Ernesto (Che) Guevara

 

Aduc în discuție personalitatea controversată a uneia dintre cele mai cunoscute figuri din istoria universală: Ernesto (Che) Guevara. Am pe masă biografia scrisă de Paco Ignacio Taibo II, publicată în România la editura Irecson, București, în 2006. Din întâmplare sau nu, această voluminoasă carte mi-a ocupat timpul liber din ultimele patru luni (decembrie-martie). În memoria celui care nu a iubit niciodată luxul, bogăția, faima, banii, avantajele materiale sub orice formă, cariera, ci dimpotrivă simplitatea, sinceritatea, onestitatea, curajul și demnitatea, voi reda câteva trăsături esențiale ale caracterului său.

Guevara a fost un călător în adevăratul sens al cuvântului. Pentru el călătoria era un adevărat stil de viață nefiind deloc statornic. În corespondența sa vorbește mai mult despre planurile de călătorii și noi destinații decât despre…    căsătoria sa – mai degrabă  informală –  de asemenea discută mai mult despre noi întreprinderi revoluționare decât despre soția sa și inclusiv copilul pe care urmau să-l aibă, în contextul primei căsnicii, Guevara cunoscând ulterior și o a doua căsnicie. Ceea ce este interesant și chiar fascinant la Guevara este faptul că pentru el  nu existau frontiere statele, geografice, culturale, etnice. Pentru el totul merita să fie văzut și chiar cunoscut. Nu e de mirare faptul că a plecat ca medic din Argentina, preocupat de problemele sociale din America de Sud și a ajuns ministru al economiei și președinte al băncii naționale în Cuba. Oare unde se putea opri periplul său dacă nu ar fi fost ucis în Bolivia?

Curiozitatea și dorința de a cunoaște cât mai multe a lui Ernesto  Guevara este descrisă într-un stil comic de Raul Castro în jurnalul său. Acesta relatează o întâmplare din primele zile după debarcarea din decembrie 1956 în Cuba. Revoluționarii duceau o mare lipsă de arme. Prin rețelele insurgenților  din insulă reușesc să se aprovizioneze cu câteva puști și gloanțe. Guevara cere și două cărți, una de istorie și una de geografie a Cubei. ,,A sosit pe deasupra și o carte de algebră, pentru multilateralul Guevara’’ relatează Raul Castro. Faptul este atipic pentru dificultatea situației în care se afla grupul lui Fidel Castro și Ernesto Guevara. Chiar și în asemenea momente el nu-și pierdea interesul pentru lectură. Desigur se poate spune că este creionat un portret idealizat al lui Guevara. Însă Guevara era un personaj desprins de realitate, total diferit de ceea ce trebuia să fie un revoluționar, un soldat, sau chiar un medic, ceea ce-l și recomanda din punct de vedere profesional.

Ceea ce este foarte curios pentru personalitatea lui Ernesto Guevara este constituit de faptul că după victoria revoluției cubaneze,  în anii 1959-1960, în conferințele sale de la universitățile din Cuba, revoluționarul le-a cerut studenților ceea ce el nu ar fi făcut niciodată. Cu alte cuvinte să se solidarizeze cu guvernul, cu puterea politică actuală, să renunțe la autonomia universitară și rigoarea spațiului academic și să colaboreze pentru consolidarea noului regim. Tocmai el, cel care nu a simpatizat nici un regim din Argentina precum nici altele din America de Sud, el care s-a alăturat unei lupte de gherilă pentru răsturnarea unui regim, el care nu s-a supus niciodată unei puteri politice cerea acum supunere, fidelitate și obediență. Acum, cel ajuns în forurile de decizie ale statului cerea ajutorul celor care prin definiție nu se supun statului, puterii politice iar menirea lor este tocmai reformarea și reînnoirea sistemului, a regimului politic, a factorilor de decizie.

După răsturnarea regimului lui Batista și victoria revoluției în Cuba, Che Guevara are timp pentru a-și rezolva și problemele pe plan personal. Astfel se clarifică problema divorțului, deși prima sa soție va veni din Peru cu copilul lor la Havana pentru a fi alături de Che. Totuși acesta va da curs unei noi relații pe care o va oficializa prin căsătorie.

Se poate spune despre Ernesto Guevara că este asemenea unui diamant neșlefuit, cu multiple și complexe părți care reflectă lumina în funcție din unghiul de unde-l privește cititorul, călătorul, omul liber, omul care are puterea de a-l vedea pe celălalt, de a-l înțelege și mai ales de a-l accepta așa cum este el, lucrul poate cel mai dificil în comunicare dintre oameni. Ceea ce se dovedește a fi ironia istorie este constituit de faptul că o revoluție ce și-a dorit a fi liberală, redând libertatea și demnitatea oamenilor simplii, a celor care nu aveau posibilitatea de a se împotrivi sistemului, tocmai această revoluție a adus unul dintre cele mai longevive sisteme totalitare. Cu alte cuvinte, Guevara a pus umărul, conștient sau nu, la instalarea unui regim total opus idealurilor sale, a contribuit la răsturnarea unui dictator pentru înscăunarea altuia. Probabil, dacă Ernesto Guevara nu ar fi fost ucis la o vârstă relativ fragedă nu ar mai fi existat mitul CHE GUEVARA. Însă Ernesto Guevara nu mai exista demult. Din hățișurile stâncoase ale Mexicului, se născuse Che Guevara, mitul, legenda, istoria. Iar roata norocului s-a mai învârtit doar câțiva ani…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s