Alte teme discutate la festivalul Zilele Filmului Istoric in Bucovina – MittelEuropa FilmFestival

13245211_1683139075346767_6012420414635954735_n

Profesorul Universitar Nicolae Drăgușini vorbind despre cartea ,,Nimic nou pe Frontul de Vest” de Eric Maria Remarque

Poate cel mai important an amintit în cadrul festivalului este anul 1916 este unul dintre cei mai importanți ani din istoria României și a Europei deopotriva. Este anul în care România a decis să intre în Marele Război, alături de Franța, Marea Britanie și Rusia, împotriva Germaniei, a Austro-Ungariei și a Turciei. Mi-aș fi dorit să fi putut proiecta unul dintre cele mai frumoase și reusite filme din istoria României. Este vorba despre un film care are la bază un roman al lui Liviu Rebreanu: ,,Pădurea Spânzuraților.’’ Filmul ,,Pădurea Spânzuraților’’ a fost realizat în anii 1963-1965 de Liviu Ciulei, premiat la Cannes ulterior și redat recent (în 2007) în cadrul festivalului de film din Franța, fiind considerat o piesă de referință pe parcursul istoriei evenimentului. Anul acesta, în 2016. Se împlinesc 5 ani de la moartea lui Liviu Ciulei. În același timp, în acești 5 ani nu s-a realizat ceea ce marele regizor și actor român a cerut de drept urmașilor săi. Restituirea integrală a filmului Pădurea Spânzuraților. Ce înseamnă acest lucru? Liviu Ciulei a făcut un film de 158 de minute. Însă în comerț și pe piața internațională (cu o traducere aproximativă în limba engleză)  a circulat o variantă de 110 minute. Asta înseamnă ciopârțirea unei opere cinematografice și redarea sa fragmentată marelui public.

Am reușit însă să proiectăm mai multe filme de producție occidentală precum ,,Die Weise Band’’ (Banda albă) realizat de regizorul austriac Michael Haneke în 2007. De asemenea am mai proiectat filmul francez La grande ilusion (Franța, 1937) și ecranizarea americană după romanul lui Eric Maria Remarque cu același nume ,,Nimic nou pe frontul de vest’’ (SUA 1930). Toate cele trei filme au fost proiectat la Vatra-Dornei în data de  20 august în Casa de Cultură ,,Platon Pardău.’’

 

Anul 1936 a fost un an inconturnabil în cadrul subiectelor abordate și discutate în timpul festivalului. Anul în care Mircea Eliade publica romanul ,,Domnișoara Cristina’’ și în același timp anul în care în Spania începea un crunt război civil. Această dublă fotografie evidențiază în mod categoric de ce este de preferat stiloul și cartea în detrimentul gloanțelor și baionetelor. Pe de o parte Eliade, cărturarul, intelectualul, omul care nu ieșea din bibliotecă și pe de altă parte tinerii angajați voluntar pe frontul din Spania care s-au întors înapoi în sicrie acasă. Pe de o parte lumea cultivată, iar pe de altă parte lumea mai puțin cultivată care se aruncă din inerție odată cu grupul, cu masele într-o vâltoare politică, socială, economică, militară din care nu știe niciodată dacă mai iese teafără sau nu.

Sâmbătă 20 august, la Vatra-Dornei, am amintit  în cadrul conferinței susținute de profesorul universitar Nicolae Drăgușini am discutat despre ceea ce înseamnă în general războiul. Nu doar războiul ca mare conflict între două state ci și războiul civil, ase vedea începutul Războiului Civil din Spania (1936-1939) care a marcat un punct de cotitură în istoria Europei. Acesta a fost un alt subiect de discuții, mai ales dat fiind faptul că despre Războiul Civil din Spania (unde s-au confruntat practic pentru prima dată cele două blocuri statale ideologice din Europa, fascismul și comunismul) a scris și Andre Malraux (1901-1976). După romanul său  ,,L`espoir’’ , scris în 1937, a fost realizată și o ecranizare, subiectul principal fiind ororile războiului.  Subiectul Războiului Civil din Spania rămâne o temă de actualitate dată fiind situația geopolitică din Estul Europei, mai exact din Ucraina.

Tot sâmbătă 20 august am primit și vizita ambasadorului Austriei. Pentru prima dată un ambassador al Austriei a venit la Vatra-Dornei în vizită oficială. Momentul a fost cu atât mai important cu cât în cadrul festivalului unul dintre parteneri a fost chiar Ambasada Austriei în România care a finanțat festivalul prin Forumul Cultural Austriac. În 1936 Friedrich von Hayek (marele economist austriact) vorbea la vârsta de 36 de ani în fața Clubului Economic din Londra în calitate de președinte. În același an,  1936, John Maynard  Keynes publica lucrarea The General Theory of Employment Interest, and Money. Aceste aspecte ale istoriei  evidențiază faptul că istoria nu înseamnă doar ani, doar cifre, doar date seci și nume complicate. Istoria înseamă și multă diplomație. Istoria înseamnă și economie. Istoria înseamnă mai ales profesionalism. Istoria este o disciplină cunoscută și respectată de oameni profesionașisti, deoarece orice meserie, orice profesie are propria sa istorie, origini, cutume și tradiții care se cer respectate.

