Primul articol de presă

membru_dranca

# În urmă cu cinci ani debutam în presa scrisă din Cluj-Napoca. Era evident un articol destinat studenților. Pe de o parte el încă este actual. Pe de altă parte problema a fost parțial rezolvată în urmă cu doi ani de persoanele care au constituit grupul de la Philohistoriss. Redau mai jos rândurile scrise în urmă cu cinci ani sub titlul ,,Lipsește asociația studenților la istorie”  alături de nostalgia primilor ani de studenție.

 

Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babes Bolyai este cotată drept cea mai bună faculatate de profil din România. Totuşi, studenţii de la istorie şi filosofie se confruntă cu o mare problemă : lipsa asociaţiei studenţilor.

De ce este necesară o asociaţie a studenţilor la Facultatea de Istorie şi Filosofie ?

Primul argument îl constituie tocmai identitatea pe care şi-o asumă studentul în timpul studiilor. El face parte dintr-o instituţie, însă în această instituţie interesele sale nu sunt reprezentate decât de doi-trei oameni ( şeful de an şi studentul senator). Colectivul studenţilor nu poate fi reprezentat de o singură persoană. Astfel este nevoie de o organizaţie în care suma individualităţilor să fie redată prin diversitatea opiniilor, pluralismul doleanţelor nu prin uniformitate şi lipsa alterităţii. Este nevoie de dialog nu de monolog.

Al doilea argument îl constituie solidaritatea, coeziunea colectivului studenţesc. Toate individualităţile (culturale, religioase, tradiţionale, etc.) reprezintă o forţa doar atunci când ele sunt unificate în vederea atingerii unor obiective comune. Care pot fi obiectivele studenţilor ? Aşadar, al treilea argument îl constituie activitatea organizaţiei studenţeşti. O asociaţie culturală, nonprofit, poate organiză o multitudine de evenimente ce pot fi finanţate de alte instituţii sau organizaţii precum autorităţile locale sau naţionale, societăţi comerciale, şi alte organisme filantropice. Evenimentele pot consta în conferinţe, atât naţionale cât şi internaţionale, excursii, cercuri studenţeşti, balul bobocilor, festivităţi şi alte activatati sportive sau culturale.
De ce este nevoie de o forţă studenţească pentru desăvârşirea tuturor acestor obiective ? Înainte de toate o organizaţie studenţească nu este o simplă asociaţie. Ea este o stare spirituală, o realitate socială ce pune în mişcare energii, gânduri, idei, oameni, pentru îndeplinirea unor idealuri. Pentru atingerea acestor idealuri este nevoie de forţă, de energii reunite, de atitudine şi de pragmatism.
În Bucureşti există Asociaţia Studenţilor la Istorie ‘’Dacia’’ ( ASID) iar în Iaşi, Liga Studenţilor la Istorie. Ambele formaţiuni sunt întemeiate în virtutea sumei unor indiscutabile valori şi nu în ultimul rând pe consens, dezbatere, dialog, ci nu monolog. La Facultatea de Filosofie şi Istorie din Cluj Napoca este absolut necesară fondarea unei noi asociaţii a studenţilor nu numai pentru toate argumentele redate mai sus, dar mai ales pentru studenţi că membrii ai unei societăţi în care nu sunt doar simplii spectatori ci şi actori, ‘’lumea este un teatru, iar actorii suntem noi’’ ( William Shakespeare).

 

## Philohistoriss este actuala asociație a studenților de la Facultatea de Istorie și Filosofie (https://asphilohistoriss.wordpress.com/).

 

 

Advertisements

Cotidianul

135834107776a8792ab1a602462e5e1fc287933e3b

Este de salutat reîntoarcerea pe tarabele chioșcurilor de ziare și reviste al acelui jurnal fondat de Ion Rațiu în 1991: Cotidianul. După o absență de câțiva ani de zile, acum, de la 14 noiembrie iubitorii, amatorii, precum și toți ceilalți cititori ai presei autentice vor regăsi acest ziar într-un format nou, interesant și necesar. Ziarul este readus în tipografii de Cornel Nistorescu. Nu știu dacă a mai existat un precedent în această privință, ca un ziar din mediul on-line să treacă și în mediul presei pe suport de hârtie. Însă, dacă el nu există, atunci poate Cotidinanul va deveni un precedent pentru alte ziare și bloguri de calitate care încă nu își permit să se și tipărească.

