Seriozitate, curaj, perseverență

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Orice cititor ar putea crede – mai ales în contextul  bătăliilor politice din această primăvară – că titlul acestui articol anunță o analiză a fenomenului politic abordat dintr-o  dimensiune etică. Însă nu este așa. Nu este vorba despre politică. Aici sunt lucruri mai frumoase decât politica. Desigur, ideal ar fi ca cele trei virtuți enunțate în titlu să fie regăsite și în spațiul politic. Însă, în momentul de față ele au dispărut din perimetrul clasei politice, fiind suprimate de interesul pentru bani, mici sau mari afaceri, setea de putere, lăcomia și vanitatea atât de caracteristice, din nefericire, persoanelor care au în fața ochilor doar propria carieră.

IMG_2761

În vara anului 2015 am început un proiect ambițios. Probabil nu foarte mulți au fost cei care au crezut în visele unor oameni care au trecut nu cu mult de vârsta de 20 de ani. Însă doar seriozitatea și seninătatea acestor tineri a reunit forțele  și energiile a mai multor oameni, iar astfel la o distanță de un an de zile proiectul început în 2015 are continuitate. Începe o nouă tradiție în lumea culturii și implicit în lumea cinematografiei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În 2015 am investit toată forța și energia pe care le-am avut în proiectul numit Zilele Filmului Istoric la Vatra-Dornei. Am considerat a fi de dreptul și obligația mea de a da ceva înapoi orașului în care am petrecut un număr semnificativ de ani. Am considerat de cuviință să fac ceva pentru oamenii de acolo și să ofer o punte de lansare pentru alții. Acum, la un an distanță consider necesar și benefic un proiect de mai mare amploare, la nivel național, poate chiar internațional. În 2016, proiectul început în urmă cu un an la Vatra-Dornei va continua sub numele de Zilele Filmului Istoric în Bucovina – Mitteleuropa Filmfestival și va avea drept locații orașele Vatra-Dornei, Câmpulung  și Suceava, cu multiple locuri inedite pentru proiecțiile de film. Spre deosebire de festivalul din 2015, evenimentul din 2016 se va desfășura pe parcursul a 10 zile în perioada 15-25 august. Astfel el se va dovedi a fi un festival de mare amploare, poate cel mai mare festival din Bucovina (cel puțin în acest an). Desigur el nu se limitează doar la proiecții de film. Vor avea loc și dezbateri, discuții, prelegeri ale unor invitați atât din România precum și din alte țări din Europa centrală – ceea ce este cunoscut sub numele de Mitteleuropa. Nu în ultimul rând vor avea loc concerte de muzică veche românească și nu numai, cu alte cuvinte muzica dintr-o altă epocă istorică.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un alt element de noutate pentru anul acesta este un atelier de cinematografie. Cu alte cuvinte, participanții la festival vor avea ocazia de a vedea cum se filmează efectiv un film, cum arată un platou de filmare. Aceste lucruri vor fi posibile deoarece în cadrul festivalului de film se va începe realizarea efectivă a unei noi producții cinematografice. În perioada 4-5 aprilie am mers în școlile din Vatra-Dornei și am prezentat elevilor festivalul, am discutat despre istorie și despre relevanța și importanța acesteia în societatea actuală. Pe 28 aprilie festivalul a fost prezentat și la București la Muzeul Țăranului Român. Am avut privilegiul de a cunoaște oameni pasionați de film și mai ales de filmul de calitate, fie el documentar sau artistic.

IMG_2704

Dacă cineva ar întreba, ar cere un scurt rezumat al festivalului Zilele Filmului Istoric în Bucovina – MittelEuropa FilmFestival, atunci se poate spune că este un festival desfășurat pe parcursul a 10 zile, în trei orașe din Bucovina. Acolo vor fi proiectate 60 de filme, vor avea loc 30 de conferințe/prelegeri/dezbateri și câte un concert de muzică în fiecare seară. Nu în ultimul rând va exista și o competiție în care se pot înscrie tinerii regizori care au realizat în această perioadă (2015-2016) primul lor film. Câștigătorul va primi  premiul festivalului, un premiu special  din partea organizatorilor și sponsorilor.

