa din România informația și-a pierdut din obiectivitate iar canalele media caută în special să teatralizeze și să deformeze adevărul, organizatorii festivalului și-au propus o abordare pertinentă și obiectivă a subiectelor prin filmele proiectate și prin persoanele invitate. Astfel, deși presa din România cunoaște un fenomen numit drept ,,hollywoodizare’’ (Matei Vișniec), similar unui fenomen din presa occidentală analizat de Albert du Roy și numit drept ,,moartea informației’’ (Albert du Roy, La Mort de l`information, Stock, Paris, 2007), organizatorii acestui festival și-au propus să realizeze un eveniment care să informeze publicul cu obiectivitate și riguare, fără dramatizare, fără vulgarizare, fără falsificarea adevărului. Mai mult, evenimentul fiind un eveniment eminamente cultural, nu respectă nici limbajul de lemn al discursurilor  politice nici linia directoare a politicaly corect. Cultura are nevoie de libertate, iar acest eveniment este un spațiu al liberei circulații a ideilor și curentelor artistice indiferent de orientarea sau afinitățile politice ale autorilor operelor și creațiilor artistice. Din acest punct de vedere este esențială amintirea lui Ion Rațiu care a declara la întoarcerea sa în România, referitor la divergențele de opinii și idei: ,,voi lupta pâna la ultima picătura de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.’’ Acesta este un principiu conducător al organizatorilor festivalului, iar cu ocazia împliniirii a 100 de ani de la nașterea lui Ion Rațiu (1917-2017), activitatea sa a fost amintită prin organizarea unei expoziții de fotografie despre viața sa, împreună cu Fundația Ion Rațiu, Turda.

 

 

Al cincilea obiectiv al festivalului a fost și va rămâne mereu promovarea regiunii și a orașului, atât ca destinație pentru potențiali turiști cât și ca loc de întâlnire pentru persoanele din sfera artelor, a diplomației, a învățământului superior și, de ce nu, în cele din urmă din sfera afacerilor. Desigur artiștii sunt persoanele cele mai interesate de lumea spectacolelor culturale.  Însă, arta are nevoie și de capital, de susținerea economică atât a statului cât și a mediului de afaceri. Astfel, persoanele din instituții administrației centrale și locale precum și oamenii de afaceri au fost invitați și au și participat la eveniment însă nu întodeauna au și susținut financiar acest demers cultural. Prin transformarea succesivă a festivalului dintr-un eveniment local (2015) într-unul național (2016) și internațional (2017) el a demonstrat că are capacitatea și oportunitatea de a atrage interesul inclusiv a persoanelor nu numai din alte orașe ale României cât și din alte țări, vecine sau nu. Astfel, participarea unor invitați din Austria, Germania și Polonia la cea de a treia ediție este o dovadă clară a creșterii vizibilității și importanței culturale atât a acestui eveniment cât și a orașului Vatra Dornei.

Invitații care au participat la acest festival au făcut cinste atât orașului cât și evenimentului în sine. Dacă aș face o retrosptectivă a ceea ce s-a discutat/dezbătut la festival, din 2015 cu regizorul Nicolae Mărgineanu, cu prof. univ. dr. Barbu, cu Judecătorul Cristi Danileț și Avocatul Gheorghe Dragne cu regizorul Andrei Negoiță Zagorodnâi, cu Gunter Zernetzky și Mihai Dragomir, cu istoricul Cosmin Budeacă și Silviu Moldovan, după în 2016 din nou cu Nicolae Mărgineanu, Cosmin Budeancă, Silviu Moldovan, Casian Balabasciuc, cu prof. univ. dr. Nicolae Drăgușini, cu prof univ. dr. Mihai Croitor, cu regizorul/producătorul Andrei Bărbat și  toți invitații săi, cu Ambasadorul Austriei, cu alți invitați din Iași și București iar în 2017 cu Tomas Protokovic,  cu Vitoria Baltag, cu Silviu Moldovan, cu invitații de la Forumul Democrat German  și Paul Celan Zentrum, fără a mai aminti concertele organizate și filmele proiectate oricine poate conștientiza că tot acest maraton cultural, civic, transdisciplinar și mai ales internațional nu a fost deloc o joacă ci este un lucru cât se poate de serios.

