10 zile, 7 țări, 3 capitale VIII

DSCF7804

Cracovia

Trenul a pornit repede. Un tren total diferit de trenurile din estul Europei în general. Un adevărat tren de persoane nu un tren precum cele din România sau din Ungaria unde trenurile de persoane semană uneori mai mult cu un tren de marfă. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult în Polonia este respectul reciproc și mai ales atenția pentru celălalt. Celălalt nu este infernul așa cum considera Sartre. Dimpotrivă, în Polonia am avut sentimentul că celalt este omul care te respectă și te ajută. Ulterior am vorbit cu prieteni de aceiași vârstă cu mine din Vaeșovia și erau oarecum circumspecți în ceea ce privește această realitate poloneză. Ei spuneau că poate fi doar o aparență. Totuși, această aparență face din Polonia o societate respectabilă.

M-am aşezat pe pat, de data această călătoream la cușetă, cușeta fiind obligatorie în acets tren, nu am mai putut scăpa de ea și am plătit un preț destul de mare. Eram singur în compartiment. Atunci am avut posibilitatea de nota câteva rânduri pe care le redau mai jos :

Pprivesc pe fereastră și  revăd ultimele cartiere din Cracovia, un campus universitar, un mic statdion şi desigur… Vistula. Trenul fuge repede în noapte, intră în întuneric şi se îndepărtează de ultimele lumini ale oraşului. Apar luminiţe pe dealurile din apropiere. Undeva în stânga sensului de mers este lagărul de la Auschwitz, în dreapta se întinde mare întreaga Polonie.  În noapte, zăresc satele din imediata vecinătate a Cracoviei. Călătoresc pe fosta graniţă a fostului Imperiu Austro-Ungar, pe granița Galiției. De data aceasta dinspre est spre vest, practic dinspre provincie spre capitală. Însă dintr-o provincie minunată. Cracovia m-a cucerit. Abia aştept să mă întorc aici. Ascult o muzică care până acum îmi era necunoscută. Pe fundalul duruitului trenului ascult câteva cântece evreieşti tradiţionale, unele chiar de aici, din colorata Galiţie. O zonă minunată, atât de diversificată din punct de vedere cultural, etnic, religios. Privesc din nou pe fereastra compartimentului. Câteva case împodobite de Crăciun. Seamănă cu ceea ce văd în România, în Ardeal. Sunt totuşi case modeste. La fel şi polonezii. Sunt oameni modeşti însă cu bun simţ şi cu un curaj imens. Trei imperii au încercat să-i strivească pe parcursul a trei secole în mod succesiv sau chiar simultan, însă nu au reuşit. Unitatea lor este de admirat.

Mă gândesc la această zi care a trecut. Poate una dintre cele mai frumoase zile pentru mine din anul 2014. Am descoperit un oraş nou, atât de aproape de România şi parcă atât de departe… parcă dintr-o altă lume. Mă rușinez când îmi dau seama cât de a apoape este din punct de vedere fizic și cum nu m-am sinchisit până acum să trec pe aic. Este efectiv rușinos. Simt că lume a fost în palma mea iar eu nu am văzut. Oare pe lângă alte lucruri se întâmplă să trec și să nu le văd ? Poate sunt multe, poate sunt foarte multe, poate nu voi ști. Privesc pe fereastră şi am sentimentul că traversez cu privirea secole, nu doar străzi şi oraşe. Cracovia este un mozaic de culturi, de civilizaţii. Ceva ce pare atât de intact şi indestructibil, însă ceva ce este atât de fragil în realitate. Mă gandeasc la ceea ce s-a întâmplat cu oraşul Cernăuţi după 1945… Acum chiar şi pe șosea sau pe calea ferată Cernăuțiul pare a fi atât de departe de Cracovia şi de ceea ce a însemnat Imperiul Habsburgic… ce să mai spunem din punct de vedere economoc, politic şi cultural ? Ukraina este la rândul ei o altă lume.

Nu mă aşteptam ca acest oraş – Cracovia –  să fie atât de frumos. Găseşti biserici aproape pe fiecare stradă, mai ceva decât la Roma. Dacă le-aş fi luat pe toate la rând probabil că nu aş fi avut ocazia să văd decât câteva străzi. Asta desigur însemnând şi o epuizare totală după bogatul și complexul baroc cu al său specific tromp d`oil. Însă aici, alături de biserici sunt şi sinagogile. Atât de frumoase prin diversitatea lor… Mă întreb cum este la Ierusalim ? oare tot atât de multe sunt ?

Efectiv, Cracovia pare a fi un oraş evreiesc, un fel de Ierusalim în Europa, iar asta o face şi mai frumoasă. Însă acum, în acest Ierusalim, ninge, este zăpadă, se vorbeşte despre naşterea lui Iisus şi se cântă colinde în poloneză într-o atmosferă de frumoasă sărbătoare. A fost o zi în care am văzut castleul regilor Poloniei – în treacăt mă întreb dacă putem idetifica în România un castel al regilor României ? nu Sinaia ! Ceva unde tradiţia să fi durat secole nu decenii – muzeul oraşului, cartierul evreiesc, catedrală, oraşul cu fortificaţiile sale şi principalele pieţe. De asemenea principalele librării. În paranteză fie spus în nici o gară din lume nu am văzut mai multe librării decât în gara din Cracovia şi anume patru la număr, una mai interesantă decât cealaltă. Am gustat bucătăria tradiţională poloneză precum şi vinul din Polonia, care mi-a părut a fi mai tare – din puncte de vedere al procentului de alcol – decât alte vinuri din alte ţări. În timp ce scriu ascult Tzadik Katamar, cântec care îmi va aduce mereu aminte de Cracovia. Abia am plecat şi îmi şi doresc să mă întorc.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s