Afis-ZFIB-8iunie

Miercuri, 8 iunie va avea loc prezentarea festivalului și a sponsorilor, în sala de conferințe din Policlinica Dorna Medical. Sunt așteptați cei care au îndrăgit filmul, istoria și desigur ceea ce nu de puține ori se dovedește a fi frumos, important și necesar: CULTURA.

Absențe și false prezențe

 

 

Cititorii mei vor înțelege desigur absența mea nu ca pe o renunțare la scris ci dimpotrivă ca o dedicare și implicare înzecită într-un alt proiect literar. De curând am început să scriu, să lucrez efectiv la o lucrare ce se poate concretiza, materializa într-un volum, într-un scenariu, într-un film. Zilele acestea am reascultat delicata muzică a freamătului crengilor de brad, adierea vântului printre firele de iarbă din golurile alpine, tropotul cailor, ciripitul păsărilor iar seara atingerea primelor picături de ploaie. Probabil J.J. Rousseau avea dreptate atunci când considera că omul, în esența sa, este bun, el se naște bun, însă doar înconjurat de ceilalți se transformă, se schimbă, devine el însuși mai puțin om. Acest mit al bunului sălbatic se dovedește a fi, în viața orașelor noastre, mai puțin mit ci pura realitate.  Secolul precedent a oferit multiple exemple a unor tineri care au renunțat la lume și s-au (re)întors la originile naturale, la viața adevărată, acolo unde nu este nici asfalt, nici ciment, nici cărămidă, nici curent electric, nimic din ceea ce a  fost creat, cel puțin, dinspre epoca modernă spre epoca noastră.

Desigur, prin scris, probabil,  are loc o reabilitare psihică, morală, intelectuală, o renaștere a forțelor, a credințelor, a speranțelor, în sfârșit prin scris are loc  acest unic fenomen numit Phoenix. La orele târzii din noapte, în lungile ore ale mult prea scurtelor călătorii mă gândesc mereu la Giovanni Papini, la ,,Omul sfârșit’’, la puterea  sa de a renaște de a se ridica și forța nebănuită de a ajunge pe înălțimi nemaiîntâlnite. ,,Închipuiți-vă că tot  ce-am făcut și cât am făcut până acum a fost doar o prefață, o introducere, un indice, anticipativ, un anunț, o proclamație și, dacă vreți, chiar o revărsare de must și de spumă menită să ajute maturația interioară. Ce e mai bun vine de-acum înainte: abia astăzi mă nasc.’’

Însă cu siguranță nu este mai puțin adevărat că la originea scrisului, la originea lirismului, la originea artelor se află tulburări, depresii, dezamăgiri, deziluzii, decepții, tensiune, încordare, și un imens sentiment al abandonului, al celui abandonat de lume, de toată lumea, a celui singur, care trăiește singur și care, mai ales, conștientizează drama sa,  se simte complet singur între pământ și cer. Probabil  din această dramă, se poate, în cele mai multe cazuri, naște o mare operă, nu mai puțin dramatică, însă evident grandioasă. Ceea ce alimentează un asemenea efort, o asemenea creație este tocmai suferința, o anumită absență, o anumită lipsă, un anumit gol, un vid creat de o anumită plecare, dispariție sau renunțare a cuiva sau ceva. Desigur absența fizică a cuiva nu anulează prezența sa spirituală, implacabilă, de nestrămutat. Însă absența sa fizică aduce și suferința.

 

 

Rusia merită mai mult respect

 

465x0_1

Rusia merită mai mult respect iar asta nu datorită numai victoriei asupra Germaniei în cel de al Doilea Război Mondial, victorie sărbătorită cu mândrie în fiecare an în data de 9 mai.

Pe 11 aprilie 2012, într-un discurs susținut în fața Dumei se stat, Vladimir Putin a susținut că epoca post-sovietică a luat sfârșit și urmează o nouă epocă de dezvoltare în Rusia. De atunci au trecut deja patru ani. Există două posibile variante a modului în care a fost înțeles acest discurs al lui Vladimir Putin. Pe de o parte, probabil discursul său din 2012 nu a fost receptat în mod corespunzător de occidentali. Pe de altă parte, poate a fost înțeles însă au fost subestimate capacitățile Rusiei de a pune în practică discursurile conducătorilor săi politici (Novye Izvestija 11.04.2012) .

