Josip Broz Tito și Belgrad

TITO

Tito a fost preocupat de alte lucruri, nu neapărat de arhitectură. El a iubit orașul Belgrad, celelalte orașe și restul țării sale așa cum erau ele, tradiționale, rustice, boeme, frumoase. Tito s-a preocupat mai degrabă de politica externă. Acesta a fost domeniul în care el a excelat și prin care a reușit să se impună ca om politic de talie mondială. Păstrând o adevărată independență față de URSS cât și față de statele occidentale, Tito a încercat sa-și creeze propria lume, propriul spațiu vital, împreună cu celelalte state care nu s-au aliniat nici blocului comunist, nici blocului capitalist. Era deja perioada războiului rece, după 1948-1949, după procesele de vitrină din statele din estul Europei care au trimis în pușcării elitele politice democratice și au impus regimurile comuniste. Tito se distanțează de Stalin și URSS, de sovietici și de toți ceilalți comuniști și-și caută propriul drum. Calea pe care a urmat-o el a fost numită generic ,,Titoism’’.  După moartea lui Stalin survenită în 1953, după ce Moscova a încercat să se reconcilieze cu regimul condus de Tito, în celelalte state comuniste s-a creat impresia că ,,Titoismul’’, cu alte cuvinte propriul drum către propriul sistem socialist este posibil. Drept dovadă a acestei iluzie stă mărturie revolta de la Budapesta din 1956, transformată ulterior într-o adevărată revoluție înăbușită de sovietici printr-o intervenție armată de proporții considerabile.

Tito a avut la rândul său probleme în Yugoslavia, însă acestea s-au manifestat  prin revolte efective în anii `70. Din 1963 Yugoslavia avea o altă constituție (prima constituție comunistă a intrat în vigoare în 1946), iar din 1974 Kosovo și Voievodina au avut autonomie proprie. Doar după moartea sa, survenită în primăvara anului 1980, au început cu adevărat să existe manifestări de nemulțumire și nesupunere față de regimul comunist.

DSCF8650

Piese de mobilier din camera de lucru a lui Tito expuse la Maison des fleures

În 1970 are loc la Belgrad primul festival de film organizat sub auspiciile UNESCO. Tito, fiind foarte pasionat de film (personal era directorul festivalului de film din Pula, Croația) a acceptat propunerea directorilor festivalului de a-i decora personal pe artiștii care vor fi premiați.

Tito a iubit filmul, poate mai mult decât a iubit femeile, vânătoarea, animalele și trabucurile cubaneze. Din 1949 și până în 1980 – conform agendelor sale – el a văzut nu mai puțin de 8801 de filme. În anul 2014 a existat o expoziție la Muzeul de Istorie a Yugoslaviei dedicată acestui subiect, Tito și cinematografia. Au fost atunci expuse liste întreci cu filmele pe care le-a văzut, cele care nu i-au plăcut și cele care i-au plăcut și le-a urmărit de mai multe ori. Deși Tito se uita la filme pentru a se relaxa, în special spre seară, timpul dedicat filmului era sacru. Conform cărții în ediție  bilingvă (lb. sârbă și lb. engleză) realizată în urma acestei expoziții de către Muzeul de Istorie al Yugoslaviei, Velika Iluzija/The grand ilusion, (Marea iuluzie) de multe ori diplomați și politicieni au trebuit să aștepte pentru ca filmul să se termine și abia după să poată discuta cu Tito. La fel cu telegramele, telefoanele și alte formalități administrative ce apăreau în timp ce Tito se afla în fața marelui ecran.

Nu se știe exact câte filme a văzut Tito înainte de 1949. Însă, prima jumătate a vieții sale (1892-1945) a fost practic sursa pentru numeroase subiecte și scenarii de film. În cea de a doua parte (1945-1980) Tito a căutat în special filmele de acțiune, western, urmate de filmele despre război, despre revoluțiile comuniste și despre instaurarea socialismului în lume. El nu căuta documentare ci în special filme artistice. Probabil și-a dat seama de ce impact va avea filmul în societate și dorea într-un fel sau altul să facă și o selecție a ceea ce va rula pe marile ecrane în țara sa. Filmul poate avea și un mesaj educativ însă în același timp el poate deveni un drog excelent prin care să ții lumea blocată, inertă, impasibilă, în fața micilor sau marilor ecrane. Pe de altă parte, așa cum s-a întâmplat în Germania între 1933-1945, filmul poate mobiliza, stimula, alimenta cu energie și noi idei masele. Ceea ce s-a întâmplat  cu muzica și fenomenul rock iar Tito nu a reușit deloc să o înțeleagă drept dovadă că nici nu a agreat filmele care abordau această temă. La rândul său a înăbușit cu forța revolta studenților din 1968 din marile universități yugoslave.

