Înapoi pe drumul negru

Înapoi pe drumul negru

Zilele trecute am (re)văzut Sibiul, iar pe drum înapoi spre casă am mai terminat o carte. Nu este vorba de o carte specială, însă o menţionez aici deoarece ea poate constitui un simbol, probabil un simbol al potenţialului celor tineri şi a şcolilor pe care le fac (toţi, fiind blamaţi/blamate de cei care se văita că ” înainte de `89 se făcea scoala”… iar acum nu).

Aşadar, cartea Înapoi pe drumul negru este un lung eseu, destul de interesant din punct d evedere al firului acţiunii, însă destul de plictisituare din punct de vedere al libajului folosit. Prea neşlefuit, bolovănos, vorbă lui Rebreanu, stângaci în multe privinţe şi forţat în altele. Eseul putea foarte bine să fie un reuşit roman, dacă autorul ar fi zăbovit mai mult asupra lui. De asemenea, ar fi avut şansa să fie chiar un dbut de succes. Însă, pentru toate astea trebuie multă răbdare şi multă, foarte multă muncă.

În definitiv, acţiunea se învârte în jurul personajului pe nume George Dima. Întâmplarea face ca George să deschidă naraţiunea cu o mică interogaţie asupra identităţii sale. Personajul suferă de o relativă amnezie. Acest handicap î-l va urmări pe parcursul întregii cărţi. Însă, în ciuda bolii sale, Dima se dovedeşte a fi un strălucit avocat din Bucureşti, drept pentru care este cooptat într-o misiune secretă organizată/desfăşurată de forţe speciale ale statului român şi ale statului francez. Dima pleacă în urmărirea unui infractor internaţional, la rândul său…   român, ascuns undeva în Franţa. Avocatul este însoţit de un detectiv neîndemânatic, nu doar prost pregătit dar şi prost crescut. Nu ştiu dacă asta a fost intenţia autorului, însă acest Mihai pare a fi cel mai nepriceput detectiv din cărţile/romanele poliţiste pe care cititorul le poate avea în mână. Cei doi pleacă în misiunea lor, aparent secretă, urmând a fi aşteptaţi în Franţa de un alt agent. Cel de al treilea personaj se dovedeşte a fi o femeie, şi ea de origine română, Alina. Nu mai este nici o surpriză pentru cititor faptul că Alina trebuie să se îndrăgostească de George Dima, sau măcar Dima să se îndrăgostească de Alina. Însă, în carte lucrurile se desfăşoară tipic poveştilor cu final ferecit: cei doi se plac şi se împrietenesc, sau poate chiar mai mult…

În Franţa George, Alina şi Mihai intră sub o relativă acoperire – majordom, grădinar, menajeră – în casa numitului infractor Dragoş Petcu. Când am văzut toate numele, m-am gândit că George şi Mihai sunt cei doi arhangheli, Mihail şi Gavril, care ucid balaurul. Însă în privinţa lui Dragoş… nu am găsit nici o explicaţie. Acea amnezie de la începutul eseului se dovedeşte a fi una dintre consecinţele unui tragic accident pe care Dima l-a suferit în tinereţile sale. Printr-o serie de împrejurări descoperă că el este fratele celebrului infractor Petcu, iar numele său real este Robert Petcu! Din nou, de ce Robert? nu am reuşit să găsesc un răspuns. Fostul Dima, actualul Petcu, deci Robert fratele lui Dragoş urmează calea binelui şi vrea să-şi îndeplinească misiunea dar în acelaşi timp descoperă că fratele sau i-a aranjat accidentul dar şi toate urmările acestuia, precum pierderea adevăratei identităţi şi implicit a moştenirii. Astfel, deznodământul se doveste a fi o luptă tipică între cei doi fraţi, o metamorfoză a luptei dintre bine şi rău la finele căreia – nu mai este nici o supriza – invigator este binele, deci Robert Petcu. Robert, după ce a schimbat câteva coate, picioare, pumni şi altele cu fratele său, reuşeşte să scape victrios datorită intervenţiei unui alt personaj, de data aceasta cu un nume mai fericit, un fel de zână bună transfigurată în verişoara sa Lisa.

