Un nou vârf

DSCF8850

 

,,Puisqu`il est difficile de distinguer les vrais prophetes des faux, mefions-nous de tous les prophetes; il vaut mieux renoncer aus verites reveles, meme si elles nous transportent par leur simplicite et par leur eclat, meme si nous les trouvons commodes parce qu`on les a gratis. Il vaut mieux se contenter d`autres verites plus modestes et moins enthousiasmantes, de celles que l`on conquiert laborieusement, progressivement et sans bruler les etapes, par l`etude, la disscution et la raisonnement, et qui peuvent etre verifiees et demontrees.’’ Primo Levi

Aceste rânduri scrise de Primo Levi m-au însoțit tot timpul pe drumul meu spre un alt vârf, spre un nou vârf. Mai ales în contextul actual, atât la nivel național, cât și la nivel european, simt că tot felul de ,,adevăruri’’ fabricate în pripă în timpul nopții și livrate la primele ore ale zilei au ocupat marea parte a spațiului și timpului atât din presa scrisă cât și din presa on-line. Nu pot acorda credit acestor salvatori, acestor mesia care se arată în orice situație critică dominată de haos și dezordine. Nu pot acorda credibilitate celor care ies peste noapte din neant și proclamă instaurarea unei ierarhii valorice implicit o nouă ordine. În acest context cuvintele lui Primo Levi sunt importante și demne de luat în seamă. Le-am purtat în gând răstălmăcindu-le pătând din nou potecile Munților Carpați. De data aceasta nu prea departe de București, am mers din nou în Parcul Național Bucegi de a căror stânci m-am îndrăgostit încă de la prima întâlnire, aș îndrăzni să spun de la prima vedere, atunci când coboram cu trenul dinspre Brașov spre București și am zărit pentru prima dată impunătorul masiv al Caraimanului. Așadar, într-o dimineața de noiembrie am coborât din nou la Bușteni, urcând până la Căminul Clubului Alpin Român iar de acolo pe poteca direct pe Plaiul Munticelului, Măsurătoarea Urșilor, spre Poiana Coștilei. Am trecut prin Poiana Văii Cerbului, peste Valea Comorilor, Piciorul Bujorilor (nu am văzut bujorii în luna noiembrie…), Valea Bujorilor, Poiana cu Urzici (nu am mai văzut nici urzici…) și după trei ore de marș neoprit am ajuns la Pichetul Roșu (1445 m.) fost punct al frontierei între Țara Românească și Transilvania, implicit Imperiul Austro-Ungar, practic aici era și este un punct aflat la granița între est și vest. De la Pichetul Roșu am cotit la stânga pe Poteca Take Ionescu prin Poiana Bucșoiu peste Creasta Văii Rele până la Prepeleac (1884 m. ), unde am ajuns după aproximativ alte două ore de mers. Până aici tot drumul îmi era cunoscut urcându-l și coborându-l de multiple ori, pe timp de vară, toamnă și început de iarnă, uneori riscându-mi viața datorită potecilor blocate de zăpadă și gheață. De la Prepeleac începea partea inedită din această cărare pe care o urmam. Practic mi-am propus să ajung pe aici până sus pe Vârful Bucșoiu 2492 m. Traseul urcă printre arbuști din ce în ce mai mici, jnepeni și floră tipică pentru asemenea zone alpine. După aproximativ o oră de la urcat se iese în gol alpin. Eu am avut norocul de a avea o zi însorită, dar pe cât de însorită a fost tot atât de puternic a fost și vântul, ceea ce crește senzația de frig atunci când te oprești și face imposibil dialogul dintre tine și altcineva. Cred că am atins Vârful Bucșoiu la 7 ore după ce am plecat din Bușteni. Vremea încă era frumoasă. Ulterior când am început să cobor pe Valea Bucșoiului și ulterior să urc pe Vârful Omu (2505 m. ) valul de nori aflat deasupra Branului a început să urce pe versantul vestic al Bucegilor iar în câteva minute norii au înconjurat cele două vârfuri între care mă aflam. A fost o dezlănțuire a valurilor de nori care m-au înghițit în  câteva  clipe. Până să scot aparatul de fotografiat din rucksack și să fotografiez fenomenul mă aflam deja într-un fel de ceață albă. Încă jumătate de oră și am ajuns pe Vârful Omu. Aici am înnoptat.

Încă un Vârf pe care am reușit să-l urc. Mulțumesc  în mod simbolic ridicând ochii undeva în ceață, pe un vârf, singur, în noaptea albă. Frigul se instalează din ce în ce mai simțitor. A doua zi va trebui să fiu pregătit să cobor spre Bran.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s