Poate ar trebuit dat timpul înapoi, la conferința anuală de securitate de la Munchen, ediția 2007, când Vladimir Putin a susținut faptul că Rusia are o istorie milenară, fiind singurul stat care și-a păstrat mereu independența și  nu a fost o colonie a nici unui stat din vest sau est și nici măcar o parte a teritoriului său ( »http://russland.ru/rupol0010/morenews.php?iditem=15254«). În această cheie de lectură cred că paradigma în care este analizată actuala relație dintre Rusia și Ucraina, implicit influențele occidentului în Ucraina, poate cunoaște anumite nuanțări.

Se poate da oare timpul și mai în urmă? Dacă da, atunci ar trebui menționat faptul că în 1996, președintele de atunci al Rusiei, Boris Elțin a creat cadrul necesar pentru o competiție neoficială privind ideologia potrivită națiunii ruse în contextul anilor `90. Câștig de cauză a avut istoricul rus Gurij Sudakov care a propus/susținut șase principii ale ideii ruse (sest` principov russkosti în limba rusă)  având la bază în realitate ideea dominantă a slavofililor  din secolul XIX despre ceea ce înseamnă Rusia. Astfel avem Rusia cu propria sa dezvoltare caracteristică, caracterul național, ortodoxia rusă și o filozofie a religiei de sorginte rusă.

În această ,,idee’’ a ceea ce înseamnă Rusia, spațiul rus și implicit mentalitatea rusă trebuie găsit și răspunsul la întrebarea de ce Rusia intervine acum în Ucraina și mai ales de ce acest tip de intervenție? Probabil președintele Vladimir Putin a fost subestimat în ceea ce privește transformarea discursului său politic  în realitatea cotidiană.

Concluzionând, este necesară o viitoare analiză a modului în care România a evaluat poziția sa de stat de frontieră a Uniunii Europene și aflat in imediata vecinătate a Rusiei. Pe scurt, se poate spune că în ceea ce privește politica externă a României și potențialul său în Europa, din partea oficialilor români s-a auzit doar ,,România este de acord cu…’’, ,,România este alături de de…’’, ,,România acceptă…’’. Însă, de ce nu s-a menționat ,,România propune…’’, sau ,,România susține ca…’’ sau ,,România dorește…’’, ,,România vrea…’’, ,,România sugerează’’. Astfel, deși poziția geopolitică avantajează statul român pentru a avea o minimă inițiativă, el rămâne doar un subiect pasiv pe scena politică internațională. Poate ar fi necesară o schimbare de atitudine.

 

 

Calea europeană este întruchipată de guvernul condus de Dacian Cioloș?

dacian-ciolos

 

Vineri, 22 ianuarie am avut plăcerea de  asculta la Radio France International un interviu în limba franceză cu Dacian Cioloș. Am avut această plăcere deoarece am ascultat un reprezentant al statului român vorbind cursiv și corect într-o limbă străină (lucru de apreciat) alta decât limba engleză (amănunt bine de subliniat!). De asemenea am avut plăcerea să ascult pe cineva care răspunde repede la întrebări, scurt, prompt, la obiect, care nu se eschivează și nu încearcă să impresioneze. Întrebat despre cum vede Europa în viitor, Dacian Cioloș a pledat pentru unitate și a amintit faptul că Uniunea Europeană a ajuns o organizație puternică deoarece are mai mulți membrii. Referitor la tentativele englezilor de a ieși din uniune, Dacian Cioloș a menționat faptul că aceste tendințe nu datează de azi sau de ieri și în ciuda lor el crede că Marea Britanie nu va părăsi Uniunea Europeană. Este important de reținut această observație. Dacă ea se va dovedi a fi reală atunci vom vedea că Dacian Cioloș este în realitate mai mult decât un funcționar/demnitar al Uniunii Europene sau/și al României ci poate fi chiar și un bun politician. Însă în ceea ce privește politica el a menționat faptul că nu dorește să candideze la funcția de prim-ministru la alegerile din noiembrie 2016. Este de reținut și această afirmație. Să vedem dacă va rezista tentațiilor, propunerilor și ispitelor din spațiul politic românesc și în special bucureștean.

