Dezvrăjirea comunismului

IMG_9775

 

 

Afacerea ,,Marele Jaf comunist’’

Marți, 14 august la rectoratul Universității București, s-a desfășurat o conferință despre dezvrăjirea ideologică a regimului comunist. Astfel, s-a ridicat din nou problema iluziei că o ideologie politică poate șterge cu buretele diferențele etnice, religioase, economice, sociale și culturale.  Desigur, în centrul discuțiilor a fost situată afacerea ,,jafului comunist’’ din anii`50, eveniment care a constituit  sursa pentru trei ecranizări. Au participat  regizorul Alexandru Solomon, prof. univ. Vladimir Tismăneanu, istoricul  Adrian Cioflâncă, prof. univ. Marian Preda, și Rectorul Universității București prof. univ. Mircea Dumitru.

Sunt de notat mai multe idei centrale. Astfel, nu poate să existe cunoaștere științifică fără dezvrăjire, cunoașterea științifică presupune și o terminologie care să fie foarte bine dezvoltată. Aceasta este sarcina celor care se ocupă de sociologia istoriei, istoria filosofiei, istoria recentă. Tema aceasta, a dezvrăjirii comunismului nu preocupă foarte multe instituții, atât din România cât și din Occident. Totuși, pe marginea acestui subiect mereu există noi amănunte, scoase la suprafață din arhive. Subiectul central al dezbaterii a fost jefuirea Băncii Naționale Române, eveniment după care s-au realizat nu mai puțin de trei ecranizări importante. Una este  document, realizată chiar de fosta Securitate, regizat de Virgil Calotescu și după un scenariu scris chiar de Alexandru Drăghici,  alta  documentar-artistică, realizată de Alexandru Solomon și în final a treia ,,Aproape de lună’’, o producție artistică realizată de Nae Caramfil. Prima ecranizare a fost difuzată în special pentru îndoctrinare, în marile uzine industriale, secțiile de poliție, secțiile de securitate și în unele cinematografe, precum sala Excelsior. Unul dintre efectele scontate a fost stârnirea unui antisemitism puternic care să susțină – la nivelul mentalului colectiv – emigrarea/expulzarea evreilor din România. Nu în ultimul rând Gheorghe Gheorghiu Dej urmărea o epurare a cadrelor de etnie diferită de cea română. Cu alte cuvinte o reprezentare  etnică direct proporțională a populației din România în Partidul Comunist Român.

Vladimir Tismăneanu a ,,împărtășit câteva gânduri’’ despre  vremurile anilor `50. Astfel, în 1957 avea un televizor Tempt 2, unde a urmărit comentariile despre Sputnik. Prin 1961-1962 se discuta în șoaptă despre ,,afacerea’’ marelui jaf comunist. Acesta este unul dintre cele mai interesante cazuri din istoria post- 1953 (moartea lui Stalin), din istoria destalinizării. Cine se ocupă de dezvrăjirea ideologiei trebuie să vorbească și despre vrăjirea ideologiei, despre modul în care ,,s-a căzut la partid’’ cum ar fi spus Belu Zilber.

În sfera științelor umaniste, conceptul ,,der Zauber’’  –  vraja/vrăjirea, entuziasmul/entuziasmarea aparține sociologului german  Max Weber. El a vorbit despre vrăjirea (zaubern) și dezvrășirea/dezîncântarea (entzaubern) maselor prin ideologie.  Acest concept face parte desigur și azi din sfera istoriei politice, a istoriei ideologiilor nu numai din sfera sociologiei.

Anii 58-59 au semnificat epurări teribile  în interiorul Partidului Comunist Român. Tartorul partidului era Leonte Răutu, responsabil și cu emigrarea evreilor din România. Trăitul era periculos în România anilor `50. Cei șase co-autori ai marelui jaf comunist au trăit deziluzia regimului comunist și își doreau să dea o lovitură, mai mult morală decât ,,financiară’’ sistemului, regimului. Este drept, toți își doreau să plece din România, mai exact își doreau să plece din acel ,,paradis’’ socialist, din ceea ce era comunismul nu numai în România ci în tot Estul Europei. Faptul că cei șase făceau parte din nomenclatura societății comuniste este, probabil, cel mai surprinzător lucru. Însă, a nu se uita, spre exemplu, faptul că Sașa Mușat a fost decan al Facultății de Istorie în anii `50. El nu  a putut să-și prezinte totuși diploma de studii superioare atunci când i-a fost solicitată, iar astfel a fost dat afară. Evident a ajuns într-o situație materială mizerabilă, iar una dintre multiplele consecințe a fost ruptura relațiilor de prietenie/amiciție cu persoanele apropiate.

 

Regizorul Alexandru Solomon, vede chiar și acum, la 10 ani de la realizarea filmului său despre ,,marele jaf’’ drept o enigmă. Ceea ce putem citi printre rânduri, citind arhivele desigur, sunt direcțiile anchetei și în final, execuțiile. Ancheta traversează multiple faze. Transpare prostia ideologiei și a structurilor securității, dat fiind faptul că nici un ofițer de poliție nu-și putea imagina că cei care au organizat jaful ar fi făcut parte tocmai din nomenclatură, tocmai din partid. Este halucinant faptul că cei șase membrii ai nomenclaturii au abordat jaful ca pe un spectacol, un alt fel de a te distra și de a ironiza sistemul inuman în care trăiau.

Filmul realizat în anii `50 are o semnificativă dimensiune ideologică. Drept dovadă limbajul de lemn folosit, spre exemplu termeni precum ,,elemente dușmănoase’’, ,,elemente ostile burgheze’’, prin care era vizată inclusiv comunitatea evreiască din România.

Preistoria ilegalistă a protagoniștilor nu este mai puțin interesantă decât cea a jafului. Ei au dosare încă din anii `40. Există cel puțin o observație pertinentă care arată că jaful este a zecea încercare de a distruge ceva din ceea ce însemna comunismul. Aceiași protagoniști au avut nu mai puțin de nouă tentative de a face ceva semnificativ împotriva sistemului, mai mult din punct de vedere simbolic. Idea jafului îi aparține Monicăi Sirianu (ea fiind cea care i-a adus în Partidul Comunist pe toți ceilalți cinci co-autori ai jafului) și ulterior lui Alexandru Ioanid, acesta din urmă beneficiind de toată expertiza sa în poliția judiciară.

Interesant este faptul că în 1947, la Brașov, câțiva ofițeri din poliția judiciară  organizează un mare jaf al unei bănci la care este co-autor unul dintre interlopii locali. Însă acest jaf, nu a trimis pe o nouă pistă de cercetare organele judiciare, nu le-a dat de gândit anchetatorilor, în anii `50 că există posibilitatea, precum 12 ani mai devreme, să fi participat cineva din organele statului.

,,Afacerea” rămâne un subiect încă interesant și poate o susrsă pentru  cercetări istorice, juridice sau/și încă câteva producții artistice.

Advertisements

4 thoughts on “Dezvrăjirea comunismului

  1. Marele jaf post-comunist a fost mult mai mare…

  2. Cirniala says:

    Buna ziua, multumesc pentru recenzarea intalnirii. Aveti sau au circulat sau fost pomenite la amintita intalnire surse precum dosarul acestui cau la CNSAS sau altele in afara de filme?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s