Desigur nu se poate discuta despre cel de Al Doilea Război Mondial fără a se discuta despre procesul de la Nurnberg din 1945-1946. O referință pentru lumea justiției și nu numai. Sfârșitul Procesului de la Nurnberg – condamnarea principalilor inculpați germani pentru crimele și masacrele comise de armata germană în timpul celui de Al II-lea Război Mondial a constituit un alt subiect abordat prin filme – ,,Procesul de la Nurnberg’’,  ecranizare din anul 1961. Filmul este fascinant, provocator și înzestrat cu multă forță. El a fost nominalizat pentru 11 premii la Oscar inclusiv categoria cel mai bun film artistic. De asemenea s-a discutat și pe marginea   cărții ,,Procesul de la Nurnberg’’ de Joe J. Heydecker și Johannes Leeb.

În același context am prezentat filmul ,,Războiul Regelui’’ realizat de Dan Drăghicescu în 2016. Filmul abordează tema schimbării aliaților României în cel de Al Doilea Război Mondial, episod cunoscut mai mult sub numele de ,,întoarcerea armelor’’ lucru desfășurat la 23 august 1944. De asemenea filmul prezintă problemele din România post-belică și momentul abdicării Regelui Mihai I. Dan Drăghicescu a fost prezent la Vatra-Dornei și a discutat cu publicul despre cât de dificil este să realizezi un film și mai ales un film istoric.

 

Un alt subiect de maximă importanță a fost Revoluția de la Budapesta din 1956. Premisele revoluției precum și efectele acesteia în Româia au fost  prezentate de istoricul Cosmin Budeancă (IICCMER – București). Istoricul Cosmin Budeancă  a organizat și  un atelier de istorie orală  cu tinerii participanți la festival, în special cu voluntarii.

Istoricul Cosmin Budeancă vorbind despre Revoluția de la Budapesta din 1956

Anul 1966 nu a fost uitat ci a fost abordat în ordinea cronologică corespunzătoare. La 10 ianuarie 1966, are loc la București premiera filmului Duminică la ora 6, în regia lui Lucian Pintilie, distins cu Premiul special al juriului la Festivalul internațional de la Mar del Plata și cu Marele Premiu al Filmului pentru Tineret de la Cannes. La 18-23 aprilie are loc pentru prima dată în România vizita lui Iosif Broz Tito.  Ar fi fost ideal să putem avea cel puțin un invitat sârb care să prezinte aceste dimensiuni ale istoriei contemporane, relațiile dintre sârbi și români, precum și dintre Yugoslavia și România, actualmente relațiile dintre Serbia și România. Probabil dacă la un viitor eveniment resusrsele financiare vor permite aducerea unui invitat sârb și cel puțin a unei producții cinematografice sârbe atunci evenimentul va fi mult mai complet. La Paris, în același an, 1966, era publicat primul volum de Memorii ale lui Mircea Eliade. În acest prim volum savantul român vorbește de mansarda adolescenței sale, plină de cărți și manuscrise. Acestea sunt doar câteva subiecte care la rândul lor pot constitui teme de discuții mai largi, mai ample, eventual subiecte principale pentru alte evenimente culturale care pot fi organizate în Vatra-Dornei.

 

 

Nu este de uitat nici anul 1976. La 26 aprilie 1976, Bucovina, la Mănăstirea Moldovița are lor Festivitatea de decernare a premiului Pomme d`or pe anul 1975 zonei turistice Bucovina de către Federația Internațională a Ziariștilor și Scriitorilor de Turism (FIJET).

 

Totuși, în acest timp poliția politică din România (cunoscută sub numele de Securitatea) nu a lăsat în pace nici artiștii și nici domeniul cinematografiei. Despre aceste lucruri s-a discutat cu istoricul Silviu Moldovan. De asemenea despre satira dintimpul regimului comunist și modul în care se făceau glume pe seama regimului s-a discutat cu istoricul Preutu Cristina de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Una dintre formele de rezistență incontestabile împotriva regimului asupritor, arta, prin cinematografie și muzică au fost găsite subterfugiile necesare rezistenței culturale și implicit spirituale. Nici acest aspect nu a fost omis. Este cunoscut faptul că fenomenul muzicii rock a contribuit la nașterea și consolidarea acestei forme de rezistență. Astfel, la festival a fost invitată o formație cu tradiție și o lungă istorie (20 de ani) pe scnea muzicii din România : Vița de Vie. Acesta a fost și una dintre cele mai reușite seri din cadrul festivalului, sala mare a Casei de Cultură Platon Pardău fiind plină ochi.