Eseul putea fi un bun roman dacă visele lui Dima ar fi fost mai lungi, dacă amneziile sale erau mai crunte şi mai dureroase, dacă în paralel cu iluzia pe care acesta o trăia se desfăşurau şi scene din viaţa reală din care nu-şi mai amintea nimic cu excepţia mirosului unei plăcinte. Desigur, este dificil să scrii despre crimă fără a fi criminal, este greu să scrii despre un viol fără a fi violator. Fiecare scriitor care şi-a imaginat asemneea scene a reuşit mai mult sau mai puţin inlustrarea acestor scene. Astfel şi autorului Octavian David îi scapă anumite detalii din viaţa avocaţilor, a mediului de afaceri, a politistilr şi detectivilor, a mediului cultural francez, precum şi a discuţiilor aprinse dintre iubit-iubita, frate-frate, prieten-prietena, angajat-angajator, infractor-avocat, etc. Este destul de dificil să scrii şi să descrii o beţie sau un dezmăţ atât timp cât nu ai golit nici un pahar de vin, sau nu ai răvăşit câteva paturi. A nu se înţelege de aici ca un bun scriitor trebuie să fie în mod inevitabil un alcolic şi un destrăbălat, un criminal şi un puşcăriaş notoriu, un violator şi hoţ de găini. Nu! Categoric nu, însă literatura este o artă, iar ea trebuie şi trăită nu doar cunoscută. În plus, romanele reuşite sunt cele care urmează propria poveste, fără clişee clasice, iubiri împlinite şi fraţi regăsiţi peste zeci de ani. Poate astfel se explică succesul marilor scriitori, ei şi-au spus propria poveste, cu talent, cu fantezie şi cu mult, foarte mult meşteşug. Ei au tălmăcit şi răstălmăcit propria viaţă în literele cărţilor lor.

Emilian Dranca

Cluj Napoca, 30.09.2014

P.S.

Pentru cei care mai plâng după şcoala ce se făcea înainte: citiţi cartea despre care am vorbit. Asfel veţi vedea că în multe cazuri nu s-a făcut nimic în comparaţie cu ceea ce se (poate) face azi!

Kirche und Politik an der Peripherie

Diese Woche besuche ich Hermanstadt. Dort gibt est ein ganz interesantes Tagung:

Forschungstagung

(Hermannstadt/Sibiu/Nagyszeben25.-28. September 2014)

Institut für Kultur und Geschichte der Deutschen in Südosteuropa München

Lehrstuhl für Alte und Mittlere Kirchengeschichte der Christian-Albrechts-Universität Kiel, Departement für Geschichte, Kulturerbe und Protestantische Theologie (Departamentul de Istorie, Patrimoniu şi Teologie Protestantă) der Lucian-Blaga-Universität Sibiu/Hermannstadt und

Institut für Evangelische Theologie der Universität Koblenz-Landau (Campus Landau), in Kooperation mit

Institut für Ökumenische Forschung Hermannstadt, Arbeitskreis für siebenbürgische Landeskunde e.V. Hermannstadt, Evangelische Akademie Siebenbürgen (Neppendorf b. Hermannstadt), Zentrum für Lehrerfortbildung in deutscher Sprache Mediasch und

Evangelische Landeskirche A.B. in Rumänien

 

Kirche und Politik an der Peripherie

Reformation und Macht an den „Grenzen“ der deutschen, protestantischen Einflusszone im Vergleich von Frühneuzeit und Gegenwart

Donnerstag, 25.09.14

16:30 Eröffnung

16:45: Prof. Dr. Dr. h.c. mult. Heinz Schilling (Berlin): Strategien zur Einführung und Sicherung der Reformation an der mitteleuropäischen Peripherie (zugesagt)

17:15 Prof. Dr. Rudolf Leeb (Wien): Reformation in Klagenfurt und ihre Ausstrahlung auf Kärnten und Slowenien. (zugesagt)

17:45 Diskussion

18:15 Abendessen

19:00 Prof. Dr. Herman Selderhuis (Apeldoorn): Emden als „peripheres Zentrum“ für die Rezeption der deutschen Reformation in den Niederlanden im 16./17. Jahrhundert (zugesagt)

19:30 Prof. Dr. Dr. h.c. Emidio Campi (Zürich): Die Schweizerische Reformation in ihren reziproken Verhältnissen von Süd- und Nordeuropa (zugesagt)

