Belgrade, mon amour

DSCF8742

Supranumit „Pforte des Balkans“ și  „Tor Mitteleuropas“, adică fortul Balkanilor și poarta către Europa centrală, Belgrad (în limba romănă a fost preluată ortografia din limba germană,  die Stadt Belgrad, în timp ce în franceză este ortografiat Belgrade iar în original, în limba sârbă Град Београд/Grad Beograd) are o imporatnță deosebită pentru Serbia. Cu o populația de aproximativ 1,6 milioane, el se află la confluența dintre Sava și Dunăre. Belgrad are 17 cartiere/sectoare, dintre care majoritatea au o populație cât marile orașe din România, precum Cluj, Timișoara, Iași, Brașov.  14 cartiere se află la sud de Dunăre și Sava, în timp ce doar Zemun, Novi Beograd și Surčin  se află pe partea nordică a râului Sava iar cartierul Palilula se află pe ambele maluri ale Dunării.

Trei poduri traversează Fluviul Sava (Brankov mostSavski most și Gazela) și au o lungime de aproximativ 400 de metrii iau un singur pod traversează Dunărea și are o lungime de aproximativ 750 de metrii.

DSCF8613

Noul Belgrad – Novi Beograd – este legat de partea orașului Zemun (în limba germană Semlin), care a fost în timpul ocupației otomane un oraș distinct de Belgrad. El și-a păastrat statutul de oraș distinct inclusiv sub ocupația Habsburgică, iar azi este parte din capitala Serbiei. Pe parcursul celor 60 de km parcurși de Dunăre și Sava doar în regiunea orașului Belgrad se găsesc 16 insule, dintre care cea mai cunoscută este Ada Ciganlija (în sârbă Veliko ratno ostrvo iar în germană Große Kriegsinsel, adică Insula Mare de Război) urmată de  Gročanska Ada (Insula Grocka).

Eu am sosit la Belgrad cu trenul de la Budapesta. Plecând la orele 10.05, am ajuns la primul control de frontieră la orele 13.42, în gara Kelebia. Aici conexiunea la internet din trenul maghiar (MAVSTAR 324) a devenit din ce în ce mai slabă până ce s-a pierdut definitiv undeva în acest spațiu între Ungaria și Serbia tocmai când ascultam la un radio german o prezentare a filmului A woolk in the woods. Până aici peisajul a fost plictisitor, nesfârșita Câmpie Panonică devine anostă după câteva ore de mers iar astfel lectura se îmbină foarte bine cu radioul, cu condiția ca ambele să fie de calitate. Să spunem că ambele sunt satisfăcătoare în această situație, un post de radio german și un ghid turistic al Belgradului în limba germană… acceptabil. Fotoliile confortabile din trenul Budapesta-Belgrad sunt de dorit oricăror scaune și mese dintr-o bibliotecă clasică. Am observat cum vameșul studiază atent buletinul meu, îl învârte. Încearcă să vadă dacă fotografia nu este lipită, dacă nu este falsificat, etc. Îmi amintește de prima călătorie în Croația… mă întreb dacă vreau să merg în Pakistan, sau Iran, oare cum ar fi la graniță controlul pașaportului/actului de identitate?

Am plecat din această gară. Trenul a început să șuiere. Nu mai auzisem așa ceva din România. Mi-am dat seama că se apropie de un fel de obstacol. Mi-am adus aminte de gardul de sârmă. Într-adevăr când m-am uitat pe fereastră am observat că mă apropii de un fel de gard de fier acoperit în partea superioară de sârmă. La trecerea trenului s-a deschis o poartă păzită de mașinile de poliție maghiare. De partea sârbă nu era nimeni, doar steagul Serbiei care flutura suveran deasupra câmpiei goale. Aceasta este prima imagine pe care o văd din Serbia după acest gard din sârmă, drapelul, pustietatea câmpiei, urmată de câteva plantații de pomi fructiferi, câteva căsuțe, un sat, garduri ce îngrădesc grădini frumoase construcții modeste. Poate un alt sat, o comună, un peisaj similar spațiului rural din vestul României. Câteva porți de fier, câteva clădiri mai solide din piatră și iată, acesta este începutul Voievodinei, ceea ce trebuie să fie cea mai bogată și cea mai prosperă provincie a Serbiei. Ajung repede în prima gară din Serbia: Subotica.

În Subotica încep să năvălească o mulțime de călători de pe peron care au fost opriți până în acel moment de un fel de gard și în același timp de un fel de controlori. Foarte mulți tineri printre care și câțiva bătrâni cu sacoșe precum au și bătrânii din România. Mă întreb dacă este ceva tipic pentru estul Europei, aceste sacoșe ieftine de rafie?