Ziarul abordează – precum și în mediul on-line – cu spirit critic și luciditate lumea contemporană, relitatea socială și economică, politica externă și politica internă, evenimentele culturale din prezent dar și cultura ca fenomen de mare amploare și complexitate. Nu lipsesc desigur opiniile, editorialele, dezbaterile și interviurile. Ziarul se dorește a fi un ziar citit de oameni cultivați, oameni cu simț și spirit critic, oameni care gândesc oarecum diferit față de acea majoritate care hotărăște soarta societății, uneori în taină, alte ori doar din patru în patru ani sau mai nou din cinci în cinci ani. Totuși, ziarul nu se adresează doar elitelor. El este accesibil oricărui cititor care după ce a dat bacalaureatul nu a renunțat să citească, ba chiar mai mult, a încercat să afle mai multe, să cunoască, să fie mereu informat bine și corect. Acesta este și rostul presei, oferirea informației corecte și în măsuri ponderate. Sensul său este să mențină treaz spiritul cititorului său, care prea des trece din starea de veghe în cea a uitării de sine iar oadată cu asta uită și ceea ce se petrece în jurul său.

Recomand acest ziar, intitulat pe cât de simplu pe atât de frumos ,,Cotidianul’’ deoarece încearcă să fie altceva față de celelalte ziare. Deocamdată nu pactizează cu nici o tabără politică. Deși alegerile parlamentare nu sunt departe și deși câștigurile financiare nu ar fi de neglijat totuși riscul ar fi ca dispariția – din nou – să nu fie departe iar pierderile de capital moral să nu fie la rândul lor de neglijat. În cele din urmă, ceea ce este cel mai dificil pentru un ziar este păstrarea unui spirit nobil, echidistant, nemăcitat de luptele politice și interesele economice minore ale diferitelor coterii.

Cotidianul a preluat mai multe articole pe care le-am scris. M-am bucurat că am putut astfel ajuta acest ziar și implict păstrarea spiritului echidistant și nepărtinitor. Poate astfel, cu acele articole și cu acest ziar cotidian presa din România face un pas mai departe pe drumul său către calitate și seriozitate. Merită mai multă încredere și sprijin acestă gazetă, pentru a nu muri asemenea altora care au încercat să supraviețuiască într-un mediu total ostil lor.

Pe front fără armă în mână

Hacksaw_Ridge_poster.png

Anul 2016 aduce pe marele ecrane încă o producție nord-americană despre cel de Al Doilea Război Mondial,  Pe front fără armă în mână este titlul filmului  tradus în limba română în original fiind Hacsksaw Ridge. Însă, deoarece Hacksaw Ridge nu spune foarte multe publicului larg din România deoarece aceasta este denumirea unei coline abrupte dintr-o insulă din îndepărtatul Ocean Pacific, atunci distribuitorul a găsit mult mai utilă adaptarea titlului într-o formă cât mai atractivă. Realizatorul filmului este Mel Gibson, ceea ce-i oferă, probabil, producției americane o greutate mai mare, mai ales în ceea ce privește vânzarea sa.

Despre ce este vorba? În linii mari filmul este reconstituirea unei povești adevărate. Personajul principal, Desmond, un tânăr din Virginia, SUA, trăiește o dramă personală în locurile sale de baștină. Fratele său se înrolează pleacă pe front, prietenii săi se înrolează în armată iar cei care nu sunt primiți ajung să se sinucidă datorită unui absurd sentiment al inutilității, vinovăției și incapacității de a participa la marele război al patriei împotriva japonezilor. Desmond, deși se îndrăgostește și se  căsătorește cu o tânără asistentă ia decizia de a servi patria. Însă, un detaliu  important, nu dorește să lupte cu arma în mână ci dimpotrivă ca medic voluntar. El este unul dintre acele persoane care au avut obiecții de conștiință – așa cum preciza încadrarea militară – motivate pe baza credințelor și convingerilor sale religioase că nu are voie să ucidă, conform decalogului biblic. Desmond reușește, în ciuda dificultăților, obstacolelor și peidicilor ivite în cale, să plece pe front fără a fi nevoit să poarte o armă de foc.

Astfel începe incredibila aventură a unui simplu soldat în aparență, însa care în interiorul său dă dovadă de o iubire a semenilor fără egal. Odată ajuns pe front Desmond și batalionul său se confruntă cu determinare incredibilă a japonezilor nu neapărat de a câștiga războiul ci de a muri pentru patria lor pentru împărat. Din acest moment scenele filmate sunt de o violență extremă. Imagini cum rar se pot vedea. Trupuri sfârtecate, resturi umane, organe și membre grămadă, sânge, pământ, așchii de la obuze, copaci sfârtecați, buncăre distruse, fumul ridicânduse în urma focului artileriei și din nou fumul mitralierelor, grenadelor și proiectilelor ușoare șochează ochiul privitorului.