Tot pe plan extern este important de reținut ziua de 26 ianuarie (eventual și cea de 27). Dacian Cioloș l-a primit la București pe prim-ministrul Republicii Moldova. În întrevederea cu acesta a cerut mai multe garanții pentru realizarea reformelor democratice la Chișinău, reforme de care depinde și împrumutul de 150 de milioane de euro acordat de România în această perioadă Republicii Moldova. În același registru, dar la un alt nivel prim-ministrul Italiei l-a primit pe președintele Iranului și au semnat o serie de contracte în valoare de 17 miliarde de euro. Italia urmează să construiască mai multe porțiuni din infrastructura vitală a Republicii Iran. De asemenea prim-ministrul precum și președintele Franței l-au primit pe președintele Iranului pentru a semna mai multe contracte printre care și un contract ce are drept obiect cumpărarea a 114 (o sută paisprezece!) avioane de producție franceză. Poate ar fi momentul ca România să gândească o politică de clasă înaltă care să depășească prin dimensiune și anvergură cadrul continental european. Poate este momentul ca România să-și dezvolte serviciile la un asemenea nivel calitativ astfel încât să poată interacționa cu state care au o foarte mare capacitate de cumpărare, iar azi, Iranul este un asemenea stat. Dacian Cioloș are această capacitate? Probabil da, depinde însă și de ce oameni se înconjoară, la fel cum la Cotroceni nu este un singur om iar administrația prezidențială înseamnă în realitate un întreg aparat birocratic ticsit de persoane a căror calități sunt îndoielnice.

Nu avem voie să pierdem din vedere problemele de maxim interes pe plan intern: alegerile locale. Pe acest plan va rămâne o problemă alegerile primarilor într-un singur tur. Din punct de vedere juridic există  un aspect al legalității și unul al oportunității (strict din punct de vedere al dreptului administrativ). Este drept primul aspect este respectat la limită, însă în ceea ce privește cel de al doilea aspect există clar certitudinea eficienței procedurii electorale democratice a alegerii primarilor în două tururi, deci oportunitatea schimbării legii actuale care prevede alegerea primarilor dintr-un singur tur. Acesta este un test destul de greu pentru guvernul de tehnocrați. Prin acest test se va dovedi dacă el este cu adevărat tehnocrat și se supune doar legilor și oportunităților ivite pentru societatea română sau dacă este doar o extensie a aranjamentelor de salon a partidelor politice.

În orice caz, legea privind alegerile electorale la nivel de primării, consilii locale și consilii județene se va dovedi a fi o piatră de moară pentru d-l Cioloș și implicit pentru guvernul pe care-l conduce în cazul în care rezultatele vor demonstra că o minoritate s-a impus în fața majorității. Cu alte cuvinte, în cazul în care în marile orașe se vor înscrie în cursa pe alegerile locale, să spunem, 10 candidați pentru primăria iar câștigător va fi primul clasat iar acesta va avea un număr de aproximativ 21% din totalul voturilor exprimate astfel se v-a dovedi că doar 21% din totalul celor prezenți la  vot au decis soarta în defavoarea celorlalți 79% care și-au exprimat votul pentru o altă variantă. În cele din urmă problema nu va fi doar a guvernului ci a regimului politic efectiv, a legitimității puterii executive pe plan local, în primării, consilii locale și consilii județene. Este o mare eroare să impui un primar care are un scor atât de mic și care, probabil, în eventualitatea existenței un al doilea tur de alegeri nu ar fi avut nici o șansă să-și dubleze rezultatul sau să poată câștiga. Așadar se poate constata că nu este urmată cu exactitate acea cale europeană democratică care cere câștigarea unui larg consens în ceea ce privește un proiect politic. Deoarece în cele din urmă votul acordat unei persoane este și votul pentru un proiect, o viziune, o echipă constituită din mai mulți oameni, o strategie și un plan de guvernare.

În definitiv, ultimele schimbări ale miniștrilor va da de gândit tuturor celor cu o minimă conștiință politică. Există două posibilități, pe de o parte ori guvernul a început în urmă cu șase luni cu o echipă neserioasă, ori pe de altă parte guvernul nu are nici un proiect serios și atunci persoanele numite în posturile de miniștrii, secretari, etc. se retrag.