Toate drumurile duc la Roma

Forumul Democrat German

60 de ani de la semnarea Tratatelor fondatoare ale Comunității Europene/Uniunii Europene

O pledoarie pentru cultura în relațiile internaționale

În 2017, după cum se cunoaște, se împlinesc nu mai puțin de 60 de ani de la anul în care Germania, Franța, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg au semnat la Roma (1957) tratatul care a pus baza Comunității Europene transformată pe parcursul deceniilor în Uniunea Europeană. Tot în 2017 se împlinesc zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, moment nelipsit de importanță cu atât mai mult cu cât ne aflăm în momentul/pragul redefinirii sensului acestui proiect politico-economic precum și a redefinirii Europei de Est, a relațiilor statelor europene cu Rusia și nu numai. Această redefinire nu are la bază în special relațiile economice sau relațiile politice dintre state. Această regândire a Uniunii Europene are la bază o criză identitară, culturală, a cetățenilor Uniunii Europene în raport cu acest proiect economico-politic. Comunitățile Europene au fost gândite inițial drept o piață de liber schimb. Ulterior Uniunea Europeana prin tratatul de la Mastrich, 1992, a devenit mai mult decât o uniune economică, ea s-a transformat într-o entitate politică coerentă, eficientă și foarte dinamică. Însă dimensiunea identitară a resortisanților statelor europene a fost doar ulterior integrată, încorporată în proiectul european. Astfel, se poate spune, că dimensiunea culturală a Europei a fost tratată cu o oarecare superficialitate.

Ceea ce se încearcă în momentul de față prin instituțiile politice ale Uniunii Europene este aducere culturii de la periferie la centru. Este această o abordare un proiect realist? La o primă privire se poate spune că este chiar lăudabil. Însă la o privire în provunzime a conceptului de Europa și a ceea ce înseamnă european, se cuvine să întrebăm: este cultura un element periferic în identitatea europeană. Nu, cultura nu poate fi o dimenisiune a societății clasată pe plan secund, lăsată la periferie. Cultura nu este un produs al unui an calendarist care poate fi exportat sau  importat la finele acestuia. De asemenea cultura nu este o creație a unei singure generații (20-30 de ani) de cetățeni ai unui stat. Cultura deși dăinuie de la începuturile civilizației având râdăcini cât se poate de adânci în societate ea este totuși un fenomen viu, dinamic, care crește și trăiește în funcție de cum este cultivat și prețuit. Cultura nu este un produs care poate fi luat de la periferia orașelor și adus în centrul acestora înatenția orășenilor. Ea este o entitate vie, se mișcă, trăiește, circulă tocmai prin oameni, prin energiile și sinergiile pe care aceștia le dezvoltă, le pun în mișcare și le folosesc în virtutea unor valor în vederea realizării unor proiecte și al concretizării  unor idei de lungă durată. Criza identitară a Uniunii Europene și implict a cetățenilor săi este determinată tocmai de neglijarea instituțiilor politice a acestei  identități culturale a europenilor. Cetățenii Uniunii Europene au dovedit că nu au nevoie doar de frontiere sigure, de spațiu de mișcare a persoanelor, serviciilor, bunurilor, capitalurilor ci și al ideilor, al creației artistice, a creației culturale. Există o cere și o ofertă chiar și în domeniul cultural neglijată de instituțiile politice atât la nivel național cât și al nivel internațional. Brusc, decidenții politici au conștientizat că cetățenii cărora le impun taxe și impozite nu se mai identifică cu politicile publice, fie ele eficiente sau nu, benefice sau de prisos, masele nu se mai regăsesc în aceste. De ce?  Deoarece politica este o oglindă a societății, ea reflectă realități, mai mult sau mai puțin plăcute, discrepanțe, divergențe, falii care apar în societatea umană cauzate de diferite cauze economice, politice, etnice, religioase, identitare, lingvistice, sociale, etc. etc. Ori această oglindă la nivel european nu a fost completă. Din ea a lipsit o bună parte care definește tocmai noțiunea de Europa și europeni.