20:00 Diskussion

20:30 Dr. Luka Ilić (Mainz): Matthias Flaccius und der Einfluss der Reformation auf die Kroaten (zugesagt)

21:00 Diskussion

Freitag, 26.09.14

08:30 Prof. Dr. Jens E. Olesen (Greifswald): Reziprozität der Reformation in Dänemark und Deutschland (zugesagt)

09:00 Prof. Dr. Marc Lienhard (Straßburg): Einfluss der dt.-frz. „Peripherie“ auf die Straßburger Reformation und ihre Rückwirkung im 16. Jh. (zugesagt)

09:30 Diskussion

10:00 Kaffeepause

10:30 Prof. Dr. Jan Harasimowicz (Wroclaw): Die Reformation in Schlesien zwischen Adelsmacht und Bürgerwillen (zugesagt)

11:00 Prof. Dr. Andreas Müller (Kiel): An der Grenze von West und Ostkirche – Die Reformation in Kronstadt/Siebenbürgen. (zugesagt)

11:30 Diskussion

12:00 Mittagessen

12.30 Exkursion

16:15 Dr. Tomasz Kempa: Konflikt und Konsens: Deutsch-Ordensstaat, Königsberg und Riga als Zentren religionspolitischer Konflikte an der Peripherie zu Polen-Litauen (angefragt)

16:45 Dr. Matthias Burghardt (Estland): Protestantismus im Konzert der Konfessionen im Baltikum Gegenwart (angefragt)

17:15 Diskussion

17:45 Abendessen

18:30 Dr. Edit Szegedi (Cluj/Klausenburg): Die Konfessionsbildung in Kronstadt und Klausenburg im Vergleich: das Ideal der Homogenität und die heterogene Wirklichkeit. (zugesagt)

19:00 Prof. Dr. Paul Brusanowski (Sibiu/Hermannstadt): Wirkungen der Reformation in Siebenbürgen auf die rumänischen Orthodoxen (zugesagt)

19:30 Diskussion

20:00 Pause

20:15 Bischof Kato Bela (Cluj/Koloszvár): Die gesellschaftliche und politische Stellung des Protestantismus in Rumänien (Siebenbürgen) zu Beginn des 21. Jahrhunderts (angefragt)

20:45 Diskussion

Samstag, 27.09.14

08:30 Dr. Vincenc Rajsp (Wien): Die Rezeption und Multiplikation der Reformation durch Primus Trubar und die Slowenen (zugesagt)

09:00 Prof. Dr. Zoltan Csepregi (Budapest): Die Rezeption der deutschen Reformation in ungarländischen Städten und Herrschaften. (zugesagt)

09:30 Diskussion

10:00 Kaffeepause

10:30 Prof. Dr. Peter Konya (Presov) : Die Reformation in Oberungarn als gemischtethnischer „Peripherie“-Zone (Deutsche, Slowaken, Ungarn) (zugesagt)

11:00 Prof. Dr. Karl Schwarz (Wien): Der Protestantismus in der Slowakei – eine Brücke zwischen Sprachen, Völkern und Kulturen (zugesagt)

11:30 Diskussion

12:00 Dr. Edwin Pech (Wang/Karpaten). Protestantismus im Pluralismus des heutigen Polens (zugesagt)

12.30 Diskussion

12:45 Mittagessen

14:15 Bischof Dr. Michael Bünker (Wien): Protestantismus in Mittelosteuropa heute (zug.)

14:45 Bischof Geza Filo (Ljublana): Das Verhältnis von Staat und evangelischen Kirchen in Slowenien (zugesagt)

15.15 Diskussion

15:45 Kaffeepause

16:15 Gergely Pröhle (Budapest): Verschwindende Minderheit? Der ungarische Protestantismus der Gegenwart. (zugesagt)

16:45 Prof. Dr. Ludwig Steindorff (Kiel): Protestantismus in Kroatien heute. (zugesagt)

17:15 Diskussion

18:00 Abendessen

19:30 Prof. Dr. Marc Lienhard (Straßbourg): Evangelisches Bekenntnis, Identität und gesellschaftliche Verantwortung des franzôsischen Protestantismus heute. (zugesagt)

