Lumea-i visul sufletului nostru

 

 

Această subtilă remarcă aparține personajelor principale create de Mircea Eliade în romanul său Domnișoara Christina. Momentul este sublim, clipa în care aceste cuvinte sunt rostite constituie unul dintre cele mai reușite fragmente din proza romancierului român. Încleștarea dintre Egor și Christina este emoționantă și se ridică la nivelul celorlalte romane ale lui Eliade, poate chiar le depășește prin lirism, dramatism și pasiune. Probabil romanul acesta – precum și altele – a ajuns în mâinile regelui Carol al II-lea și probabil nu i-a displăcut. Însă, să nu uităm că la un an de la publicarea sa, Eliade era arestat, acuzat de pornografie și de  faptul că scrie într-un stil licențios fapt ce afectează buna formare a tinerelor generații. Desigur, acest cap de acuzare nu a fost decât un pretext pentru a-l trimite pe Eliade în închisoare și ulterior,  în 1938, în lagărul de la Miercurea Ciuc (alături de profesorul său Nae Ionescu). Cine se putea gândi atunci ce va deveni Eliade? Sau mai bine spus, cine va deveni Mircea Eliade. Umilit, înjosit în acei ani de statul român și autoritățile sale…  Viața lui  a fost asemenea unui labirint (fapt ce a inspirat probabil mai târziu cartea de interviuri cu Eliade care poartă titlul ,,încercarea labirintului’’). Plină de necunoscut și mister, taine nebănuite la fiecare pas încerca mintea și inima scriitorului, ulterior al savantului consacrat în Statele Unite ale Americii. Oare se gândea Eliade în 1936 că va ajunge să fugă de urgia totalitarismului și de umbrele trecutului asemenea lui Egor în fuga sa disperată din calea Christinei? Poate am fi avut un răspuns  căutând în jurnalul său și în arhiva sa. Din nefericire o bună parte din acestea au fost mistuite de foc la Chicago așa cum Egor a înțeles cu mulți ani înainte să scape de Christina, prin foc, prin flăcări care mistuie totul în jurul lor nelăsând decât fum și cenușă.

Trasând acest arc în timp, din 1936 în 1986 observăm că focul este unul dintre elementele vitale care l-au urmărit pe Eliade pe parcursul acestei jumătăți de veac. Focul este un element  viu, o energie ce poate distruge materia, el poate fi purificator dar și dimpotrivă având o dimensiune negativă. În romanul lui Eliade, focul are ambele dimensiuni, el este atât viață cât și moarte. Eliade cere ca el să fie incinerat, nu îngropat. Astfel la moartea sa, 22 aprilie 1986, după scurta ceremonie religioasă, la 23 aprilie a urmat incinerarea efectivă a trupului său. A rămas însă o vastă operă cuprinsă în zeci de volume, atât literatură cât și istoria religiilor, tradusă în peste 18 limbi. Poate la un anumit moment dat, dacă Academia Româna l-a numit cu greu membru după 1990, va reuși să facă un lucru concret dincolo de această titulatură  și să editeze o colecție de opere complete semnată Mircea Eliade.

Eliade a scris acest roman după zece ani de lungi călătorii (calculând din 1926-1927 când merge în Italia și în Elveția, la Geneva cu o bursă la Societatea Națiunilor Unite). Eliade a cunoscut țărmurile Africii, Asiei, India în profunzime, Tibetul și după din nou Europa. Am putea spune că Eliade era un călător desăvârșit care nu-și găsea deloc locul. Totuși, el a rămas profund atașat de țara sa natală în ciuda vitregiilor și piedicilor puse de alții. În 1936, în contextul în care a fost creată Domnișoara Christina, Eliade  scria cu multă energie și pasiune în paginile ziarului Cuvântul articole precum Sensul libertății (16 februarie), Destinuri românești (22 martie), Mântuire, istorie, politică (26 aprilie), 10 mai sau revoluția permanentă (10 mai), Mai multe feluri de naționaliști (5 iulie),  Cele două Românii (4 octombrie), Soarta scriitorului tânăr (18 octombrie), iar lista poate continua cu multe altele. Articolele precum și romanul sunt de o efervescență aparte, ele redau delirul și anvergura ideilor/iluziilor ce stăpâneau intelectualitatea din epocă. Misticismul și religiozitatea gândirii lui Eliade (într-adevăr lipsită de dogmatică după cum el însuși afirma însă ierarhizată în ritualuri, mituri, epifanii și simboluri), poate sunt elementele care l-au apropiat de extrema dreaptă din România. Deși, este greu de crezut că Eliade ar fi frecventat oamenii politici din acea vreme, diferențele paradigmatice dintre lumea politică și cea a universităților frecventate de Eliade era uriașă. De asemenea orice lider politic era pus în inferioritate în prezența scriitorului, astfel încât, pragmatic vorbind, pentru nici unul dintre ei nu ar fi fost o poză reușită. Este greu de crezut că Eliade ar fi tolerat neghiobia și ignoranța politicienilor și în plus ar fi pierdut vremea cu ei. Eliade scrie chiar în acest context că dincolo de acțiunea politică există ceva ce așează o națiune in istorie. Desigur, ceea ce durează în timp dincolo de acțiunea politică și mult mai mult decât aceasta  este cultura.

Au trecut 80 de ani de când Mircea Eliade a publicat romanul Domnișoara Christina. Sunt 80 de ani în care valoarea operei sale a fost atestată de interesul vădit al cititorilor atât din România cât și din alte țări pentru ceea ce scris  romancierul, filosoful și istoricul religiilor Mircea Eliade. Oare ar fi trebuit să mai menționez diplomatul, profesorul, gazetarul? Poate nu. El s-a remarcat la început ca romancier și ulterior, grație mediului universitar francez și american a fost consacrat ca istoric al religiilor. Cine își poate da seama ce cărți de acum, scrise în anul 2016 vor fi citite și peste 80 de ani? Este de greu de estimat. Se scrie mult și de obicei fără rost. Se vorbește mult fără a se spune, fără a se mărturisi nimic important, care să dureze, să creeze un sens, o orientare. Așadar, cuvinte multe, idei puține, ar putea constata un cititor avizat.

Domnisoara-Christina-02-1024x553

Imagine din filmul ,,Domnișoara Christina” realizat în 2013

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s