Cernăuți

IMG_1635

Gara Centrală din Cernăuți

Un sentiment destul de ciudat îl încearcă pe românul care trece frontiera între România și Ucraina prin vama de la Siret… Practic se trece din Bucovina de Sud în Bucovina de Nord. Cu alte cuvinte se poate spune că se trece din România în România. În fapt, sunt aceleași dealuri, același povârnișuri, cu aceleași păduri și ape – Prutul și Nistrul – aceiași limbă, aceleași tradiții, aceiași arhitectură.  Vitregiile istoriei – a se vedea 23 august 1939 – au creat această linie de frontieră, o falsă piatră de hotar tocmai în mijlocul uneia dintre cele mai frumoase provincii românești. Dacă pământul este românesc, principalul oraș din Bucovina, Cernăuți te determină să crezi că te afli în Europa Centrală sau chiar în Europa Occidentală. Orașul Cernuți a fost ridicat de austrieci în doar câteva decenii de la statutul de sat la statul de oraș, ba chiar unele dintre cele mai importante din Imperiul Austro-Ungar, capitală a Bucovinei istorice.

IMG_1975

Intrarea principală în Universitatea din Cernăuți

Administrația austriacă a avut nevoie de un secol pentru a zidi acest nou oraș, 1775-1875, ba chiar mai mult, după doar un secol au deschis o universitate de o frumusețe arhitecturală cu totul aparte. Povestea universității este impresionantă. În anul 1863 tânărul dar îndrăznețul arhitect Josef Havlka, de origine cehă, reușește să câștige concursul lansat de coroana austriacă pentru proiectul viitoarei universități. Imaginația sa a reunit în același cadru elemente de arhitectură bizantină, galițiană și desigur românească. Josef Havlka este unul dintre arhitecții care au contribuit la proiectul realizării Operei din Viena precum și a Parlamentului din Budapesta. În total, pe parcursul carierei sale, arhitectul ceh, a realizat nu mai puțin de 142 de lucrări. Azi, în anul de grație 2016, una din sălile din Universitatea din Cernăuți este dedicată arhitectului său. Ceea ce surprinde și mai mult este faptul că în momentul elaborării proiectului, în anul 1863, administrația austriacă s-a gândit la necesitatea și utilitatea unei mitropolii ortodoxe pentru Bucovina și Dalmația cu sediul la Cernăuți, iar sediul acestei mitropolii să fie într-unul din corpurile universității.

IMG_2099

Perspectivă din interiorul universității spre actuala facultate de limbi străine, fostul sediu al Mitropoliei Bucovinei și Dalmației

Ce s-ar fi întâmplată dacă austriecii nu ar fi acceptat să existe o asemenea mitropolie? Sau chiar dacă ar fi acceptat, cum ar fi fost dacă sediul acestei mitropolii nu ar fi fost la Cernăuți ci în alt oraș? Este de la sine de înțeles că orașul nu ar mai fi arătat așa cum el arată azi. Este de la sine de înțeles că Bucovina nu ar mai cunoscut niciodată dezvoltarea economică și culturală pe care a cunoscut-o după 1875. Astfel, chiar și la o primă privire, este cât se poate de evident rolul pe care-l are învățământul, în speță universitatea, pentru dezvoltarea economică, culturală, socială, politică a unui anumit loc. Azi Universitatea din Cernăuți este departe de ceea ce a fost odată. Sistemul de naționalizare și centralizare a puterii în stat, început în timpul administrației române (1918-1940), continuată de o administrație militară intermediară (1940-1944) și de administrația sovietică (1944-1992) au dăunat universității și implicit vieții academice. La intrarea sovieticilor în Cernăuți în martie 1944 a avut loc și un incendiu în universitate și o mare parte din cărțile din bibliotecă au luat foc. În mod miraculos, azi, în 2016, biblioteca universității are totuși două milioane de cărți. Însă cele care s-au pierdut în 1944…  După 1992, administrația ucraineană nu a mai reușit să dezvolte nimic, ea a primit o moștenire pe care nu a reușit să o valorifice la adevărata sa capacitate. Acest lucru este cât se poate de vizibil, cu ochiul liber, fără explicații suplimentare, de pe trotuar și până la cele mai înalte instituții ale statului. Ucraina este un stat încremenit într-un alt timp, un timp pe care l-au cunoscut și românii, însă în anii `80 eventual la începutul anilor  `90. Nu se poate ca pe stradă să te oprească poliția și să-ți spună că nu ai voie să fotografiezi la fel cum nu se poate ca în gara centrală să te oprească armată și să-ți spună că nu ai voie să faci fotografii. Este absurd. Însă mai absurd este faptul ca în sistemul de servicii, în hoteluri, restaurante, magazine centrale, muzee și alte locuri frecventate de turiști sau/și de străini să nu găsești pe cineva care vorbește limba engleză. Am întâlnit mai multe persoane care să vorbească limba română decât persoane care să vorbească limba engleză.

IMG_1569

Placa comemorativă pe liceul unde a învățat poetul Mihai Eminescu

Este îngrijorător faptul că România parcă a uitat aceste locuri. Deși există un Consulat al României la Cernăuți și există mai multe Asociații Culturale (ONG-uri), locul pare a fi părăsit, uitat de români, deși acolo încă mai există o comunitate de români destul de importantă. De asemenea este îngrijorătoare situația școlilor cu predare în limba română, și modul în care este predată în Ucraina istoria. Nu în ultimul rând este interesant sistemul de drept din Ucraina destul de ineficient pentru nevoile actuale ale țării și destul de îndepărtat de dreptul Uniunii Europene, ceea ce pentru actualele autorități rămâne desigur un ideal, dar spre atingerea căruia se fac prea puține eforturi.

IMG_1677

Mijloc de transport în comun

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s