Sfânta Rusie

Sfânta Rusie

alain-besancon-sfanta-rusie

Timp de mai bine de trei ani de zile am trăit în Occident și am sentimentul că nu l-am înțeles. Am trăit în sensul că am studiat acolo grație mai multor burse în Franța, Germania și Austria dar am și colindat cu trenul, autobuz, avionul și vaporul toată Europa din Sicilia și până la Marea Nordului, de la Oceanul Atlantic până pe vârfurile Carpaților din Polonia, Slovacia și evident România. Cred că dacă ar fi să petrec încă trei ani undeva, oriunde în Europa tot nu aș reuși să înțeleg ce înseamnă Europa. Cred că pentru a înțelege ce înseamnă Europa trebuie să înțelegi înainte de toate două aspecte fundamentale: Europa însemnă continuă schimbare și Europa înseamnă continuă mișcare.

În luna aprilie am petrecut câteva zile în Ucraina.

A fost prima mea vizită în Ucraina și abia aștept să mă reîntorc acolo. În Ucraina am descoperit un altfel de Europa. Dincolo de faptul că această țară se află într-un război cu două dimensiuni, pe de o parte un război civil și pe de altă parte un război direct cu Rusia, societatea ucraineană are particularitățile sale incontestabile. La o primă privire, venind dinspre România în Ucraina simțeam că mă întorc în timp, undeva în România în timpul procesului de pre-aderare la Uniunea Europeană și implicit în România anilor 1980-1990 aflată într-un greu proces de trecere de la un sistem autoritar/dictatorial la ceea ce însemnă un relativ regim democratic. Ucraina reprezintă, probabil, a doua jumătate a Europei, ce din est, cea despre care se vorbește mai puțin și cea unde nimeni nu vrea să emigreze.

M-am întors din Ucraina cu gândul că trebuie să citesc mai mult despre Europa de Est, despre slavi, despre biserica orientală, literatura rusă, filosofia, gândirea, istoria, sistemul juridic – în măsura în care el a existat – sistemul economic, politica internă, politica externă. Pe scurt am avut sentimentul că sunt un ignorant, că nu știu nimic, că nu am învățat nimic, că nu am înțeles nimic din diversitatea culturală a Europei de la Atlantic și până la Urali. Diferența dintre est și vest nu este doar de regim politic ci și de societate. Ar trebui spus: mai ales de societate! Dacă un regim politic nu poate și mai ales nici nu trebuie să fie iubit, societatea în schimb are șansa de a fi iubită de cei ce o cunosc. În estul Europei se poate schimba un regim, se poate schimba o monedă, se poate schimba o frontieră, însă nu se va schimba societatea. Societatea din estul Europei nu poate și nici nu trebuie să fie precum cea din vest. Ceea ce se poate schimba este doar atitudinea vesticilor în privința esticilor. O societate poate fi înțeleasă, plăcută, iubită așa cum este ea, proiecția sa reală, nu așa cum este proiectată în viitor, expresie a planurilor și ideilor diferitor persoane și grupuri. Ceea ce este foarte greu de înțeles și de acceptat este faptul că politica guvernelor din estul Europei este expresia acestei societăți destul de diferite de ceea ce înseamnă Occident. Iar politica practicată în estul Europei, chiar în situațiile extreme când se recurge la forța armată, este la rândul său expresia unei societăți cu înclinație spre soluții radicale și autoritare.

Prima carte pe care am cumpărat-o la întoarcerea în România a fost Alain Besancon, Sfânta Rusie, tradusă la Editura Humanitas. La fiecare capitol citit am căutat mai multe informații, am aprofundat temele și am căutat mai multe lucruri despre locurile și oamenii menționați – fie și în treacăt – în această carte. Însă tot este prea puțin. Ceva tot lipsește. Alain Besancon în cartea sa, Sfânta Rusie, spune că în opinia rușilor, în spațiul cultural rus nu există frământările și convulsiile prezente în Occident. Cât de adevărată este  această afirmație?

Scriu aceste rânduri în apropierea Sărbătorilor Pascale și îmi aduc aminte că în urmă cu un an petreceam aceste sărbători în Germania iar în noaptea învierii am vizitat o biserică ridicată de un nobil rus în secolul XIX în frumosul orășel Bad Kissingen.  Era pentru a doua oară când asistam la o slujbă religioasă în limba rusă. Prima dată am asistat tot în Germania, la Weimar, într-un dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe ruse pe care le-am văzut vreodată. Ridicată tot de nobili ruși, dar retrasă, aproape ascunsă în marele cimitir din Weimar, înconjurată de flori, arbori și vechi pietre funerare. Am fost uimit să observ cu câtă smerenie veneau oamenii la biserică, asemenea unui cârd de pelerini după un lung și dificil drum. Aceiași liturghie, același port, aceleași icoane, aceleași coșuri cu preparate tradiționale aduse de enoriași la biserică precum coșurile pe care le duc românii în noapte de înviere pentru ca după slujbă să fie binecuvântate de preot. Doar limba diferă. Acolo  a fost rusa. Aici, în România este româna. Desigur pentru a înțelege ceva am întrebat din când în când pe cei din stânga sau din dreapta mea ceea ce se spune, ceea se citește. Astfel, în acel cadru am cunoscut și oameni cu povești similare miilor, poate milioanelor de români care pleacă din România în Occident pentru un alt fel de serviciu și implicit pentru un alt fel de viață.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s