20:00 Prof. Dr. Svend Andersen (Aarhus): Dänischer Protestantismus (Arbeitstitel) zugesagt

20:30 Diskussion

Sonntag, 28.09.14

08:30 Prof. Dr. George Harinck (Amsterdam). Die Situation des niederländischen Protestantismus der Gegenwart (zugesagt)

09:00 Diskussion

Gottesdienst

 

11:30 Dr. Martin Hirzel (Bern): Die gesellschaftliche und politische Relevanz des gegenwärtigen schweizerischen Protestantismus im Land und beim ÖRK (zugesagt )

12:00 Dr. Katrin Hatzinger (Brüssel): An der Peripherie? – Die Aussichten des Protestantismus in Europa (zugesagt)

12:30 Abschlussdiskussion

13:00 Mittagessen – Ende der Tagung

Fenomenul Piteşti III

Vila Florica, locul unde profesorul Florin Muller a sustinut prelegerea despre ideologie

Cu aceste rânduri voi încheia seria articolelor despre Fenomeul Piteşti. Asta nu înseamnă că nu va mai exista nimic de spus despre Piteşti sau despre şcoală de vară de acolo. În plus nu este orice încheiere, ea oferă o anumită continuitate dată atât de fenomenul istoric în sine cât şi Centrul de Studii în Istorie Contemporană.

De data aceasta mă voi referi strict la prelegerea unuia dintre invitaţii şcolii de vară desfăşurată între 21-25 iulie, anul acesta la Piteşti: Florin Muller. Profesorul a vorbit în prelegerea sa despre ideologia comunistă. Înainte de a-l asculta, mă gândeam că tot regimul comunist din România, în aploarea tragediei sale, nu ar putea fi egalat de nici o piesă de teatru. Căutam în arta dramaturgiei exemple de mari opere care să acopere cu exactitate toate dimensiunile vieţii umane, dat fiind faptul că un regim totalitar, aşa cum îi spune şi numele, înglobează totul şi încearcă să schimbe tot ceea ce există (mă întreba dacă fauna şi flora au rămas cu adevărat neatinse de una dintre internaţionalele comuniste sau de vreun concres al partidului… ). Florin Muller a considerat că ideologia comunistă este o contestare a tradiţiilor şi cutumelor. Această ideologie este o genealogie intelectuală similară cu cea a fascismului, însă cu repere mult mai concrete în spaţiu şi timp. Să ne gândim doar la fondatorul ideii de contract social: J. Jaques Rousseau. Din punctul de vedere a profesorului Muller, comunismul s-a basat pe o ideologie a modernităţii şi împotriva modernităţii în acelaşi timp. În interriorul său a avut şi un fond moralizator. De altfel, această dimensiune moralizatoare, o restructurare a cutumelor şi obiceiurilor a determinat unii istorici şi filosofi să compare ideologia totalitară cu o religie, iar ştiinţa politică a introdus în studiile sale un nou concept: religii politice ( a se vedea cee au scris Eric Voegelin, Raymond Aron, Hannah Arendt). Practic în comunism omul îşi găseşte apartenenţa la comunitate în virtutea unor altor ”valori”. Comunismul a fost o nouă rânduire – în raport cu societate interbelică în România – prin violenţă şi o variantă de reconciliere cu clasă muncitoare. Gândirea lui Stalin era extrem de simplistă , forjată în timpul studiilor sale la seminarul ortodox în termeni polari şi vindicativi. Ideologia, nu doar cea comunistă, este o gnoză, un fel de cunoaştere absolută ce înglobează sistemele de gândire, un fel de filosofie a filosofiei în opinia profsorului Florin Muller.

Datorită faptul că am amintit de continuitate – nu doar continuitatea unei ideologii în spaţiu şi timp – ci şi continuitatea actului cultural, trebuie amintit şi un alt eveniment organizat de Centrul de Studii în Istorie Contemporană. Evenimentul ce urmează este dedicat nu doar specialiştilor în istorie ci şi celor pasionaţi de istorie, celorar care sunt interesaţi de acest domeniu şi de trecutul mai mult sau mai puţin recent, ueori, poate prea recent… Astfel, marţi, 16 septembrie, de la ora 18, se va discuta despre destinul României în timpul celui de-al doilea Război Mondial, la Hotelul Howard Johnson, în sala Iridium Grand Ballroom (Calea Dorobanţilor nr. 5-7). Moderatorul Sorin Lavric îi va avea ca invitaţi pe Filip-Lucian Iorga (istoric, publicist), Vadim Guzun (istoric, diplomat), Mioara Anton (istoric) şi Alesandru Duţu (istoric militar). Prietenii istorii şi pritenii Centrului de Studii în Istorie Contemporană sunt aşteptaţi la dezbatere. Ideologii, fie ei comunişti, fascişti, liberali sau democati, în general oamenni foarte şcoliţi, sunt bine veniţi la rândul lor.

