10 zile, 7 țări, 3 capitale

IV

În seara zilei de 22 decembrie, la orele 23.30  am plecat cu un tren direct de la Munchen din nou spre sud, la aproximativ 1000 de km distanță la… Roma. Am călătorit la clasa a doua, fiind biletul mai ieftin, într-un compartiment de 6 persoane. Ulterior am avut parte și de trenuri de noapte  unde cușeta sau vagonul de dormit nu mai era recomandat ci obligatoriu, nefiind permisă călătoria în timpul nopții în alte condiții. Nu mai călătorisem niciodată pe această rută : Munchen-Roma. Cel mai probabil dacă aș fi luat un asemenea tren pe timp de zi aveam de ce perisaje să mă bucur. Însă în timpul nopții nu puteam decât să citesc.  Eu împreuna cu cinci italieni care se intorceau de la studii/servici din Germania în Italia pentru a petrece vacanța de iarna acasă. Cu cunoștințele mele sumare de limbă italiană înțelegeam ce vorbesc. Însă nu am avut curajul să intru în discuție, fiind conștient că nu aș fi putut dezvolta un dialog așa cum mi-aș fi dorit. Aș fi avut o șansă în plus în limba germană, sau în engleză… însă nu i-am întrerupt. I-am lăsat să discute în timp ce eu îmi vedeam de cartea mea. Imaginea acestor tineri, italieni era asemănătoare cu a miilor, poate a milioanelor de români care au plecat și încă mai pleacă în Occident să lucreze. Aceleași istorii, aceleași probleme din locurile de baștină, aceleși tristeți trăite la părăsirea locurilor natale, a familiilor și aceleași bucurii la revederea lor.  Ceva total contrar a ceea ce italienii numesc dolce vita…Discuția continua adânc în noapte într-o frumoasă limbă italiană în timp ce trenul traversa Tirolul (vestul Austriei) și-și constinua drumul prin munții din nordul Italiei. Cred că am stat cu toții de veghe până spre 4-5 dimineața când primul coleg de compartiment a coborât la Florența. Pe mine mă dureau deja ochii iar pe ceilalți îi fura încet somul

La Roma am ajuns în dimineața zilei de 23 decembrie 2014,  cea de a patra zi din periplul meu european, fără nici o întârziere, exact la ora 09.22. O zi frumoasă, caldă, poate prea caldă pentru îmbrăcămintea mea adaptată la iernile din nordul Germaniei. Am coborât în Roma Termini, gara centrală din capitala Italiei, unde mai nou exită un adevprat șantier pentru cea de a treia linie de metrou din oraș iar la o primă privire am avut sentimentul că mă întorc în timp. Nu era prima dată când ajungeam la Roma. Dimpotrivă, este un oraș pe care-l cunosc. Însă, de fiecare dată când revin în Italia întâlnind o anumită delăsare care domină societatea din peninsulă am sentimentul că aici încă nu există sentimentul apartenenței la mileniul III, la secolul XXI, un secol al dinamicii, vitezei, eficienței și al calculului cumpătat. Mai ales în Roma am senzația că italienii se grăbesc, însă ineficient, merg cu viteză însă parcă fără rost, calculați însă mult prea puțin în comparație cu germanii sau/și britanicii. Așadar o altă lume, a oamenilor boemi, care iubesc viața, însă viața ușoară.

Am ieșit să mă plimb. Aveam nevoie de o lungă plimbare pe malurile Tibrului pentru a mă dezmorți după ce am stat o noapte întreagă pe un scaun și desigur de un espresso sau capucino pentru a mă mai trezi. O lungă și frumoasă zi de decembrie se așeza în fața mea…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s