Într-un mod exemplar, România, la 27 de ani de la schimbarea (oficială) pe care a realizat-o de la comunism la democrație, este un stat  membru cu drepturi, aproape, depline al Uniunii Europene. Cel puțin teoretin, prin comparație cu statele sale vecine, România se situează mai bine din toate punctele de vedere. Însă un reper pentru România nu sunt statele sale vecine ci Polonia, Germania, Austria. În aceste state cultura a avut și are un rol deosebit de important. În toate cele trei țări amintite popoarele și-au asumat greșelile trecutului, însă asta nu le-a determinat să încremenească în timp, să se oprească în loc și să nu se mai miște. Societatea din Estul Europei în special, fie că vorbim de state din Uniunea Europeană sau din exteriorul său, toate statele pot fi caracterizate simplu prin: pasivitate. Pasivitate economică – nu se produce pentru export ci se preferă importul, pasivitate sociala – dinamica societății civile este încă modestă în comparație cu dinamica societăților vestice, pasivitate culturală – este abordat mimetismul, prea puțin creația artistică originală, iar produsul autohton este denigrat și lăsat în desuetudine. Ori România pentru a se ridica din această stare are nevoie de noi resorturi, de noi repere, de noi modele și desigur le poate în Uniunea Europeană.

Este cunoscut faptul că în politică fără o cultură riguroasă nimeni niciodată nu va fi capabil de realizarea unor proiecte mărețe. Asemenea în domeniul cultural, instituțional, fără o politică culturală bine gândită, complexă, care să depășescă durata de valabilitate a mandatului unui demnitar public și care să depășească deopotrivă orizonturile de timp ale unei generații, fără o asemenea politică culturală nu se va reuși depășirea actualei situații, a crizei identitare. Pe scurt, fără o cultură politică și fără o politică culturlă în Europa nu există conștiința apartenenței la acest proiect, Uniunea Europeană, nu doar la nivel colectiv ci și la nivel idivitual. A se vedea votul ultimului referendum din Marea Britanie, de asemene a se vedea politica guvernului Ungariei precum și a celorlalte țări din grupul de la Vișegrad, reticente în ceea ce privește politica instituțiilor europene.

Este cunoscut faptul că politicile culturale și cultura crează punți de legătură între popoare și națiuni, ea nu este disjunctă ci conjunctă. A se vedea în această privință, cel puțin la nivel declarativ și birocratic, Strategia pentru relațiile culturale internaționale, adoptată de Comisia Europeană la 8 iunie 2016 și prezentată de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate al Uniunii Europene, Federica Mogherini. De asemenea Agenda 2030 prin care se recunoaște cetățenia globală, diversitatea culturală și dialogul intercultural ca principii de bază ale dezvoltării durabile ale politicilor de vecinătate și extindere ale Uniunii. Deși acește documente sunt asumate de instituțiile Uniunii Europene, în unele state membre, la nivel de guvern sau/și partide politice sau/și unele instituții naționale se remarcă o atitudine în contradicție declarații și agende. România nu face excepție de la această situație și cu atât mai puțin vecinii săi, mai ales Ucraina, stat care deși nu este membru UE are asemenea aspirații și totuși prin politica guvernului său nu respectă politica culturală spre care tind instituțiile europene.

Banner Ion Rațiu

În cadrul festivalului Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival a fost abordat acest subiect, atât prin filmele proiectate, prin discuții cât și prin expoziții.   Un politician de vază al unei asemenea politici al consensului între partidele și formațiunile politice, între diferite entități culturale și etnice, între națiuni și popoare a fost Ion Rațiu.  În cadrul festivalului, cu ajutorul Fundației Ion Rațiu, Turda, a fost organizată o expoziție despre marele om politic român. În deplină concordanță cu principiile fondatoare ale Uniunii Europe și cu marele proiect politico-economic care s-a dovedit a fi aceasta pe parcursul anilor, a fost și Ion Rațiu. Merită amintite câteva principii călăuzitoare ale omului politic care și-a făcut ucenicia în perioada interbelică în România, dar s-a călit și a devenit marele Ion Rațiu doar în occident:

,,1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.
7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.’’

Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984

Program VD

 

 

11 noiembrie

LIVIU-CIULEI

11 noiembrie este ziua care marchează sfârșitul confruntărilor militare dintre Franța și Germania în Primul Război Mondial în 1918. Este ziua în care, totuși, România se pregătea să reintre în Transilvania și Bucovina împotriva austriecilor și germanilor înfrânți de facto pe frontul din vest. În cinematografia româna una dintre cele mai apreciate ecranizări despre Primul Război Mondial este ,,Pădurea spânzuraților” realizat de Liviu Ciulei (foto) după romanul cu același titlu scris de Liviu Rebreanu. Liviu Ciulei (1923, București, România – d. 25 octombrie 2011, München, Germania a fost un regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar român), este o referință nu doar în istoria cinematografiei române ci și internaționale, filmele sale fiind difuzate/proiectate și în prezent la marile festivaluri precum cel de la Cannes. În cazul de față este de subliniat perenitatea valorilor istorice, a curajului ostașilor (fie ei români sau de altă naționalitate) și a legăturii dintre aceștia și poporul/patria lor. Acest liant spiritual transcede gradele militare, uniforma și armele, el a fost vizibil în Primul Război Mondial, descris într-un mod sublim de Liviu Rebreanu și transpus ulterior de Liviu Ciulei în filmul său. 

Ziua de 11 noiembrie mai are cel puțin două semnificații pentru istoria recentă a românilor. Prima, la 11 noiembrie 1947 este condamnat Iuliu Maniu la închisoare pe viață în urma înscenării de la Tămădău. A doua, la 11 noiembrie 1995, se stinge din viață Corneliu Coposu (20 mai 1914 Bobota – 11 noiembrie 1995 București), om politic și membru al Parlamentului României. Odată cu el dispare și un stil aparte de a face politică. Corneliu Coposu s-a distins prin rezistența sa împotriva comunismului, devotamentul și și atașamentul față de valorile societății române, a democrației și a unor oameni politici precum Iuliu Maniu, principalul său mentor politc.

(Foto copyrights Ziarul Tricolorul)

MittelEuropa FilmFestival – Zilele Filmului Istoric în Bucovina, III Edition,  (30. September 2017)

Motors Pub 2

Cea de a doua parte a festivalului de anul acesta s-a desfășurat în orașul Suceava, 30 septembrie – 1 octombrie 2017, veche capitală a Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare și punct de frotieră ulterior între Țara Moldovei și Imperiul Habsburgic/Imperiul Austro-Ungar.

Ambasadorul Austriei

Execelnța Sa Ambasadorul Austriei, Herr Gerhard Reiweger

Dacă la Vatra-Dornei a fost amintit faptul că în urmă cu 100 de ani s-a desfășurat revoluția bolșevică în Rusia și implicit cucerirea puterii politice  de Lenin, la Suceava tematica discuțiilor a fost diferită. Obiectivul de anul acesta al festivalului în acest oraș a fost de reconstitui din punct de vedere cultural diversitatea acestei regiuni aflată pentru o perioadă de 143 sub administrație austriacă.

Astfel, în colaborare cu Ambasada Austriei la București și cu Forumul Cultural Austriac la București au fost organizate ,,dialogurile bucovinene” în ziua de sâmbătă, 30 septembrie.

FDG 2

Forumul Democrat German din Bucovina

Astfel ziua de 30 septembrie a început practic prin vizita oficială a Excelenței Sale Ambasadorul Austriei la București, primit în Suceava la primăria municipiului de primar și reprezentanți ai Consiliului Județean. A urmat o vizită și o largă discuție la Forumul Democrat German din Bucovina prezidat de dna. Antonia Maria Gheorghiu. Aici au participat la discuții reprezentanți ai FDGB din tot județul Suceava. În linii mari, atât la Primăria Municipiului Suceava cât și la FDGB s-a discutat despre oportunități de colaborare între Austria și România.