 

Tot în 1976 Lezek Kolakowski a început să publice una dintre cele mai importante  li substanțiale cărți care au fost scrise vreodată în istorie despre marxism și implicit comunism. O carte magistrală, tradusă în limba română în trei volume, utile nu doar studenților din facultățile de istorie ci și celor pasionați de istorie și mai ales marxiștilor…

În anul 1986 moare la Chicago  Mircea Eliade. Acesta putea fi un subiect central al festivalului și bineînțeles personalitatea lui Mircea Eliade putea fi comemorată prin multiple activități artistice și culturale. Însă, în mod surprinzător, deși festivalul a durat 12 zile, nu a mai existat timpul necesar pentru a introduce și alte subiecte precum și alți invitați programul fiind déjà foarte încărcat. Tot în 1986,  la 30 mai, începe translatarea bisericii Sfântul Ioan cel Nou pe o distanță de 23 de metrii și pentru o pantă de 2,8 grade. În același an, la 26 noiembrie este demolată biserica ,,Doamna Oltea’’ din București.

Până în momentul de față au fost abordate subiecte până la prăbușirea regimurilor comuniste din Europa. De aici înainte au fost abordate și subiecte mai recente sau de actualitate. Unul dintre invitații speciali ai festivalului a fost ,,Radu Valahu’’ care a urcat pe scenă în seara zilei de 22 august alături de tânărul regizor Andrei Daniel Bărbat. Cu această ocazie a fost amintit accidentul de la Colectiv din octombrie 2015 de la București precum și importanța tinerei generații pentru reformarea și schimbarea societății române iar filmele realizate de Andrei Daniel Bărbat precum ,,Am doar 18 ani’’ și ,,Pentru România’’ constiuie un bun exemplu demn de urmat pentru cei tineri.

 

 

În 1990 Bronislav Geremek afirma că drumul spre libertate este deschis însă cale aspre democrație rămne incertă. După mai bine de un sfert de secol de la abandonarea regimurilor comuniste de către statele din Europa de est și implicit adoptarea reformelor necesare pentru trecerea la democrație, drumul tranziție dovedește că destinația finală, democrația, este destul de greu de atins. Inclusiv în patria lui Bronislav Geremek, Polonia, partidul de guvernământ adoptă un regim mai mult autoritar decât democratic. Situația este similară în Slovacia, Cehia și mai ales în Ungaria.

Organizatorii festivalului în fața Primăriei din Vatra-Dornei.

Anul 2016 este anul în care se întâlnesc din nou la Munchen marile puteri mondiale militare pentru a ajunge la un consens în ceea ce privește conflictul din Siria. La 12 februarie 2016, prim-ministrul Federației Ruse, Medvedev, anunța la Munchen că o intervenție  a Arabiei Saudite și a Turciei în Siria poate provoca începutul celui de al III-lea război mondial.

În anul 2016 acestea au fost doar câteva dintre temele discutate și preocupările unor câțiva tineri reuniți din toată țara la Vatra-Dornei. Evenimentul a fost dedicat în special tinerilor, atât elevilor cât și studenților. Pe parcursul acestor zile au participat în special liceeni din Vatra-Dornei și împrejurimi. Evenimentul a înregistrat totuși câteva mii de participanți, de la cei mai tineri (12-13 ani) la persoane aflate totuși deja la vârsta a treia.

[1] Tzvetan Todorov, Confruntarea cu extrema, Humanitas, București, 1996, p. 32.

 

Desigur toate aceste teme și activități din timpul festivalului au fost prezentate la mai multe televiziuni în diferite emisiuni la Look TV și TVR Iași. Urmează o listă selectivă a acestor apariții în presă.

  1. Look Tv / 3.06.2016/ Emisiunea ,,Casa Poporului’’, Moderator Ciprian Aron, Titlul emisiunii : Ce vedem la festivalul de film istoric ?
  2. Monitorul de Suceava, Data apariției : 2 iulie, Autor : Daniela Micutariu, Zilele filmului istoric in Bucovina
  3. Impact fm./ 8.07.2016/ Bucovina , Gazda a unui festival istoric de film/ Autor Mihai Andoni

4.Historia.ro /18.07.2016/ Admin/Zilele filmului istoric in Bucovina editia a 2-a