Tatăl lui Desmond a fost un militar american care a luptat pe front în Primul Război Mondial și poartă în suflet cicatricile bătăliilor din Franța  dar mai ales a pierdierii celor mai buni prieteni. Desigur tatăl se împotrivește plecării fiilor săi pe front și are încă una dintre nenumăratele altercații cu fii săi. Aceste conflicte revin mereu în amintirea copilului, acum soldat în armata Statelor Unite ale Americii, chiar și în cele mai dificile momente pe front.

Momentul desnodământului este constituit de umilitoarea retrargere americană de pe colina Hacksaw. Desmond, în calitatea sa de medic rămâne pe colină și încearcă să salveze viețile celor care nu au reușit să coboare și acum riscă să cadă victime atacului japonezilor care se regrupează și recuperează rapid din teritoriul pierdut anterior. Scenele sunt cât se poate de dramatice și înfricoșătoare, regizorul reușind să transpună cu multă artă și măiestrie prezența și iminența morții în fumului lăsat de obuze unde japonezii nu pot desluși siluetele americanilor și nici americanii nu pot dibui prezența inamicilor. Desmond reușește să salveze aproximativ 70 de vieți coborând de unul singur de pe colină pe cei răniți inclusiv câțiva japonezi. Fapta s-a desfășurat și în realitate iar ea a fost relatată ulterior de supraviețuitori printre care a fost și Desmond ajungând în epoca postbelică la venerabila vârstă de 87 de ani.

Morala filmului are două dimensiuni. Pe de o parte filmul arată că există și altfel de arme cu care poți învinge, în cazul de față credința și determinare medicului de a salva vieți nu de a lua vieți. Desigur, Germania condusă de național-socialiști este prezentată a fi întruchiparea satanei pe pământ iar armele cu care se luptă împotriva sa sunt propriile sale arme, adică tot crima, războiul, ura, organizarea militară. Medicul vine și contrazice acest lucru prin împreunarea credinței în Dumnezeu cu știința medicală, astfel pentru el porunca de a nu ucide devine în practică o nouă poruncă sub forma ,,trebuie să salvezi!’’. Pe de altă parte, cea de a doua dimensiune a filmului este justificarea, egitimarea folosirii celor două bombe nucleare. Prin scoaterea în evidență a violenței și cruzimilor de pe frontul din Pacific unde japonezii se dovedeau a fi o armată feroce, aproape inbatabilă, filmul reușește să spună: ,,iată, dacă nu erau folosite armele nucleare ar fi murit și mai mulți oameni.’’ După estimările experților militari americani perderile ar fi fost de aproximativ jumătate de milion de soldați americani. Desigur SUA nu-și putea asuma acest risc și atunci a ales calea armelor nucleare. Evident în film nu apare acest lucru, însă orice cunoscător al istoriei anticipează mesajul odată cu redarea scenelor confrutărilor dintre japonezi și americani.

 

 

Heim ins Reich – o complexă și istorică promisiune mesianică Mutarea germanilor din Bucovina în cel de al IIII-lea Reich

einburgerungsurkunde

*Document de naturalizare a doi etnici germani din Câmpulung Moldovenesc sosiți în Germania, document păstrat în Arhiva Muzeul Național de Istorie a germanilor din Berlin

 

În zilele de 4-5 noiembrie la Universitatea Babeș-Bolyai a fost organizată conferința națională studenților, masteranzilor și doctoranzilor de la facultățile de istorie din țară. Cu această ocazie am prezentat un fragment din lucrarea de doctorat. Redau aici câteva idei centrale din cadrul prezentării.

Pentru început sunt necesare câteva precizări metodologice. Astfel, într-o primă parte – mituri și religii politice –  este necesară o prezentare a conceptelor, Heim ins Reich, simboluri, mit, mituri istorice/mituri politice, etc. Într-o a doua parte – făurirea miturilor politice – este necesară contextualizarea acestui proiect – Heim ins Reich – de mutare a tuturor germanilor din Europa într-un singur stat: Germania. Însă nu doar o încadrare istorică ci și o contextualizare în  ideologică  și a practicilor politice, a celorlalte mituri componente ale acestei/acestor ideologii. În final, în cea de a treia parte – statul și crizele sale – este necesară o analiză succintă a ceea ce a însemnat criza societății interbelice care a făcut posibil  proiectul social, politic și sconomic Heim ins Reich. Pentru eficientizare și pentru o mai bună delimitare spațială am ales o veche provincie a Imperiului Austro-Ungar, Bucovina. Astfel, în acest spațiu de întâlnire a două mari culturi, rusă și germană precum și a două sisteme  politice și sfere de influență  în aparență diferinte însă în profunzime asemănătoare prin ideologie, regim, putere militară și obiective politice: Germania condusă de național-socialiști și Uniunea Sovietică. Ipoteza de cercetare în acest context se află în următoarea întrebare: proiectul de emigrare a germanilor – Heim ins Reich – a fost o opțiune pentru soluționarea crizei în care se aflau statele ai căror resortisanți erau acești germani?

