,,Sacralizarea politicii’’, comparație între tezele lui Eric Voegelin și Emilio Gentile asupra ,,religiilor politice’’

*Acesta este un rezumat al ideilor pe care le-am prezentat în cadrul unei conferințe susținută în data de 21 noiembrie, organizată de Asociația Studenților la Istorie ,,Dacia” la Facultatea de Istorie a Universității București.

Pentru antropologul francez, Claude Riviere, epoca modernă și implicit secularizarea au provocat o proliferare sălbatică a sentimentului religiozității.[1] Această ,,proliferare sălbatică’’ s-a manifesta sub forma ideologiilor/regimurilor  totalitare pe care unii istorici, filosofi, teologi,  le-au numit religii politice.  În cercetarea de față este analizată prin comparație conceptul de religie politică, prin comparația studiilor lui Emilio Gentile și Eric Voegelin, fără a-i neglija desigur pe alți autori magistrali precum Alain Besancon[2], Hans Momsen[3], Hans Maier[4], etc.

Eric Voegelin a fost redescoperit recent în spaţial anglo-saxon, în special în Germania. Sunt de apreciat şi ultimele traduceri din Franţa, spre exemplu opus magnus al lui Voegelin Ordung und Geschichte, traducere care în anul 2014 a ajuns la volumul III. În România el rămâne destul de necunoscut, fiind tradusă doar lucrarea Religiile politice (Humanitas, 2011). Emilio Gentile este un autor cunoscut și important prin interogațiile istoricilor asupra fascismului și implicit a celorlalte formațiuni politice derivate din fascism sau înrudite din punct de vedere doctrinar și organizatoric cu fascismul. O lucrare importantă este Le religioni della politica. Fra democrazie e totalitarismi, Laterza, Roma 2001, carte reeditată periodic în Italia și Franța și distinsă în 2003 cu premiul Hans Sigrist acordat de Universitatea din Berna. De asemenea printre lucrările sale amintim una în colaborare chiar cu Hans Maier, Die Sakralisierung der Politik în Hans Maier (Coordonator) Wege in die Gewalt. Die modernen politischen Religionen, Frankfurt/Main, 2000. Desigur sunt și alți istorici, filosofi, politologi, pe   scurt alți autori[5]  germani plecați ulterior în S.U.A.[6], francezi[7]  și alții[8].

Ceea ce poate constitui marea diferență dintre cele două abordări este dată de teza lui Emilio Gentile conform căreia inclusiv o democrație – prin sacralizarea fenomenului politic – poate deveni o nouă religie, o religie politică. În contrast cu  Voegelin care numește religie doar ideologiile totalitare. De asemenea o altă mare deosebire îl constituie faptul că Voegelin considera aceste noi religii ca fiind de natură politică, după cum rezultă și din denumire: religii politice. Altfel spus, religii mundane, create de om pentru om și sunt lipsite de elementul sacru ele manifestându-se ca religii doar prin forma lor nu și prin esență. Gentile, consideră că aceste religii sunt produsul fenomenului politic, după cum rezultă din denumirea pe care el o folosește: religiile politicii.

[1] Claude Riviere, Le liturgie politiche, p. 145

[2] Alain Besancon, reprezentant al gândirii franceze a fost mai accesibil și implicit a devenit mai ușor de citit și de cunoscut. Lucrările sale sunt traduse în limba română, iar printre cele mai reprezentative menționăm Orignile intelectuale ale leninismului (Humanitas 1993, 2007), Confuzia limbilor (Humanitas, 1992), Imaginea interzisă, o istorie intelectuală a iconoclasmului (Humanitas, 1994), Nenorocirea secolului (Humanitas, 2007) etc.

[3] Hans Mommsen spre exemplu, un alt teoretician al totalitarismului ca fenomen,  a fost tradus, însă marginal, fiind publicat doar în câteva volume colective cu câte un articol. El este mai cunoscut prin studiile realizate asupra subiectului Hannah Arendt/totalitarism.

[4]  Hans Maier, Die Sakralisierung der Politik în Hans Maier (Coordonator) Wege in die Gewalt. Die modernen politischen Religionen, Frankfurt/Main, 2000. Hans Maier nu a fost deloc tradus în limba română şi este cu atât mai puţin cunoscut în România decât este Eric Voegelin. Maier observă dimensiunea religioasă a regimurilor totalitare exprimată la început  în discursul politic : în Italia statul este proclamat total/totalitar (prin discursul lui Mussolini din 22 iunie 1925), în Germania ,,mișcarea’’ național-socialistă (die Bewegung) este sacră, liderii național-socialiști se prezintă ca adevărați profeți/misionari pe pământul german, iar partidul se substituie statului (Die Partei befiehlt dem Staat).  Nu întâmplător Munchen este numit ,,oraș al mișcării’’ (Stadt der Bewegung), iar Nurnberg, oraș imperial al fostului Imperiu Romano-German este orașul unde timp de 10 zile, în luna septembrie, aveau loc ,,zilele partidului’’ depășind prin manifestări proporțiile ceremoniilor  sărbătorilor de iarnă sau pascale.

[5] Georg Lachmann Mosse (1918-1999), a se vedea Ein Volk, ein Reich, ein Führer. Die völkischen Ursprünge des Nationalsozialismus. Athenäum, Königstein im Taunus, 1979, Der nationalsozialistische Alltag. Beltz-Athenäum, Weinheim 1993, Die Nationalisierung der Massen. Politische Symbolik und Massenbewegungen von den Befreiungskriegen bis zum Dritten Reich. Campus, Frankfurt 1993.

[6] Hannah Arendt (1906-1975), a se vedea în special Elemente und Ursprunge totaler Herrschaft Antisemitismus, Imperealismus, totale Herrschaft, Piper, Munchen, Zurich, 16 Auflage August 2013

[7] Stephane Courtois, a se vedea în special Le Livre noir du communisme. Crimes, terreur, répression avec Nicolas Werth, Jean-Louis Panné, Andrzej Paczkowski, Karel Bartosek, Jean-Louis Margolin (en coll.), Robert Laffont, Paris, 1997, Quand tombe la nuit. Origines et émergence des régimes totalitaires en Europe, 1900-1934 (dir.), L’Âge d’Homme, Lausanne, 2001, « Ein Gespenst geht um in Europa ». Das Erbe kommunistischer Ideologien (dir.)(en coll.) avec Uwe Backes, Cologne/Weimar/Vienne, Bölhau Verlag, 2002, Une si longue nuit. L’apogée des régimes totalitaires en Europe, 1935-1953 (dir.), Éditions du Rocher, 2003, Communisme et totalitarisme, Perrin, Paris, 2009

[8] Carl Joachim Friedrich, Totalitarian Dictatorships und Autocracy, (cu  Zbigniew Brzezinski) , Cambridge, 1956 și Zbigniew Brzezinski, Das gescheiterte Experiment: Der Untergang des kommunistischen Systems. Ueberreuter-Sachbuch, Wien 1989.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s