5.Suceavalive/ 21.07.2016/ Admin/ Zilele filmului istoric in Bucovina

  1. Movie news/ 27.07.2016/ Festivalul de film istoric in Bucovina
  2. Presaonline/ 27.07.2016/ Festivalul de film istoric in Bucovina
  3. Ziarelive/ 27.07.2016/ Festivalul de film istoric in Bucovina
  4. Evenimentul Regional Al Moldovei/ 27.07.2016/Anca Popescu/ Zilele Filmului Istoric In Bucovina
  5. Revista Timpul/ 28.07.2016/ Zilele filmului istoric in Bucovina
  6. Crai nou / 28.07.2016/ Zilele festivalului de film istoric in Bucovina/ proiectat de Crai nou

11.Magazin Istoric/ 31.07.2016 / Admin/ Zilele Filmului Istoric In Bucovina

  1. Ziarul de Iasi / 1.08.2016 / Catalin / Zilele Filmului Istoric In Bucovina
  2. Allevents.im/ 2.08.2016/ Zilele festivalului de film istoric in Bucovina
  3. Radio Romania Cultural/ 4.08.2016 / Zilele Filmului Istoric In Bucovina
  4. News Bucovina/ 8.08.2016/ Festivalul filmului istoric in Bucovina
  5. Radio Top / 8.08.2016 / Nicolae Margineanu/ Zilele filmului istoric
  6. Adevarul top / 8/08/2016 / Festivalul filmului istoric in Bucovina
  7. Stiri Suceava / 8.08.2016/ Dinu Zara / Festivalul filmului istoric in Bucovina
  8. Suceava News / 8.08.2016 / Svnews.ro / In trei municipii sucevene va avea loc festivalul ” Zilele filmului istoric in Bucovina”
  9. Informatia-ta de Suceava/ 8.08.2016 / Rotaru Stefan/ Festivalul de film istoric in Bucovina
  10. Obiectiv de Suceava/ 8.08.2016 / Alexandra Ionica/ A doua editie a festivalului “Zilele filmului istoric in Bucovina”
  11. Vatra- Dornei live / 8.08.2016 /Dinu Zara / Un nou eveniment in curand la V-D  ” Zilele filmului istoric in Bucovina”

23.Radio Romania Iasi/ 8.08.2016/ Circa zece mii de participanti,asteptati la “Zilele Filmului Istoric In Bucovina”

  1. Emil Calinescu.eu / 9.08.2016/ Emil Calinescu/ Zilele filmului istoric in Bucovina
  2. Ziarul de pe net/ 9.08.2016/ ZdpN /Programul festivalului de film istoric in Bucovina
  3. Intermediatv/ 9.08.2016/ Biholar Gheorghe/ Festivalul filmului istoric in Bucovina
  4. TVR Iași/ 10.08.2016/Emisiunea Vară pentru Voi/Zilele Filmului Istoric in Bucovina, invitat Emilian Dranca
  5. Stiinta pentru toti / 21.08.2016 / Grigore Adrian Borza/ Zilele filmului istoric in Bucovina
  6. umblat.ro / 23.08.2016/ Festival Suceava Pentru Romania

 

 

 

La ce folosește istoria? O lecție pentru susținătorii/contestatorii tehnocraților

king_carol_ii_of_romania

Scriu câteva cuvinte pentru persoanele care în octombrie-noiembrie 2015 au vociferat împotriva unui guvern politic și au aclamat sosirea tehnocraților la putere și implicit instaurarea unui guvern de ,,tehnocrați”. Aceleași cuvinte sunt și pentru cei care acum, din naivitate sau lipsa informației, vociferează împotriva guvernului ,,tehnocrat”. Ca ipoteza se poate presupune că atât unii cât și alții ori au chiulit de la orele de istorie ori au trecut în zadar clasa nemeritând să primească note de trecere la disciplina istorie. Dacă ar fi auzit de Nicolae Iorga mai mult decât faptul că a fost istoric și profesor universitar, atunci, probabil, ar fi fost mai câștigați în lupta lor împotriva partidelor politice și pe de alta, acum, mai recent, împotriva celor care se autointitulează ,,tehnocrați”.