Emilian Dranca

Bucureşti, 14.09.2014

Das Wunder von Leipzig

‘’Wir sind das Volk’’

Das Wunder von Leipzig ist ein gescchitlicher Film, ein Doku uber 9. Oktober 1989 in Leipzig. Im das Zeitraum, hat DDR ihren letzten tagen gelebt. In der ost-deutsche Gessellschaft war eine wichtige Oposition. Das ist nicht eine unbedingte Partei, weil in der DDR nur die kommunistische Partei war. Aber, diese Oposition bedeutete etwas anderes: eine zivile Oposition. Die Mehrheit des Menschen aus der DDR war gegen die Regierung und gegen das kommunistische Regime.

Alles bagann an der Nikolaikirche. Dort haben sich Leute getroffen und sie haben uber Freiheit und ihre Rechte geredet. Die Nikolaikirche ist sehr bekannt , jetzt als Friedensgebet. Fur viele Menschen war der Tag von 9. Oktober das erste Mal als sie in eine Kirche hineingegangen sind. Um 17.00 Uhr, am 9. Oktober hat der Pharer von der Nikolaikirche aus dem Heiligebuch einige Worte fur das Publikum gelesen.

Um 17.55 Uhr, der Publikum (das bedeutet 17.000 Demonstranten) hat einen Zug in Richtung Karl Marx Platz gebildet. Um 18.00 Uhr hat der Kapellmeister auf dem Gewandhausorchester einen Aufruf fur dem freien Meinung austausch und Besonenheit gemacht. An diesem Abend sind mehr als 70 000 Menschen auf die Strasse heraus gegeangen und sie haben in der Altstadt von Leipzig demonstriert.

Das Wunder von Leipzig ist in 2009 gemacht. Zwanzig Jahre nach 9. Oktober 1989 haben die Filmemacher mit einigen Demonstranten getroffen und mit ihrer Hilfe haben sie den Film gemacht. Also, in Film kann man sehen Udo Hartman. Er war Mitglied des Oposition und fur seine Tatigkeit wurde er verhaftet. Der 9. Oktober ist sein Geburtstag. Er war am Anfang von Oktober verhaftet. Am nachsten Tagen, an Nikolaikirche kann jeden die Namme die Verhaften gelesen. Das ist ein Beispiel fur die Rolle der Kirche in diese Tagen. Man kann auch sehen und horen der Bezierksekrater des S.E.D. in Leipzig: Kurt Mayer. Er hat erzahlt uber die schwierigen Tagen von Oktober 1989 fur die ganze Gesellschaft aus D.D.R.

Viele andere Menschen sprechen uber diesen Zeitraum: Torsten Pilz, Ingenieur, Ralf-Michael Turek, Pfarrer und Mitglied des Oposition, Gerald Pilz (der Vater des Torsten Pilz), Mitglied der Kampfgrupen der Arbeitenklasse. Gerald hat seinen Sohn, Torsten auf der Strasse getroffen. Der erste musste den Sozialismus und den Kommunismus verteidigen und der zweite hat fur die Freiheit demonstriert gegen die Kampfgrupen des Arbeitenklasse.

Hans Wilhem, Pharer in der Thomas Kirche, Stephan Hanberg Krankenphleger an Thomaskirche, Michael Schonecket, Student, Christine Dolle, Ralf Genze, Walter Friedrich, Martin Jenichen. Alle sprechen uber ihre Erfahrung von diesem Tagen. Ich finde uberaschen dass im Film kann man sehen der Oberleutenant der Staatssicherheit, Manfred Bols. In Rumanien, hat kein Leutenant der Staatssicherheitakzeptiert in ein Film agezeigt werden und an mehrere Frage zu antworten. Das ist sehr gut fur die Geshichte als Wissenschaft und fur Gesellschaft. Aber, das ist ganz schwer in den anderen Landern, komunistische Lander, zu machen.