Forumul Democrat German 1

Programul zilei a continuat la Casa Prieteniei, instituție aflată sub jurisdicția Consiliului Județean Suceava. Tema discuțiilor din cadrul Dialogurilor Bucovinene a atins nu doar diversitatea culturală și etnică a Bucovinei și semnificația sa pe plan național ci și importanța aparteneței României la Uniunea Europeană. Dat fiind faptul că România face parte de 10 ani din UE (2007-2017) iar în acest an se împlinesc și 60 de ani de la semnarea tratatelor fondatoare ale UE, eveniment desfășurat la Roma, în 1957, se poate face o distincție clară între ceea ce înseamnă apartenența la UE, privind doar situația din sudul Bucovinei aflate în România și ceea ce înseamnă neapartenența la UE, privind prin comparație situația socială, economică, culturală sin nordul Bucovinei aflate în Ucraina. Diferențele sunt foarte mari. Ucraina și odată cu ea și nordul Bucovinei, aflate în afara granițelor Uniunii Europene se află tot odată și în afara unui spațiu economic prosper, în afara noțiunii statului de drept, departe de principii precum bună guvernare, eficiență, stabilitate economico-politică, toleranță, libertatea presei și a opiniei publice, libertatea și drepturile minorităților naționale. Situația dintre cele două state, implicit dintre sudul și nordul Bucovinei este antagonică. De o parte se află prosperitatea economică, drepturi, libertăți și un cadru legislativ echitabil pentru toate etniile, religiile și culturile iar de partea cealaltă se află exact opusul. Acesta este totuși un subiect care ar trebuie să constituie mai mult decât obiectul unei discuții.

Motors Pub 1

 

Evenimentul a fost asezonat cu două proiecții de film, prima despre scriitorul Ștefan Zweig iar a doua despre poetul de origine română Paul Celan. Ambele proiecții, ambele filme, sunt subiecte care pot da de scris jurnaliștilor, scriitorilor, scenariștilor, etc. etc. o viață întreagă, iar din aceste considerente ele merită o atenție, un spațiu și un timp aparte.

Cobario 1

Seara a continuat cu un concert în biserica catolică din orașul Suceava, Biserica Romano-Catolică Sf Ioan Nepomuk, biserică vizitată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1999. Pentru prima  dată a sosit în România grupul Cobario  (Viena/Austria), format din trei muzicieni, două chitări și o vioară, care au adus cu ei un stil relativ cunoscut în Europa de vest dar mai puțin cunoscut în România: Weltmusik.

Cobario 6

Este vorba de un stil special care aduce în atenția publicului stiluri de muzică clasice – romantic, baroc –  tradiționale precum muzica tiroleză, bavareză, magheară, franceză, canzonete italiene sau flamenco însă urcate pe partituri noi special pentru cele trei instrumente. Cum muzica este singura limbă accesibilă tuturor oamenilor, textul se dovedește a fi de prisos în aceste compoziții. Astfel, grupul Cobario a încântat publicul cu un minunat concert desfășurat pe parcusul a aproximativ 60 de minute în biserica catolică Biserica Romano-Catolică Sf Ioan Nepomuk Suceava.

Cobario 3

 

 

,,Dialogurile Bucovinene’’ precum și participarea la proiecțiile de film precum și intrarea la concert a fost deschisă publicului larg, ea fiind gratuit și accesibilă oricărei persoane interesate de cultură și nu numai.