Nicolae Iorga (1871- 1940) a condus un guvern în perioada interbelică, mai exact în intervalul 18 aprilie 1931 – 5 iunie 1932. Mai concret decât atât se poate spune că Regele Carol al II-lea a condus un guvern în această perioadă prin Nocolae Iorga, împotriva partidelor politice și într-o oarecare măsură și împotriva intereselor românilor (deoarece discordia și cearta nu unește nici măcar două familii dintr-un sat cu atât mai puțin două familii politice! în acea epocă familia liberalilor și familia țărăniștilor). Cine poate spune că în epocă Constantin Argentoianu era tehnocrat? sau independent de partidele politice? Cel care a înființat în 1920 Liga Poporului alături de Alexandru Averescu devenise brusc, la o distanță de 10 ani este adevărat, un bun ,,tehnocrat”. Cine poate spune că Dimitrie I. Ghica a fost tehnocrat?  dacă a fost un bun diplomat și a știut să se folosească de fiecare persoană din anturajul său – inclusiv fratele său Vladimir Ghica – asta nu înseamnă că era inndependent de oamenii politici și cu atât mai puțin de cei de afaceri. Sau Generalul Constantin Ștefănescu Amza, dincolo de faptul că a fost un bun militar a fost și un membru al Parlamentului României în perioada interbelică. Asta se poate numi activitate apolitică? Lista poate continua și cu ceilalți miniștrii, unii cât se poate de respectabili precum Iuliu Hațeganu și Ioan Cantacuzino, însă lipsa carnetului de partid – cel puțin în acea perioadă – nu înseamnă autonomia și independența față de oamenii politici. Uneori dimpotriva! Iorga însuși nu era mai puțin apolitic, membru al mai multor partide și formațiuni politice, printre care PND, PȚ și Frontul Renașterii Naționale format de Regele Carol al II-lea. Guvernul condus de Nicolae Iorga a fost doar un instrument în mâna lui Carol al II-lea pentru a măcina și mai mult partidele politice și fragila colaborare a acestora privind interesul public și gestionarea principalelor probleme care amenințau România. În cele din urmă Carol al II-lea a reușit. Însă a  reușit să distrugă și suportul larg oferit de populației Majestății Sale și implicit Casei Regale.

Azi, la o distanță de aproximativ 80 de ani, se încearcă același experiment, numit ,,guvern tehnocrat”, aclamat în mod artificial de opinia publică în noiembrie 2015 contestat acum, în septembrie 2016, de aceiași opinie publică, de partidele politice și nu în tultimul rând de masele care vor alege noul parlament la finaulul acestui an. Cu toții ar fi avut ceva de învățat din eperimentul Nicolae Iorga instrumentalizat de Regele Carol al II-lea. Există posibilitatea ca atât unii cât și ceilalți, adică marii formatori ai opiniei publice, membrii sau nemembrii ai academiei/academiilor de științe alături de partidele politice, au anticipat acest fiasco și nu au oferit nimic altceva decât apă și circ celor pe care acum îi vor chema să voteze: masele. Iar după acest experiment care a durat un an li se va spune, lor, maselor, cât de rău și ineficient este un guvern ,,tehnocrat” și doar ei, politicienii, reprezintă soluția ideală. Desigur, ce fel de tehnocrat poate fi un ministru precum d-l Dâncu, fost social-democrat, fost membru al unui mare partid politic, fost susținător al d-lui Geoană și al ilustrului grup de la Cluj? Sau s-a transformat social-democrația în tehnocrație  sau tehnocrația în social-democrație? Nu era mai ușor să să învețe o lecție de istorie în loc să se  pierdă un an de zile pentru a se înțelege ceva ce era cunoscut de mai bine de 80 de ani? Or nu, istoria este inutilă după un alt ministru social-democrat, înscăunat penntru mai multe mandate la ministerul educației, care a redus orele de istorie din licee în perioada 2008-2009 și care, spre ,,surprinderea” mea este de profesie inginer… Nu degeaba a fost și rector al Universității Politehnice din București… Așa se întâmplă, inginerii se ocupă de istorie și după istoricii devin șomeri cu diplomă deoarece curicula școlară a lor se ocupă un inginer…

Experimentul guvernului tehnicrat poate genera același fenomen politic precum în cazul lui Carol al II-lea: distrugerea sprijinului electoral acordat tocmai celui/celei/celor care au venit cu aceată  ,,nouă” idee. Deoarece tocmai cei care le-au oferit votul vor fi și cei mai severi critici și nemulțumiți odată ce așteptările lor nu vor fi satisfăcute. Să vedem, se repetă sau nu se repetă istoria?

 