Tito a fost marele regizor al statului yugoslav care după moartea sa practic nemaigăsindu-și un conducător pe măsură pentru a introduce noi reforme în societate, s-a dezintegrat într-un mod tragic și dureros pentru membrii tuturor naționalităților și etniilor care l-au alcătuit. Practic după ce au rămas fără regizorul lor, actorii au început sa-și dispute rolurile pe care nici unul dintre ei nu le-a putut juca.

Mai devreme sau mai târziu, avertismentele lui Milovan Djilas s-au adeverit. Reformele erau necesare încă din anii 60-70. Introducerea unor noi partide, permiterea existenței unei adevărate vieți mai libere atât pe plan politic cât și cultural, parlamentarismul,  poate ar fi salvat staul federal de la dezintegrare. De asemenea acordarea de autonomie lărgită celor care o revendicau și contractarea unor împrumuturi mai consistente în occident ar fi fost o posibilă soluție pentru provincii precum și pentru capitală deopotrivă.  Este doar o ipoteză nu o certitudine.

Ceea ce m-a surprins oricum la acest mausoleu al lui Tito este desăvârșita sa simplitate. Parcă mergi la un restaurant care are o frumoasă terasă cu un bun punct de belvedere deasupra orașului Belgrad. Nimic fastuos, nimic pompos. Sarcofagul său de marmură este lipsit de decorații, de inscripții, cu excepția menționării numelui și a anilor 1892-1980. După ce se intră în mica clădire, drept în față este mormântul,  aproape de dimensiunile unei mese de 8-10 persoane, alb, din marmură, simplu. Alături, pe partea stângă este înmormântată una dintre cele patru soții ale sale. Tot la stânga sunt sceptrele pe care le-a primit cu ocazia aniversărilor sale. Acestea se află într-un fel de culoar de sticlă ce duce la o vitrină în care poate fi observat unul dintre costumele lui Tito, de dimensiuni mari, alb, cu foarte multe decorații pe piept. De asemenea, în partea opusă sunt fotografii și mesaje de la înmormântarea sa. Pe un perete rulează trei filme în paralel, unul lângă altul, proiectate de trei video-proiectoare agățate de tavan. Scene din viața lui Tito și din Yugoslavia pe care a lăsat-o în urma sa.

DSCF8646

Pe partea dreaptă se află un culoar de sticlă cu mai multe date cronologice ce duce spre o mică încăpere cu unul dintre birourile lui Tito, stiloul și una dintre bibliotecile sale. Un aspect de masivitate și greutate degajă această mobilă parcă dintr-o altă epocă, alte vremuri pe care actuala Serbie nu le mai trăiește. Atmosfera unui muzeu dar în miniatură, muzeul real este cel de afară, Belgradul, totul din acea epocă glorioasă, parcă apusă odată cu moartea lui Tito.

În Belgrad am mai vizitat atât seara cât și a doua zi o parte din orașul în care a trăit efectiv Tito atât în timpul primei părți a vieții sale cât și în a doua, adică orașul interbelic. Am   văzut Piața Repubicii, Teatrul Național, Muzeul Național, clădirea Parlamentului Serbiei precum și Konak kneginje Ljubice (Princesse Ljubica, epouse du Prince Miloche, Conacul Prințesei Liubica, soția prințului Miloș). Am vizitat Piața Slavija cu monumentul lui Dimitrije Tucovic unul dintre primii și cei mai importanți socialiști sârbi. Am văzut Facultatea de Filozofie, Palatul Universitar cu sediul rectoratului Universității Belgrad, Academia Sârbă de Științe de Arte, Piața Terazije și Hotel Moscova, o clădire foarte frumoasă ridicată de austrieci la finele secolului XIX și deschisă la începutul secolului XX.

DSCF8721

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s