Dată fiind corolarea doctrinei național-socialiste și a proiectului Heim ins Reich cu termenul de mit este necesară clarificarea conceptuală a acestei terminologii. Astfel, prima problemă care se ridică este originea mitului. Este mitul o creație a spiritului sau o relatare romanțată  a unui fapt real? Din punct de vedere metodologic, al școlilor de istorie a religiilor, există multiple paradigme: animism evoluționist, mentalitate primitivă, funcționalism, școala africană franceză, structuralism, psihologie analitică și filozofie critică. Însă, la bază se disting două opinii centrale. Pe de o parte una consideră că nu poate exista nici o istorisire fără existența acțiunii, iar pe de altă parte, o adoua opinie consideră că la baza mitului se află gândul, imaginația, reflecția care în mod inevitabil precede acțiunea. Mircea Eliade susține cea de a doua opinie. Pentru Eliade, mitul ,,se definește prin modul lui de a fi: nu se lasă surprins ca mit decât în măsura în care revelează că ceva s-a manifestat deplin și această manifestare este în același timp creatoare și exemplară, pentru că ea întemeiază la fel de bine și o structură a realului și un comportament uman.’’ Eliade surprinde foarte bine două dimensiuni ale mitului care sunt esențiale pentru spațiul politic: funcția sa creatoare – mitul este istorie, mitul este ceea ce poate oferi legitimitate și putere; funcția sa exemplară – mitul face diferențierea între bun și rău, între corect și incorect, etc. Pe de altă parte, continuă Eliade, ,,sacrul este exemplar în sensul că el instituie modele de urmat; transcendență și exemplaritate care îl obligă pe omul religios să iasă din situațiile personale, să depășească contingența și particularul și să parvină la valorile generale, la universal.’’

În programul politic al NSDAP este menționat clar obiectivul ,,ein gemeinsames Blut in ein gemeinsames Reich.’’Ceea ce și-au propus național-socialiștii, să-i reunească pe toți etnicii germani (die Volksdeutschen) într-un singur stat făcea parte din noua ordine europeană  (Neuordnungs Europas) creată de Imperiul German. Din punct de vedere terminologic vom folosi  de aici înainte sintagma ,,Imperiul German’’ dat fiind faptul că așa este menționat în documentele oficiale, atât cele interne cât și în tratatele internaționale  (Deutsches Reich). Tratatul secret de la 23 august 1939 dintre Imperiul German și URSS a fost urmat de o serie de protocoale și alte tratate semnate între cele două state și privind sferele de influență din Europa. În acest context la 28 septembrie 1939 este semnat un Protocol între Imperiul German și URSS de recunoaștere a noilor granițe. Protocul implică și transferul de populație pentru care sunt aduse mai multe clarificări printr-un act adițional semnat la 4 octombrie 1939 între cele două state. Planul pentru noua ordine europeană  a fost prezentat de Adolf Hitler pentru prima dată în public la data de 6 octombrie 1939 în Reichstag, deși pentru aceasta se luaseră practic măsuri începând cu anul 1936.

La sfârșitul lunii iunie 1940 o delegație germană s-a deplasat la Moscova pentru a discuta problema germanilor din Bucovina de Nord și din Basarabia. Astfel la 5 septembrie 1940 a fost semnat Tratatul dintre Imperiul German și URSS privind emigrarea germanilor din Basarabia și Bucovina de Nord în Imperiul German. În ceea ce privește situația germanilor din sudul Bucovinei, la Berlin a fost înființată o comisie specială, la lucrările căriea au participat inclusiv germani din Bucovina. Această comisie a lucrat cu autoritățile de la București pentru strămutarea germanilor din Bucovina în cel de al treilea Reich.  De asemenea la 7 septembrie  1940 au început lucrările Comisiei de Repatriere din Cernăuți. Această comisie înființată pe lângă Consulatul Reichului din Cernăuți și-a desfășurat lucrările într-un ritm alert iar astfel la 17 septembrie 1940 este cunoscut numărul de 44.577  persoane (conform altor surse 43.641) transferate din nordul Bucovinei în Reich. La data de 22 septembrie 1940 consulul german Heinrich Sieckmeier (Berlin), atașatul de presă Werner Wosgt și consulul german Adolf Windecker (București) au venit în Bucovina de Sud și au analizat disponibilitatea etnicilor germani de a pleca in Germania. Astfel, la o lună după această vizită oficială, la data de 22 octombrie a fost semnat un acord între Berlin și București privind repatrierea germanilor similar cu acordul semnat între Berlin și Moscova. Din Bucovina de Sud au fost trasferați aproximativ 40 000 de persoane în Grossdeutschland.