Lașitatea intelectualilor

Acestea sunt câteva rânduri care vor deranja. Însă ele sunt necesare.

,,Viața poate necesita un curaj de toate zilele, de fiecare clipă; și ea poate să fie un sacrificiu, care n-are însă nimic înălțător: dacă trebuie să-mi sacrific timpul și forțele, atunci sunt obligat să rămân în viață. Și din această perspectivă a trăi devine mai greu decât a muri.’’ (Tzvetan Todorov, Confruntarea cu Extrema, Humanitas, București, 1996, p. 16) Desigur Tzvetan Todorov vorbește în aceste rânduri despre eroism și virtute, despre puterea și voința de a se dedica pentru o anumită cauză. Ceea ce îi distinge pe eroi de ceilalți, este grija purtată pentru ceva sau/și cineva. O anumită atenție aparte, o anumită preocupare, pe permanentă neliniște cauzată de grija justificată a altceva decât propria persoană, propriile interese, propriile idei. Intelectualii au această șansă unică ca în orizontul preocupărilor lor să se îngrijească de binele aproapelui. Ba mai mult, intelectualul are șansa istorică de a apăra o idee, o cauză, o valoare în sine, de a o proteja și de a-i asigura viața. Cum este însă situația în România anului de grație 2016?

Asemenea medicului care se îngrijește de viața biologică a oamenilor, așa și intelectualii au datoria de a se îngriji de cealaltă parte a  vieții, mai puțin materială ci în special de creșterea și înălțarea spirituală a oamenilor. Însă lucrurile nu stau deloc așa!

Cum este posibil ca un deținut să-și scurteze pedeapsa prin publicarea unei cărți pe care el o semnează ca autor dar în privința a cărui conținut avem toate motivele să ne îndoim că îi aparține?! Cum reacționează societatea română în fața acestui furt intelectual? Cum reacționează ministerul justiției? Cum reacționează intelectualii, tocmai cei care ar trebui să apere și să protejeze ideile și paternitatea acestora?! Cum? Nu este greu de găsit un răspuns. În fața acestui impas național, intelectualii dau dovada supremă de lașitate,  de indiferență față de acest delict, de colaboraționism cu cei care-l practică – chiar și prin tăcere, chiar și printr-o inacțiune a lor – și în definitiv de pactizare cu un sistem care i-a umilit și nu le oferă nicicând ceea ce ar avea în orice țară occidentală: respectul și recunoașterea meritelor.

Puține sunt excepțiile acelora care au luat atitudine față de acest furt. Grupul pentru Dialog Social, Revista 22 și grupul celor care realizează revista Dilema au reacționat față de acest delict de proporții naționale. Restul? Sporadic,  modest, incert, neconvingător.

În plus intelectualii ar trebui să răspundă la întrebarea quis custodiet custodes – cine îi păzește pe cei ce ne păzesc ? (Juvenal, Satire VI 347-348, Ed. Univers, 1986). Cu alte cuvinte nu este de uitat  legea 217/2015. Andrei Pleșu a reamintit într-un articol recent din ziarul Adevărul despre neajunsurile și efectele negative ale acestei legi. În cazul legii 217/2015 se poate vorbi în fapt despre o trădare a intelectualilor.

În articolul său, Andrei Pleșu anunță încă de la început că în ceea ce-l privește, Legiunea Arhanghelului Mihail/Garda de fier a fost ,,cea mai necreştinească şi neromânească însăilare politică antebelică. […] Asasinatul se plăteşte, fanatismul se plăteşte, prostia se plăteşte. A transforma apartenenţa unui evreu la etnia sa într-o culpă e la fel de stupid cu a transforma apartenenţa unui român la etnia sa într-un motiv de mîndrie.’’ Aceste excese au fost posibile – printre altele – datorită unor carențe ale învățământului din România în perioada interbelică. Nu este posibil să desconsideri pe cineva, indiferent de aprtenența etnică sau religioasă decât prin ignoranță, fără a se cunoaște istoria și cultura sa. În această ordine de idei se poate anticipa pericolul ce ne așteaptă în cazul scoaterii istoriei din școli/licee.

Andrei Pleșu observă foarte bine că legea 217/2015 are toate șansele de a se întoarce împotriva ei și împotriva celor care au susținut-o. Cu alte cuvinte, efectele pot fi contrare celor scontate.’’ Andrei Pleșu menționează de asemenea că ,,Ernst Jünger, ofiţer în armata nazistă care a ocupat Parisul, şi-a păstrat onorabilitatea […] Hans Georg Kiesinger, cancelar german în anii `60, nu l-a afectat prea mult episodul său nazist dinaintea războiului.’’ Asemenea Walter Scheel și importantul  „scriitor de stînga” Günter Graas membru al Waffen-SS în tinerețile sale. Probabil gestul lui Andrei Pleșu nu este de ajuns. Este nevoie de solidaritate. Este nevoie de o campanie adevarată dusă de intelectualii pentru studiul evenimentelor istorice cu tot ceea ce presupun acestea, atât cu aspectele  plăcute cât și cu cele neplăcute. Oricum ar fi ele, istoria nu se va schimba, ea poate fi doar cunoscută, interpretată, analizată.

De asemenea mai există un pericol față de care intelectualitatea din România a rămas relativ pasivă : reforma învățământului. Cum va fi posibilă comasarea disciplinei de istoriei de la două ore pe săptămână la una singură ? cum va fi posibilă unificarea unor materii precum biologia, chimia și fizică ? De ce ? Pe cine deranjează aceste discipline ? După cel de al Doilea Război Mondial, aliații și-au dat seama că pentru a nu reveni la totalitarism germanii au nevoie de un sistem de educație eficient și de un sistem de sănătate cât mai performant. Acestea au fost ,,ingredientele’’ principale ale complexului proces de revigorare și renaștere al Germaniei după 1945. Nu poți fi o țară puternică fără un popor sănătos, bine educat și disciplinat. În fața acestor probleme intelectualii trebuie să iasă și să propună soluții, alternative, să discute și să colaboreze concret. Toate acestea sunt cu atât mai necesare cu cât după 26 de ani de la schimbarea regimului, se mai ridică o problemă: cine poate forma tinerele generații conform unui set de principii și valori perene, în limitele bunului simț și al demnității umane?

România, intelectualitatea sa are acum o șansă unică de a repara lașitatea și complicitatea din perioada comunistă și parțial din perioada de tranziție. Ea nu este de ratat.

andrei-plesu_kanal-d

Andrei Pleșu (sursa fotografiei: paginademedia.ro )

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s