5 februarie 1953 – 5 februarie 2013

Iuliu-Maniu

 

Pe 5 februarie 2013 am susținut la Consulatul României de la Strasburg o conferință în amintirea lui Iuliu Maniu, intitulată ,,60 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu”. Am fost sprijinit în demrsul meu de Asociația Studenților Români de la Strasburg și desigur de foști colegi de la Facultatea de Științe Istorice a Universității din Strasbourg. A fost o seară minunată în care l-am comemorat – probabil – pe cel mai important președinte al PNȚ  și prim-ministru al României din perioada interbelică.

Atunci am amintit de un text pe care l-am găsit in arhiva CNSAS citind mai multe dosare pe numele lui Corneliu Coposu. Astfel Coposu povestește unui ,,amic” care ulterior l-a ,,turnat” Securității:

,,În 1947 după afacerea nenorocită şi penibilă de la Tămădău, mă aflam împreună cu Maniu în casa dr. Jovin, care era încercuită şi se aştepta arestarea noastră dintr-o clipă în alta. Maniu mă însărcinase să plec pe înserat să iau contact cu Leucutia şi cu Gigi Solomon. M-am pregătit şi am plecat, dar înainte de a ieşi pe uşă, Maniu m-a chemat de o parte şi am vorbit cu el între patru ochi, circa un sfert de oră. M-a îmbrăţişat şi mi-a spus : tu eşti ca şi copilul meu, poate într-o zi şi în locul meu. Prin orice vom trece, să nu te gândeşti o clipă să-ţi părăseşti ţara, indiferent prin ce situaţii vei trece şi ce se va abate peste noi. Fiecare generaţie îşi are oamenii ei şi fiecare generaţie în astfel de timpuri face sacrificii şi jertfe. Eu sunt sigur că voi  sfârşi întemniţat de comunişti. Îţi cer să-mi urmezi exemplul. […] a doua zi am fost arestaţi amândoi şi nu ne-am mai văzut. Da legământul l-am făcut şi-i voi fi fidel toată viaţa.’’[1]

Cum poate fi interpretat acest ‘’legamant’’? Oare această atitudine păstrată pe parcursul întregii vieţi se încadrează într-un anumit canon al onoarei, un canon cavaleresc atâta vreme cât un om se angajează să înfrunte orice pericol doar în baza unei promisiuni? Este destul de dificil de răspuns în faţa unei asemenea situaţii. Un asemenea ‘’legamant’’  angajează perosoana în cauză nu doar să respecte şi să urmeze anumite principii şi valori (în primul rând morale) să le apere şi să le susţină faţă de propria constiinta-de-sine şi abia după în situaţii concrete. Aşadar, omul politic se identifica şi  îşi însuşeşte o serie, o structură de valori în funcţie de care va acţiona indiferent de situaţia în care se va afla. Un sistem de valori care a existat în perioada interbelică şi a fost aplicat la nivelul unei largi părţi din societate a fost transmis peste ani la nivelul individual al celor care au supravieţuit puşcăriilor comuniste, eminamente prin vârfurile fostei elite politice a României interbelice.

[1] Arhiva CNSAS, Nota, 14 octombrie 1971, I. 149087, vol. 3, ff, 199-201

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s