De ce Basarabia și nu Bucovina de Nord?

 

king_carol_ii_of_romania

Carol al II-lea, regele care a cedat Bucovina de Nord și Basarabia

La mitingul unioniștilor s-a discutat în special despre Basarabia. Foarte frumos! Felicitări! Însă ,,Unirea’’ de la 1918 s-a făcut doar cu Basarabia? Oare atât de mare să fie amnezia? Cu ce este mai prejos Cernăuți de Chișinău? De ce se vorbește doar despre Basarabia și nu și despre Bucovina de Nord? Oare Eminescu nu la Cernăuți a fost școlit? Oare Paul Celan nu la Cernăuți a creat? Oare Georg Lowendal nu la Cernăuți a pictat? Oare nu în virtuatea aceluiași pact secret Ribentrop-Molotov (23 august 1944)   și din cauza lașității politicienilor români din epocă au fost ambele provincii românești anexate de URSS?

Într-adevăr România, după 1990, a recunoscut granițele Ucrainei așa cum ele au fost trasate prin pactul Ribentrop-Molotov. Desigur nu mai trebuie menționat faptul că aceasta a fost o enormă greșeală de proporții istorice deoarece a însemnat recunoașterea legitimității cu care această graniță a fost trasată, în speță împărțirea sferelor de influență între Germania  și Uniunea Sovietică în anul de grație 1939. Astfel, România a dat dovadă că nu are nici curajul, nici capacitatea și nici abilitatea de a combate dictatele impuse de alte state (în cazul de față a două regimuri totalitare) și  nici nu-și  apără interesele naționale.

Însă, în contextul în care se discută de unirea cu Basarabia, de ce nu se discută și de unirea cu Bucovina? Mai ales dat fiind faptul că aceste granițe ale Ucrainei au fost puse sub semnul întrebării nu numai de Rusia prin anexarea Crimeii și susținerea separatiștilor din Donbas ci de întreaga comunitate internațională care nu are nici știința și nici puterea de a garanta aceste granițe. Mai mult, dacă inclusiv Ucraina a pus sub semnul întrebării drepturile minorităților naționale (a se vedea inclusiv românii din Bucovina și Odesa), cum mai poate garanta comunitatea internațională ,,statul de drept’’ ucrainean? Din 2014, când a izbucnit conflictul în Ucraina, România a avut nenumărate ocazii pentru a ridica problema românilor din această țară, cu atât mai mult cu cât români din Bucovina au fost trimiși pe front și aduși înapoi în coșciug. Se ridică din nou întrebarea dacă acesta este interesul național al românilor, luptele din Donbas? Însă nici de această dată clasa politică de la București nu a știut și poate nu a avut nici capacitatea să răspundă acestor provocări.

Se poate spune că Bucovina de Nord face parte din statul Ucrainean. Însă la fel de bine se poate spune că în Republica Moldova există regiunea autonomă Transnistria care nu acceptă nici un fel de unire cu România. De asemenea se poate spune că militând/revendicând Bucovina de Nord este o amenințare și mai mare la adresa integrității Ucrainei. Însă Ungaria nu a făcut deja acest lucru în privința zonei populate de o minoritate deloc neglijabilă de maghiari? Mai mult, revendicând Republica Moldova, asta nu înseană dispariția unui stat (oricât de tânăr și fragil ar fi acesta!) de pe harta   lumii? Din punct de vedere al dreptului internațional nu se ridică oare aceleași probleme?

Însă, nu stă nici în puterea dreptului internațional, nici al istoricilor și nici a celor care participă la marșuri ,,unioniste’’ readucerea în același corp statal a celor două provincii istorice, Basarabia și Bucovina de Nord. Stă doar în puterea clasei politice precum și în voința decidenților politici de la Moscova și de la Berlin (nu Bruxelles!) ca această schimbare majoră să se producă! Ca o ironie a sorții, din nou, precum în 1939, nu la București sau la Chișinău sau la Kiev se vor discuta aceste probleme ci în cadrul unui dialog între Germania și Rusia, fie el la Berlin sau la Moscova. Din nefericire pentru România și mai ales pentru români, am păstrat prietenia cu germanii însă am neglijat-o pe cea cu Moscova.

Advertisements