Ich finde den Film gut gemacht und notwendig fur die Menschen, die sie an Geschichte interessiert sind und auch fur die alle die sie das geschichtliche Filme libt.

Emilian Dranca

Bukarest, 12. 09. 2014

La hotarele NATO

La hotarele NATO

 

Recent cineva mă întreba care sunt implicaţiile posibile ale conflictului din Ucraina pentru viitorul Republicii Moldova? Ultimul sumit al NATO, poate cel mai important din ultimii 10 ani, desfăşurat recent în Ţara Galilor îmi aminteşte de răspunsul pe care l-am dat atunci. Ba mai mult, mă încredinţează să cred că nu m-am înşelat în privinţa alianţei şi cu atât mai puţin în privinţa hotarelor sale.

 

Actuala situaţie din Ukraina va determina schimbarea statutului Republicii Moldova în cadrul politicilor externe ale unor state precum România, Germania, Statele Unite şi implicit Uniunea Europeană. Pe de o parte, datorită mesajelor de susţinere al preşedintelui Poroschcenko trimise de oficialii de la Chişinău, Republica Moldova a pierdut unul dintre partenerii săi economici : Rusia. Pe de altă parte, datorită aceloraşi meaje precum şi a poziţiei sale geopolitice, Republica Moldova a primit un ajutor concret din partea Uniunii Europene şi anume facilitarea procesului de aderare la Uniunea Europeană, asemenea Ukrainei şi Giorgiei. Desigur, această repoziţionare strategică a Republicii Moldova determină o nouă analiză din partea statelor membre NATO precum şi a celor state membre UE. România are această dublă calitate de membru atât NATO cât şi UE. Dată fiind şi poziţia de vecinătate dintre România şi Republica Moldova, putem considera că între teatrul de război civil din Ukraina şi primele baze NATO din imediata apropiere, Moldova constituie un teritoriu important din punct de vedere militar cât şi din punct de vedere politic. Din punct de vedere militar deoarece cine controlează această zonă controlează practic o parte din frontiera de est al UE şi implicit al NATO. Din punct de vedere politic deoarece o asemenea extindere teritorială determină/favorizează o anumită presiune folosită în negocierile politice, economice, etc. Probabil, NATO va considera necesară o reînarmare şi o fortificare a frontierelor sale şi implicit a membrilor săi. Desigur acest proces înseamnă costuri destul de mari şi poate o viitoare criză economică cauzată de aceste investiţii precum şi de aceste divergenţe între state care nu favorizează deloc dezvoltarea economică. De partea cealaltă, atât Ukraina cât şi Republica Moldova în lipsa unor ajutoare economice consistente din partea occidentului vor rămâne în continuare în sfera de influenţă a Rusiei.

Însă, în orice fel se vor desfăşura evenimentele din Ukraina şi Republica Moldova, aceasta este o perioadă în care relaţiile dintre membrii NATO şi UE vor deveni şi mai strânse şi mai puternice. Republica Moldova nu este călcâiul lui Ahile pentru Uniunea Europeană sau pentru NATO.

Emilian Dranca

07.09.2014 Bucuresti

 

Das lebende Recht

 

Ich habe mein Artikel mit eine schone Bild aus Bukowina elautert: Dorna-Watra

 

Das lebende Recht ist eine Theorie des deutschen Juristen Eugen Ehrlich. Er war in 1862 in Czernowitz geboren. Sein Studium hat er in Wien gemacht. Aus Wien, kommt er zuruck nach Cernowitz mit einem Doktorat in Jura/Rechtswissenschaft. Er hat des romische Recht, Rechtssoziologie und freier Recht an der Franz Joseph Universitat, in seiner Geburtsstadt, unterrichtet.