Cobario 2

 

Cobario 5Cobario 4

Mittel Europa FilmFestival – Zilele Filmului Istoric în Bucovina – III Edition

 

deschidere 1

Precum în 2015 și 2016  și în 2017 a avut loc festivalulul Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival. La cea de a III-a ediție a festivalului de film istoric în Bucovina au fost incluse noi proiecte și mai ales un nou oraș. Spre deosebire de 2015, când festivalul s-a desfășurat doar la Vatra Dornei și 2016 când a fost inclus și orașul Suceava, în 2017 festivalul s-a extins la nivel internațional cuprinzând și orașul Cernăuți, astfel și nordul Bucovinei aflat în Ucraina.

deschidere 3

În zilele de 22-24 Septembrie evenimentul s-a desfășurat la Vatra Dornei. Cea de a III-a ediție a festivalului Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival a marcat dimensiunea sa internațională nu doar prin localizarea sa în spațiu (România și Ucraina) ci și prin participanții/invitații de anul acesta. Astfel, la Vatra Dornei a participat regizorul Tomasz Protokovicz (Wrozlaw/Polonia). Cu această ocazie a fost proiectat filmul său de debut Es war einmal in Schesien/A fost odată în Silezia.

Tomasz sala de proiecții

De asemenea am continuat o tradiție începută în 2016 și anume susținerea și promovarea muzicii arhaice, a muzicii vechi românești.

corbu 2

corbu 1

În acest context, pe scena Casei de Cultură Platon Pardău a urcat grupul Corbul și Zburătorii, vineri 22 septembrie și marele violoncelist Adrian Naidin în seara zilei  de 23 septembrie. Participarea publicului la concerte precum și la proiecții a fost gratuită.

Adrian Naidin

Naidin 2

În cadrul festivalului Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival a participat și regizorul/producătorul Vitoria Baltag care a prezentat publicului  filmul său de debut, Herman, un film despre închisoarea comunistă de la Pitești și tot procesul de reeducarea care s-a desfășurat acolo în anii`50. Astfel a fost continuată practic tradiția începută în 2015 când tematica principală a festivalului de atunci a fost Noi perspective asupra totalitarimsului, fiind prezentate și proiectate, în cadrul celor 20 de filme la prima ediție, și filmele istoricului Alin Mureșan În spatele cortinei și Demascarea.

deschidere 2

 

Nu în ultimul rând anul acesta au avut loc două ateliere dedicate tinerilor. Spre deosebire de anul 2016 când au fost realizate ateliere de actorie (coordonat de Andrei Barbat) și de regie (coordonat de Ana Dascălu), în 2017 a avut loc un atelier de tir cu arcul (organizat de Christian Voinescu în zilele de 23-24 septembrie) și un atelier de creație literară (organizat de Raluca Baceanu în data de 23 septembrie).

expoziție Rațiu

Precum și în 2016 așa și în 2017 a fost organizată o expoziție. De data aceasta, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Ion Rațiu, a fost organizată o expoziție despre viața acestui mare om politic. Cu ajutorul Fundației  Ion Rațiu  a fost adusă la Vatra Dornei o expoziție dedicată amintirii și comemorării personalității lui Ion Rațiu marcantă nu doar pentru istoria României ci și pentru societatea română dată fiind acțiunea de mecenat a lui Ion Rațiu și continuată cu persuasiune de familia sa.

Festivalul a fost prezentat/moderat de Andrei Barbat (School of Humanities, UK 2014-2017, director and producer of Am doar 18 ani, 2014, și Pentru România, 2016, England) și s-a bucurat de prezența a câtorva sute de liceeni și tineri din Vatra Dornei și nu numai. De asemenea organizatorii festivalului au fost onorații de prezența autorităților locale și a principalilor sponsori care au susținut acest demers cultural încă de la prima ediție.

tir cu arcul

Astfel sunt necesare câteva mulțumiri. În primul rând Primăriei Municipiului Vatra Dornei, Ambasadei Austriei, Fundației Ion Rațiu, sponsorilor Aqua Carpatica, Casa Bucovineană, Clar Optic, Policlinica Dorna Medical, Coloana Center, Magazinele Augur și tuturor celorlalte persoane care au ajutat și susținut acest evenimet cultural la Vatra Dornei.

 

Organizator: Asociația Culturală Eric Voegelin

Finanțatori: Ambasada Austriei București, Primăria Municipiului Vatra Dornei

Parteneri: , Consiliul Județean Suceava, Primăria Municipiului Suceava, Meridian, Paul Celan Zentrum, Institutul Cultural Polonez și Dacron – București.