Oameni și munți

coperta-oameni-si-culmi-2-782x1024

O nouă carte a apărut în Colecția Verde, Editura România Pitorească,  a cinsprezecea la număr și nu este mai puțin importantă decât precedentele: Oameni și munți de Nicolae Dimache.  Doctorul Dimache a fost un tânăr foarte pasionat de munte, un adult care a devenit un foarte bun alpinist și medic deopotrivă iar acum ajuns la o vârstă venerabilă nu a renunța la pasiunea sa dintotdeauna, poate prima pasiune, marea dragoste: mersul pe munte și alpinismul. El este unul dintre aceia care a început să se cațere având niște ghete de baschet sau alte încălțări improvizate din pâslă, nu espadrilele de azi; a început să schieze având schiuri din lemn cu legături de piele direct de pe schi pe bocancul d eiarnă – nu clăpari Atomic sau alt sortiment cu închiderile automate de azi – și poate cel mai important, a plecat pe munte pentru a se găsi pe sine, pentru a-și păstra libertatea, pentru a trăi cu adevărat – nu cum se practică mai recent mersul pe munte pentru fotografie, pentru a povesti tuturor cunoscuților ce mare erou ai devenit urcând un vârf pe care l-au urcat alți zeci de mii înaintea ta. Nu! Alpinismnul nu este un sport de mase. Alpinismul nu este un sport pentru stadioane. Nu te aplaudă nimeni când ai ajuns undeva și nici nu te hulește nimeni când ai fost nevoit să te întorci din drum datorită intemperiilor vremii. Admiratul peisajelor, respirarea aerului curat, pătrunderea în traseu, escaladarea unei stânci, ridicarea cortului, etc. nu se face pentru exercițiul fotografic sau/și fotogenic. Alpinismul și mersul pe munte nu este un exercițiu pentru snobi. Dimache surprinde foarte bine această idee în cartea sa. Alpinismul este și un exercițiu spiritual. Muntele te sperește, îți arată cât de mic și de nepunticios ești, indiferent unde ai ajuns. Muntele nu-ți arată cât de puternic și curajos ai devenit. Dimpotrivă, muntele îți poate arăta limitele firești ale ființei umane, te poate încânta, te poate face fericit dar în același timp te poate și ucide. Poate din aceste considerente, și nu numai, asemenea cărți ar trebui predate și în școli.

Cartea vorbește despre primele excursii montane ale autorului – ea poate fi considerată și o scurtă autobiografie – în zorii epocii comunise din România când în munți se găseau mai mulți securiști decât alpiniști și probabil mai mulți partizani decât oile de la stâni. Continuă cu descoperirea alpinismului ca formă de păstrare a unui spirit vertical în timul unui regim opresiv care-l respinge din facultate datorită unui dosar de om ,,nesănătos’’. Nesătos din punct de vedere ideologic, Dimache nu avea originile sociale căutate și dorite de comuniști – în speță proletar sau țăran – nu, el provenea dintr-o familie de intelectuali, oameni cultivați care au prețui libertatea, proprietatea, conștiința civică și au plătit scump pentru toate aceste lucruri. În 1969 autorul pleacă din România înn Turcia unde cere azil politic. Cine se gândea atunci că peste doar peste aproape jumătate de secol fluxul emigrației, refugiților și azilanților politici se va întoarce dinspre Turcia spre Europa? Desigur acestea sunt surprizele rezervate de istorie pentru prezicătorii viitorului și profeții de ocazie care se arată – mai nou – prin orice mijloc de comunicare/manipulare în masă. Din Turcia, Dimache dorea să emigreze în America. Însă, traseul său l-a dus pentru început la Roma iar acolo, dată fiind ospitalitatea italienilor (de atunci!) s-a decis să rămână în Italia și să nu mai plece peste ocean. Desigur, de aici pasiunea sa pentru alpinism cunoaște alte valențe, la altitudini mult mai serioase din toate punctele de vedere. Dimache are astfel șansa de a practica alpinismul în Alpi, iar de aici în toată lumea. Medicul nu ezită să plece și să cunoască îndepărtările orizontului și noi înălțimi nemaivăzute. Își rezervă chiar un an pentru a colinda prin lume. Pe scurt, pentru a nu plictisi pe cei care încă nu au pus espadrilele în picioare, cartea nu este despre fuga, renunțare, sau fuga oamenilor în munți. Nu. Cartea este despre descoperirea proriului sine pe cărări de munte, acolo unde limitele fizice sunt depășite doar datorită spiritului nemărgint.

img_5129

Lectură plăcută!

Două orașe de excepție

14063919_1667316736929001_8113330116449074952_n

Împreună cu câțiva prieteni din București și Cluj pe culmile montane din Bucovina

Vara aceasta am avut ocazia de a cunoaște mult mai bine administrația locală din două orașe din Bucovina: Vatra-Dornei și Câmpulung-Moldovenesc. Organizarea celei de a doua ediții a festivalului de film istoric mi-a oferit ocazia de a cunoaște mult mai bine nu doar administrația locală dar și mentalitățile, cutumele, obiceiurile caracteristice locului. Cele două orașe au în prezent o serie de avantaje față de alte stațiuni montane din România dar, în mod inevitabil și dezavantaje.

14063763_1792755327605270_1730914720194922693_n

Concertul fe muzică folk susținut de prieteni din Cluj în grădina cazinoului din Vatra-Dornei

Să încep cu câteva avantaje incontestabile.

