Saul Friedlӓnder, Wohin die Erinnerung führt Mein Leben

 

9783406697708_large

Saul Friedlӓnder, Wohin die Erinnerung fuhrt Mein Leben, C.H. Beck, Munchen 2016

Pasionații de istorie au la dispoziție încă un volum de memorii ale unuia dintre cei mai cunoscuți istorici din prezent, care a supraviețuit Holocaustului iar cu timpul și-a dedicat viața tocmai cataclismului care a răpit viața propriilor părinți, a prietenilor și cunoscuților. Istoricul reușește să construiască istoria altora însă cu mare dificultate poate reconstitui propria istorie, aceasta fiind marcată de nenumărate suferințe, pierderi, crize, angoase, temeri mai mult sau mai puțin justificate, răni provocate de societate și nevindecate de nimeni.

Saul Friedlander povestește în ultima sa carte de memorii (Unde duc amintirile – Viața mea) cum întipul sejurului său în Israel pentru început a fost amgajat civil în armata israeliană, după a lucrat chiar serviciul de informții în unitatea Intelligence 2, transformată ulterior în unitate de informații externe Unit 8200. Însă, în tot acest timp, amitirea Parisului și nostalgia unei societăți franceze din timpul copilăriei au continuat să-l urmărească și să nu-i dea pace asemenea gândurilor reîntoarcerii în Europa, în locurile sale natale.  Privind în urmă și scriind aceste rânduri, Friedlӓnder ridică problema identității sale. Este el european? Sau israelit? Sau american? American nu poate fi deoarece în momentul plecării în America, 1982, avea deja o identitate culturală forjată. Astfel, deduce că aceiași situație este și în momentul plecării sale în Israel, 1948, deși avea doar 16 ani, din punct de vedere al  formării culturale, se identifică cu Franța și societatea franceză. Cultura franceză este cea care l-a parcat definitiv deoarece ea i-a dat primii ani de școală, o limbă în care să se exprime atât în vorbirea curentă cât și în scris, un fel de a gândi, de a analiza dar și de a visa propriile dorințe și idei.

După cinci ani de ședere in Israel, Friedlander se întoarce la Paris pentru a-și continua studiile, la o universitate, după spusele sale, mai bună decât cele israelite. Astfel, în 1953 Saul Friedlӓnder își începe studiile universitare la Science Po. Însă Parisul nu reușește să-l rețină nici de această dată iar o altă destinație, cel puțin la fel de exotică pentru anii`50 precum Israelul-l va ademeni pe viitorul istoric: Suedia. Din Suedia înapoi în Franța, după în Statele Unite ale Americii și tot așa mai departe. Un adevărat periplu pe trei continente ale viitorului istoric al Holocaustului care avea să devină Saul Friedlӓnder. După ce și-a susținut docotratul în Elveția, tema disertației fiind reațiile dintre SUA și Germania în timpul celui de al II-lea Război Mondial, a urmat o perioadă de 17 ani în care a fost cadru didactic la Geneva. Desigur în tot acest timp nu a rămas doar în Elveția, călătoriile, cercetările, studiile și cursurile predate au continuat nu doar  în Europa dar și în Israel și în SUA.

În cartea sa Saul Frielӓnder povestește un episod foarte interesant petrecut a Berlin în 1986. Fiind invitat de istoricul Erns Nolte la masă, Saul Frielӓnder este întrbat de gazda sa care este dimensiunea definitorie pentru un evreu, originea biologică sau cultura? Cu alte cuvinte un evreu se identifică din punct de vedere genetic sau cultural? Întrebarea venea tocmai în zorii evenimentului cunoscut drept ,,Cearta istoricilor’’ început în Germania între Nolte și Habermas și continuat ulterior și în alte state. Desigur în România nu interesa pe nimeni acest subiect – istoria Holocaustului – atât înainte de 1989 cât și după, drept dovadă numărul redus de cărți publicate/traduse pe marginea acestui subiect. Nici cărțile lui Frielӓnder nu au fost traduse. Evident, întrebarea ridicată de Nolte în cadrul cinei nu era o noutate pentru spațiul ideilor și mai ales pentru istorici. Însă, ea avea, cel puțin, o notă de malițiozitate. Frielӓnder povestește cum a încercat să explice politicos că acesta este un subiect clarificat, în urma discuțiilor de decenii care au urmat celui de al II-lea Război Mondial și implicit înființării statului Israel. Însă Nolte își repetă întrebarea insistâd să primească un răspuns concret, moment în care oaspetele său se ridică de la masă și se retrage. De atunci, conform amintirilor sale, nu a mai fost la Berlin…

Evenimentul din 1986 este important deoarece, dacă este să dăm crezare autorului, această întâmplare cu Ernst Nolte l-a determinat să se dedice cercetării și scrierii istoriei Holocaustului. Drept dovadă faptul că zece ani mai târziu apare monumentala lucrarea ,,Cel de al III-lea Reich și evreii’’. Lucrarea constituie în fapt o referință pentru istoria secolului XX, nu doar pentru istoria Germaniei, drept pentru care Frielӓander a primit ulterior și mai multe premii și distincții. Însă nu premiile și recunoștința academicienilor este important ci  informația istorică adusă în fața publicului larg. Pentru acest lucru autorul merită respectul și interesul cititorilor pasionați de istorie și din România și mai ales al editurilor.

Dacă încercăm să-l localizăm pe Saul Frielӓnder undeva în timp și mai ales în spațiu este dificil. În cazul în care ne gândim la parcursul său până în anii `60 sau `70 sau chiar `80 este greu de spus că are a urmat un anumit drum cunoscut, o carieră, o viață normală, etc. De altfel, așa um avea să declare și singur pentru revista ,,Der Spiegel’’, patria sa este istoria sa, istoria sa însemnând și istoria poporului evreu, care, să nu uităm, are o viață de cel puțin 3000 de ani. Cartea recomandată nu doar istoricilor perioadei secolului XX, cât și amatorilor dar mai ales, subliniez acest aspect mai ales: negaționiștilor Holocaustului.

Advertisements