10 zile, 7 țări, 3 capitale

DSCF7638

,,Viața nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești și cum ți-o amintești spre a o povesti.’’Observația îi aparține lui Gabriel Garcia Marquez (A trăi pentru a-ți povesti viața, Editura Rao, București,  2004). Carlos Ferrer amintește în cartea sa Devinerea lui Che aceste cuvinte ale lui Gabriel Garcia Marquez pe cât de banale pe atât de importante. Când îți dai seama de asta ? Poate atunci când pierzi ceva, pe cineva. Cazul lui Carlos Ferrer ar putea fi pierderea lui Ernesto Guevara, inițial pierderea tovarășului drum și ulterior pierderea lui Che, definitivă, implacabilă, cel pe care l-a răpit istoria pentru a-l reda eternității și implicit cărții cele mari a istoriei. La Berlin m-am gândit mereu la ceea ce înseamnă a pierde ceva și mai ales pe cineva. În acest oraș în care au murit milioane de oameni în decursul doar a câtorva ani – desigur mă refer la cel de al-II-lea Război Mondial – moartea pare a fi ceva omniprezent. Și totuși nu ea este cea care a avut ultimul cuvânt. La fiecare colț de stradă stă dovadă un perete, o piatră, un pod, un turn, un ceas care ne privește parcă din alt secol.

 

Așadar, în cea de a doua jumătate a zilei de 20 decembrie pașii m-au dus pe Insula Muzeelor, ieșită parcă din altă epocă, din alte vremuri care – probabil – au faăcut din Berlin capitala lumii iar azi dorește să fie din nou acea capitală (cel puțin a lumii culturale !).

DSCF7635

În urmă cu un secol, în 1914, la începutul Primului Război Mondial,  Berlin era capitala unei Germanii puţin diferite de cea de azi. Mai exact era capitala celui de al II-lea Reich, adică al unui imperiu condus de un împărat. Aşadar, ca orice familie regală sau imperială şi acest monarh, Wilhelm al II-lea, avea propria sa reşedinţa. Palatul său se afla în centrul oraşului lângă Dom. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, clădirea a fost grav avariată de bombardamentele americanilor. După 1950, când Berlinul de Est a fost ocupat de sovietici, s-a luat decizia de a dărâma clădirea şi de a construi ceva nou în locul său. Decizia a aparţinut autorităţilor germane, însă ordinul se poate să vină de la Moscova.

DSCF7566

Astfel, în locul vechiului Palat al monarhului a fost ridicat un alt ”palat” de această dată republican şi de dimensiuni mai reduse. De altfel nici DDR nu avea dimensiunile celui de al II-lea Reich, dar nici măcar ale Prusiei… așadar o clădire mai mică unde SED – Partidul Socialist al Unităţii Germane, un fel de Partid Comunist Român – urma să-şi desfăşoare activitatea. Lucrurile nu au durat foarte mult, sau SED nu a avut de lucrat prea mult deoarece odată cu schimbărie din 1989 şi ulterior din anii `90, acest mic palat republican s-a dovedit  fi inutil şi mai mult chiar în contradicţie – din punct de vedere arhitectural – cu ceea ce era în împrejurimile sale. Astfel, cea de a doua republică germană a decis după anul 2000 dărâmarea construcţiei comuniste şi reconstruirea (la locul său !)  Palatului Hohenzolern, numit şi mai simplu Berliner Schloss (Palatul Berlinului).

DSCF7568

Constructia a început în 2012 iar conform planurilor arhitecților ea trebuie să fie gata în 2019. Azi poate fi vizitată doar o ,,cutie” din metal de la intrarea sa, ridicată de Fundația Homboldt și care este un mic muzeu. Totuși primele spații vor fi utilizabile încă din 2017. Pană în septembrie 2014 Fundația Humboldt a declarat că a platit 27 de milioane de euro. Costurile totale se ridică la suma de 500 de milioane. Poate să pară o sumă imensă, însă dacă vom compara ce s-a realizat în Romania cu o suma asemănătoare, vom realiza că ea este una realistă. În Bucuresti în 2012 a fost deschis noul sediu al Bibliotecii Naționale aflat pe Bulevardul Unirii, în fața clădirii Tribunalului București. Construcția a fost ridicată înainte de 1989, însa în timpul guvernelor Boc au fost  gasite fondurile necesare pentru a o renova și pentru a așeza acolo noua Biblioteca Națională. Costurile acestei renovari au ajuns la 100 de milioane de euro. Deci vorbim doar de o renovare care a durat cațiva ani, nu de o construcție ridicată de la firul ierbii. Berliner Schloss este de cel puțin patru ori mai mare decât Biblioteca Națională a României și este ridicat de la zero. Care este destinația sa ? Aici isi va avea un sediu Humboldt Universität, Deutsche National Bibliothek, Muzeul de etnografie aflat actualemte în Dahlemdorf precum și numeroase alte spații pentru conferințe, expoziții temporare, resaturante, cafenele și terase. Pentru a ințelege dimensiunea unui asemenea spațiu dedicat conferințelor/concertelor, în Berliner Schloss vor exista săli care vor putea primi pana la 2000 de spectatori.  În Romania exista un imens palat al parlamentului. Dacă ar fi să ținem cont de ultimii 25 de ani cand acesta a funcționat – teoretic – democratic și daca punem în balanță costurile și rezultatele date de parlament, vom observa că funcționarea sa într-o asemenea clădire se dovedește a fi inutila. Daca parlamentul ar fi mutat într-o clădire de dimensiuni mai mici, în București sau în alt oraș din România, ar ramane o cladire imensă care ar putea fi folosită în alte scopuri de o adevărată utilitate pentru societate. Astfel, exemplul palatului din Berlin, care a fost cândva al  familiei Hohenzolern este de luat în considerare. Astfel în actualul parlament al României ar putea functiona o uiversitate, cateva muzee, cateva bibioteci, cafenele, restaurante, birouri pentru profesori și  pentru cercetatori, etc. Ar fi interesant de conceput un asemenea proiect…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s