  1. Ambele orașe se află într-o zonă pitorească deosebită. Munții care înconjoară cele două orașe oferă posibilitatea desfășurării sporturilor de vară  și de iarnă precum și a altor activități artistice care valorifică asemenea panorame extraordinare.
  2. Ambele orașe au făcut parte din Imperiul Austro-Ungar fapt care a asigurat un patrimoniu cultural unicat. Bucovina a fost cea mai diversificată regiune din punct de vedere etnic, cultural și religios în România interbelică. Această diversitate culturală este vizibilă și azi pe străzile celor două orașe. Diversitatea culturală a determinat și o diversitate arhitecturală de excepție.
  3. Ambele orașe au o societate liniștită, fără turbulențe, constituită din oameni gospodari și așezați la locurile lor, atenți la cei ce pleacă și mai ales la cei ce vin, cântărind bine înainte de a alege între vechi și nou.
  4. Ambele orașe au o administrație locală de nădejde. În ambele orașe am găsit sprijinul necesar și înțelegerea cuvenită pentru organizarea evenimentelor culturale pe care le-am desfășurat.

14202550_1673288272998514_730275156767913155_n

Vizita la Vatra-Dornei a Excelenței  sale Ambasadorul Austriei în România primit de primarul orașului Ilie Boancheș în sala oglinzilor din primărie.

Însă există și lucruri care dezavantajează foarte mult aceste locuri:

  1. În primul rând distanța foarte mare față de câteva orașe europene importante și nu numai. Nu este deloc avantajos dacă poți sosi cu avionul în două ore de la Viena la București. Nu te ajută foarte mult avionul în condițiile în care de la București la Vatra-Dornei ai nevoie de opt ore pentru a parcurge cei 500 de km.  Tot  de 8-9 ore ai nevoie și de la Viena direct la Vatra-Dornei. Să presupunem că poți lua un  avion de la București la Cluj, ceea ce înseamnă încă o jumătate de oră de drum dar încă o oră pierdută în aeroporturi, deci un total de 4 ore. De la Cluj la Vatra-Dornei mai ai nevoie de 3 ore pentru a parcurge drumul de 200 de km. Deci un total de 7 ore.
  2. Am menționat această distanță ca fiind principalul inconvenient deoarece pe această rută sosesc înapoi acasă foarte mulți oameni din cele două orașe (Vatra-Dornei și Câmpulung) care lucrează, studiază și  cercetează în Occident. Însă marele inconvenient nu constă  în imposibilitatea sau dificultatea de a parcurge această distanță. Marele pericol constă în dificultatea reintegrării lor în comunitatea din care ei au plecat. Cu alte cuvine, tinerii care pleacă în Occident, indiferent dacă stau un an la studii, doi, trei, termină o licență, un  master sau un doctorat și vor să se întoarcă acasă, aceștia riscă să întâmpine dificultăți uriașe la întoarcere. Atunci când ei revin în țară cu planuri, idei, proiecte, prieteni, colegi, etc. și vor să facă un anumit lucru, există riscul să fie ignorați, marginalizați luați în derâdere. Pot spune că în cazul celor două orașe există deschidere la nivel înalt. Însă, există și cazuri care lasă de dorit, inclusiv în cazul administrației locale sau al mediului de afaceri. În mod normal nu există pășune fără bălării. Pericolul este ca bălăriile să invadeze restul spațiului, să-l ocupe și să-l cotropească.

Desigur aceste dezavantaje pot fi compensate de implicarea tinerilor în comunitatea locală, în administrarea acesteia prin asumarea unor responsabilități, atât în poziții mai mult sau mai puțin importante din instituțiile statului dar și în funcții publice și profesii cărora le este inerentă exercitarea autorității statului. Evident spiritul civic, patriotismul luminat (nu naționalism deșănțat), deschiderea către noi posibilități de dezvoltare și simțul antreprinzător sunt de dorit.

14238285_1675050839488924_1135386133285547950_n

Împreună cu primarul orașului Câmpulung Moldovenesc, Mihai Negură și consilierul local Gheorghe Solociuc

Scriu aceste rânduri aflându-mă în altă stațiune montană : Bușteni. Bușteni se află pe Valea Prahovei, între  Sinaia și Predeal. Nu-mi doresc ca Vatra-Dornei să râvnească la turiștii de aici. Cu unele excepții – alpiniștii și schiorii – în marea lor masa, turiștii de pe Valea Prahovei nu sunt un exemplu pentru o lume civilizată, educată, manierată și respectabilă. Nu ! Dina ceste considerente îmi doresc un altfel de turism pentru Bucovina. Desigur, alpiniștii – cărora le este accesibil în special Muntele Rarău – și schiorii – atât pentru Vatra-Dornei cât și pentru Câmpulung – sunt genul de vizitatori pe care toată lumea îi așteaptă și și-i dorește. Ei sunt oameni cu o minimă cultură a muntelui și categoric cu un imens respect pentru munte. Asemenea oameni sunt de dorit pentru Bucovina.