DSCF8738

Am ajuns la Belgrad seara, după orele 18.00. Inițial la Novi Belgrad aflat de partea stângă a Dunării și după ce am traversat un tunel foarte lung și un pod destul de vechi peste Sava, am ajuns pe partea dreaptă a fluviului Sava, în gara centrală a orașului, o clădire de la finele secolului  XIX. Am observat că nici una dintre gările din Belgrad nu arată foarte bine cu excepția celei pe care sârbii încearcă sa o construiască în Novi Belgrad, însă care se află în continuare la stadiul de șantier. Probabil peste câțiva ani toate aceste gări vor fi renovate sau schimbate și implicit vor arăta cu totul și cu totul deosebit.

DSCF8625

În timpul împăratului bizantin Manuel I au fost ridicate pentru prima dată ziduri și fortificații impunătoare în orașului. Se întâmpla în anul 1153 cand Belgradul de antunci a luat forma unui castru bizantin. Astfel au fost întărite la nord granițele Imperiului Bizantin în special pentru apărarea împotriva maghiarilor. Orașul este cunoscut sub numele de ,,Orașul alb (în limba germană Griechisch Weissenburg, ortografiat în greacă  Βελιγράδον, și citit Veligradon). Numele de Veligradon s-a păstrat până în secolul al XVI-lea.

DSCF8606

Am început vizita mea la Belgrad cu strada pe care se află sediul central al Guvernului și încă câteva ministere pentru cel al afacerilor externe, ministerul afacerilor interne, ministerul apărării. Este vorba de Strada Prințul Miloș – Rue Prince Milosche. Pe această stradă se află și sediul Statului Major din perioada regimului lui Slobodan Miloșevici care a fost bombardat ulterior, în aprilie 1999, de aviația coaliției occidentale care a declarat război Serbiei datorită conflictului din Kosovo.

DSCF8558

Este destul de impresionant să treci pe lângă clădiri care au fost bombardate recent – chiar dacă au trecut de atunci 15 ani – cu atât mai mult cu cât asta s-a întâmplat în centrul Europei. Am urcat pe această stradă și am cotit-o la stânga spre vechile palate regale. Azi, acest complex de clădiri servește drept sediu pentru Primăria Belgradului precum și pentru administrația prezidențială. În acest loc a fost ridicată recent o statuie a ultimului țar al Rusiei, Nicolae Romanov al II-lea, în semn de recunoștință pentru sprijinul oferit de Imperiul Rus în timpul Primului Război Mondial.

DSCF8565

Am vizitat de asemenea Saborna Crkva, la Cathedrale de Belgrade, adică catedrala orașului Belgrade precum și Biserica Sfântul Sava – una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume – și Biblioteca Națională aflată chiar în fața acestei impunătoare biserici.

DSCF8635

După ce am vizitat câteva cafenele și am mai cunoscut câteva străzi și librării am ajuns la  Boulevard du Roi Alexandre, Bulevardul Regele Alexandru cu ceea ce un francez numește Faculte des sciences juridiques, Facultatea de drept, iar de aici am urcat pe  Tașmajdan unde se află un parc minunat cu același nume.

DSCF8576

În realitate este vorba de încă una dinre colinele orașului Belgrad pe care se află și  Eglise de St. Marc, adică Biserica Sfântul Marcu cu o arhitectură greacă.

DSCF8619

Practic de aici ne-am îndreptat spre malurile Fluviului Sava, spre o altă colină și mai mare și mai impunătoare, unde, în urmă cu aproximativ 2000 de ani în urmă romanii au ridicat un castru. În acest spațiu în momentul de față se află cetatea medievală Belgrad.

DSCF8610

Am vizitat cetatea orașului Belgrad aflată pe colina Kalemegdan. De aici călătorul are o priveliște de neuitat asupra orașului nou – Novi Belgrade – asemenea asupra fluviului Sava care se revarsă în fluviul Dunăre. Din fericire sau nu, atunci când am ajuns la această cetate – francezii o numesc ,,la fortresse’’ iar germaii ,,die Festung’’ – am întâlnit p ploaie torențială, rece, de toamnă care ne-a impbilizat efectiv în interiorul cetății, în Muzeul Militar. După Kalemegdan am vizitat zona pietonală principală din centrul orașului, strada Prințul Mihai – Rue Prince Michel – cu o mulțime de cafenele, restaurante, librării, magazine de lux și desigur hoteluri.

DSCF8630

Am plecat spre seară într-unul dintre cartierele mărginașe ale Belgradului, însă deosebit de frumos, cu un parc imens, cu ambasade și mai ales cu ceea ce se numește La Maison de Fleures, casa florilor, locul unde este înmormântat Tito (iar recent și locul unde a fost înmormântată ultima sa soție). Josif Broz (1892-1980), supranumit Tito, cunoscut de Djilas sub numele de camaradul Walter, a condus Yougoslavia între 1945-1980, a fost unul dintre cei mai iubiți oameni din istoria Serbiei și unul dintre cel mai longevivi și impunători lideri comuniști.  Practic Tito a fost cel care a creat Yugoslavia, acest stat federal care a reușit să păstreze în pace si prosperitate toate statele pe care le-a reunificat mai mult sau mai puțin pentru o perioadă de aproape 45 de ani.

DSCF8639

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s