Ehrlich hat versucht, die Gesetze und die Verfassung zu modulieren und fur die Warheit von Bukowina zu stimmen. Er hat bemerkt, dass der Recht und die Gesetze sind zu streng. Also ist nach Ehrlich die Rechtswissenschaft nie pragmatisch und sie kann nicht die Notwendigkeiten des Geselschafte beantworten. Damals war Czernowitz, die Haupstadt Bukowinas, eine Miniatur des Osterreichische-Ungarischen Reiches. Im diesem Raum haben elf Nationalitaten gelibt. Also er hat gedacht, dass das Reich und die Amtsgewalten eine wirkliche ausforschen brauchen. Er hat beobachtet, dass die osterreichische Gesellschaft in einer permanente Enwiklung ist. [1] Diese Theorie kann mogliche sein dankt die Zeugen, die Werkzeugen des Soziologie. Die Rechtssoziologie forscht das Recht wie law in action und nicht wie law in the books. Der Recht als eine grosse Summe des Rechtstheorien und Meinungen, kann nicht wirksame Losungen gegeben.[2] Das ist die grosse Verschiden zwischen die Doktrin/Lehrbegreiff und die Soziologie. Ehrlich hat diese Theorie fur die erste Mall in 1907 vorstellen. In 1910 er hat ein Semminar fur das lebendes Recht gegrundet . Das Semminar hat gehabt die Mogligkeit in ein Institut fur Rechtstatssachenforschung werden. Diese Eigeninitiative hat mit viele Jahre die Forschungen des Hans Kelsen, die hat nur in 1910 sein Studium in Jura an der Wien Universitat vertig gemacht. Ehrlich hat gesprochen uber die Notwendigkeit des juristische Aufname. Er hat betonen dass die Bemerkung des einiges Fabrik, des jeden Religion, des jeden Schule, des jeden Stadt, jeden Besonderheit ganz wichtige ist. Von diese Besonderheit, glaubt Ehrlich, der Jurist darf mit seinem Forschung beginen: “ein Einsicht in das Wesen des Dinge zu vertiefen sucht.‘‘

Nach Erhlich war zeitgenossisch mit Max Weber, Ludwig von Mises und Friedrich August von Hayek, aber er ist nicht so bekant. Trotzdem man kann finden sein Namme in wichtige Bucher wie Klaus F. Rohl, Rechtssoziologie, 1987. Seine wichtige Werk ist Grundlegung des Soziologie des Rechts, 1889. Eine Ubersetzung auf englisch war in 1936 geofentlicht. Er ist in Czernowitz gerstorben in 1922. Ehrlich hat gedacht dass zwischen Politikwissensschaft, Recht und Soziologie gibt es mehrere Verbindungen. Das Paradigma war von Eric Voegelin und Carl Schmit entwikelt. Niemals die beiden philosophen haben eine andere Meinung, das wir konen verabschiden der Recht, die Soziologie und die Politikwissenschaft.

Wir finden jetz eine ahnliche Theorie an Max Weber, Rudolf Smend, Fritz Sander, Heinz Ziegler, Die Moderne Nation (1932), Max Rumpf, Politische und soziologische Statlehre (1934). An die andere Seite wir haben Hans Kelsen; er hat immer behauptet das eine Verabschidung zwischen Jura und die anderen Sozialwissenschaften ist erforderlich fur die moderne Gesselschaften und fur moderne State.[3]

         Nach Eugen Ehrlich die politische Entscheidung ist ein Handeln als eine Ausdruck des Vernuft. Und Eric Voegelin als Philosoph und Jurist hat gehabt die selbe Meinung.[4] Diese Theorie, das lebende Recht, ist eine mogliche Losung fur eine multikulturele Geselschaft wie Bukowina und in besondres der ganze Osterreichische Reich.

Emilian Dranca

Bukarest, 01.09.2014

 

[1] Rechtssoziologie, Zusamenfassung von Klaus F. Rohl, Rechtssoziologie, 1987, von David Vasella, Marz, 2002, pp. 14-15

[2] Manfred Reinbinder, Rechtssoziologie, Munchen, Beck Verlagsbuchhandlung, 2000. ‘’das Recht als Summe dem jurstischen Sinne geltenden Rechtsnormen’’

[3] Thierry Gontier, De la “Theologie politique’’ a la ‘’Religion politique’’: Eric Voegelin Critique de Carl Schmitt, in Thierry Gontier, Politique, religion et histoire chez Eric Voegelin, Les Editions des Cerf, Paris, 2011, pp. 44- 65

[4] Idem