14199390_1675050792822262_5917885692795717100_n

Alexandru Florin Iordache, un vechi drumeț în Bucovina îndrăgostit de cultura și oamenii locului.

Din acest punct de vedere este important ca prin evenimentele din cele două orașe de excepție să fie create momente de excepție. Să nu fie oferită apă și circ prin pseudo sărbători religioase/populare și serbări câmpenești. Nu, așa nu ! Trebuie ridicat nivelul cultural și educațional. Este necesară respectarea înaintașilor, a sacrificiilor și efortului pe care aceștia l-au depus pentru a clădi o lume. Este necesară și benefică respectarea și păstrarea datinilor, a culturii orale și scrise precum și păstrarea și ocrotirea patrimoniului. Doar astfel cele două orașe, prin munca unor oameni excepționali, vor constitui un loc de excepție pentru România și Europa.

14117840_1666681326992542_4056627481482199607_n

O seară la film  în grădina de vară a cazinoului din Vatra-Dornei. A fost proiectat filmul  ,,Vânătorul de securiști”.

Echipa de organizare a festivalului a fost…

14064310_1666328177027857_7115902302674048426_n

 

Este necesar a fi menționate persoanele care s-au implicat în proiectul Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival. Este important de știut că aceste persoane au fost prezente la festival una, două sau mai multe zile. Însă în afară de prezența lor fizică la festival a fost mai importantă implicarea lor înainte de festival, în pregătirea acestuia, perioadă care este mult mai importantă decât festivalul în sine. Așadar, încep cu Mihai Dragomir, organizatorul Festivalului de Film Istoric de la Râșnov, festival cu care practic ne-am înfrățit și care a făcut posibil acest proiect. În Europa există doar trei asemenea fstivaluri, unul în Franța și două în România. Poate anul viitor va exista un circuit al filmelor proiectate la aceste festivaluri. Menționez  mai departe pe Dragoș Sîrbu responsabil de partea tehnică și de o parte din sponsori. Foarte important a fost aportul adus de Daniel Andrei Bărbat pentru partea video, foto, montanj, editare, organizare, sunet. De asemenea Andrei Boghean, a fost persoana care s-a ocupat de ceea ce a însemnat logistică la Vatra-Dornei alături de Petru Ariciuc care la fel ca și anul trecut a venit mereu cu o echipă pentru a ajuta la buna desfășurare a festivalului. Desigur este vorba de echipa de la Salvamont Vatra-Dornei. Mulțumiri merg către colegii Florin Alexandru Iordache care a fost repsonsabil de filmări, proiecțiile filmelor în toate cele 12 locații (câte 3 locații în fiecare oraș, Vatra-Dornei, Câmpulung-Moldovenesc, Suceava) și obținerea drepturilor de proiecție pentru anumite filme; Voinescu Cristian s-a ocupat de fotografii, Tudor Ștefănescu tot de fotografii, iar ei au fost ajutați de voluntari. Voluntarii au fost tineri membrii ai asociației Vatra-Dornei Tineret condusă de Cristian Huțan care a ajutat enorm pentru coordonarea și organizarea acestora.  Dintre voluntari s-au distins în special Vîntu Paula, Maria Ecaterina Druiu, Lavinia Ioana,  Nicoleta Ioana, Vlad Roșca, Miruna Onu, Andreea Condurache, Steliana Adriotchi, Delia Ivănuță, Eduard Iulian, Cosmina Donisă, Glavan Mihai, Iarina Monoranu, Codrin Rogojan, Camelia Lucescu, Maria Lazăr, Tudor Jeciu, Daria Costiuc, Ciprian Grigoroaea. În afara acestora au mai fost și alți voluntari precum Adriana Parasca și Andra Mustea. Nu în ultimul rând mulțumiri sunt adresate Violetei Condureanu care s-a îngrijit de promovarea evenimentelor și asigurarea impecabilă a locațiilor, lui Solociuc Gheorghe, lui Vlad Damian, Sergiu Boldor, Andrei Coca, Radu Rey, Velijko Stanic, Liviu Popovici,  și mulți mulți alții. Nu este de omis partenerii festivalului precum și instituțiile locale și centraele. A nu se uita faptul că în fiecare primărie există un secretariat care a răspuns mereu apelurilor și solicitărilor efectuate, la fel la consiliu județean, la ambasade și institute culturale, la fel cum există un director economic, un contabil, un responsabil de proiecte, altul de relațiile cu publicul, etc. tuturor le-am dat de lucru, uneori peste program, fapt pentru care le mulțumesc că au îndurat cu stoicism dificultățile și hățișul birocratic din țara noastră. Cel mai important este faptul că au rămas fermi pe poziții și nu au cedat. Tuturor acestor oameni le mulțumesc.