10 zile, 7 țări, 3 capitale

S-a pus de mai multe ori daca germanii au nevoie de această cladire, Berliner Schloss ? Poate poporul german este fericit că se ridică așa ceva. Însă poate tocmai atunci când ești fericit, pe fond se desfășoara una dintre cele mai mari tragedii pe care nu o poți vedea/anticipa deoarece starea de fericire o precede precum o anticameră. A se vedea modul în care Fridrich  Nietzsche critica politica celui de al II-lea Reich, văzând că pe fond rula o mare tragedie pregătind Germaniei un dezastru materializat prin Primul Război Mondial. În ciuda costurilor sale mari, presa vorbește despre un simbol al unității germane. Atât unitatea statului cât și unitatea poporului german, de asemenea este un simbol al prosperității societății germane, al ambiției și al puterii acestei națiuni. Nu în ultimul rand, Berliner Schloss este o reconciliere a germanilor cu trecutul lor recent, o împacare a germanilor cu ei înșiși, cu propria lor identitate și cultură.

Nu în ultimul rând cred că atât în București precum și în alte orașe ar putea exista ceva precum Humboldt Forum, un loc in care poate fi vazut ceea ce au distrus comuniștii/socialiștii, ceea ce exista înainte și ceea ce exista acum, precum și ceea ce se poate reconstrui.

Când plec dintr-un asemenea loc primul lucru la care mă gândesc este momentul în care mă voi reîntoarce în acel spațiu și când voi putea regăsi acel timp, acele vremuri trăite ? Este o întrebare dificiță care îmi pune gândul în căutarea unui răspuns. Desigur, este mai ușor să te întorci într-un anumit spațiu dar mai greu să te întorci în timp, poate… nu te mai poți întoarce deloc. Este un fel de melancolie care încearcă drumețul atunci când se îndepărtează de locuri dragi și mai ales de oameni dragi. Îmi trec acum prin fața ochilor despărțiri din gări, autogări, aeroporturi și multe alte locuri unde îmi spuneam că nu voi mai pleca niciodată, că nu vreau să fiu mereu pe drum, că vreau să rămân undeva. Însă, așa cum adevărul, dragostea, libertatea se cer a fi căutate, de foarte puține ori le găsești pe acestea trei într-un singur loc. Mă îndepărtam de Berlin în noapte, călătorind cu un ICE spre sudul Germaniei și citeam. Acum mă gândesc la acele frumoase clipe și mai mult mă gândesc, iată la un an de atunci, ce înseamnă a cunoaște/a ști, a iubi, a fi liber ?! Desigur nu trebuie să mergi până la Berlin pentru a fi răscolit de asemenea interogații. Însă Berlinul poate fi un început. Acolo poate să apară întrebarea, iar răspunsul urmează a fi căutat – poate – în lumea întreagă, așa cum de aici, din capitala Germaniei au plec zeci, sute, poate mii de exploaratori și cuceritori de toate felurile. Cine știe unde voi fi peste un an ? peste 2,3,4, și tot așa. Lumea este imensă și în același timp omul parcă vrea să o facă din ce în ce mai mică.

DSCF7641

Cea de a doua zi a calatoriei, 21 decembrie 2014, am petrecut-o atât la Bad Kissingen și ulterior la Nurnberg. Ambele aflate în centrul Germaniei în provincia istorica a Franconiei (Franken), actualmente in landul Bavaria (Bayern), Nurnbergul a fost candva capitala Imperiului Romano-German. De asemenea, in Evul Mediu Nurnergul a fost unul dintre cele mai dezvoltate orase din punct de vedere comercial, al mestesugurilor si al stiintelor. Aici a trait cea mai lunga parte a vietii sale Albrecht Durer. De la Bad Kissingen la Nurnberg am calatorit tot cu trenul, fiind nevoit sa schimb in Wurzburg. O calatorie de doua ore cu doua trenuri regionale. Am vizitat Nurnbergul de mai multe ori si am reusit sa vad Muzeul dedicat lui Albert Durer, Muzeul orasului, Muzeul German. Muzeul National al Socialismului si desigur castelul cu muzeul armelor. De data aceasta m-am oprit la DeutschBahn Museum aflat in apropierea garii centrale si a Operei din Nurnberg. Muzeul este destul de mare, calatorul are nevoie de cel putin o jumatate de zi pentru a vedea efectiv toate exponatele. Incepe cu istoria trenului, cum a aparut prima locomotiva, primele caii ferate in Germania si inclusiv primul tren care a sosit la Nurnberg in 1835. In aceasta parte a muzeului este pastrat cel mai vechi vagon al cailor ferate germane (1838). Expozițiile sunt compuse din fotografii de epoca, schițe și planuri ale infrastructurii, poduri, viaducte, gări, tuneluri, primele tuneluri și modul în care acestea au fost create. O machetă reproduce la scară foarte redusă modul în care muncitorii lucrau efectiv sub dealuri sau în munti pentru a sapa aceste tuneluri. În muzeu sunt expuse cateva locomotive reale care cândva chiar au funcționat, asemenea cateva vagoane de călâtori, dotate cu compartimente atât pentru clasa I cât și pentru clasa a II. Însa piesele cele mai frumoase sunt vagoanele – unele dintre ele – cu care au calatorit în epoca Otto von Bismarck și Ludvig al II-lea al Bavariei. Piesele din garnitura celui de al doilea sunt cu adevarat niste bijuteri pe patru roți, vagoanele fiind dotate cu bucătărie, sală de mese, birou, salon, dormitor, toaleta, terasa, loc pentru servit ceaiul, loc de odihnă. Mă întreb cât de mult a calatorit Ludwig al II-lea, deoarece cu un asemnea tren în care aveai practic totul asigurat puteai sa parcurgi linistit cateva continente.

Muzeul continua cu exponate si explicatii despre perioada Primului Razboi Mondial, perioada dintre anii 1933-1945, cand in Germania a aparut primul tren cu etaj. Acesta a fost doar unul dintre planurile regimului national-socialist. Dimensiunea trenurilor dorite de nazisti era imensa iar confortul pe care acestia il doreau pentru germani, depasea in unele cazuri confortul trenurilor de azi. Desigur nu lipsesc lagarele de concentrare unde majoritatea victimelor au fost transportate tot cu trenul si mai ales cu vagoane pentru marfa nu pentru persoane. De asemenea nu lipseste anul 1945, numit si anul 0 in Germania, deoarece oadata ce razboiul a luat sfarsit germanii s-au vazut nevoiti sa ridice totul de la zero. Bombardamentele aviatiei americane si britanice au vizat inlusiv caile ferate, mijoacele de transport si garile centrale. Astfel, in Germania s-a construit totul din nou. Pe de o parte sunt caile ferate din Republica Democrata Germana iar pe de alta parte vor fi caile ferate din Republica Federala Germana, ambele pana in 1989.

Muzeul mai are cateva expozitii despre starea trenurilor din Germania în prezent dar și despre cum vor fi trenurile în 2020, ce proiecte se vor mai realiza și  ce inovații vor  fi desăvarșite.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s