Praga, toamna (I)

DSCF8550

Am vizitat Praga vara și era peste tot plin de turiști, am văzut-o iarna și era la fel, am venit din nou primăvara iar odată cu mine parcă ar fi debarcat pe malurile Vltavaei încă jumătate din locuitorii Europei. Acum am revenit la Praga la mijlocul lunii octombrie pe o vreme nu tocmai prietenoasă iar turiștii nu lipseau nici acum. Este unul dintre cele mai vizitate orașe din Europa, peste 5 milioane anual.

Ploaie măruntă de toamnă, frig, ceață, nimic nu-i îndepărtează de acest oraș romantic, frumos, misterios. Însă orașul rămâne în aceiași Boemie parcă mai frumos, mai romantic, mai boem de la o vizită la alta, asemenea unei iubite care posedă mintea și inima celui care l-a cucerit. Un loc perfect pentru sinucigași, pentru o ultimă privirea spre una dintre colinele orașului sau spre fluviul Vltava. Uneori am sentimentul că acest oraș a rămas încremenit în istorie, în ceea ce s-a numit La Belle Epoque, sfărșitul secolului XIX și începutul secolului XX.  Îmi vine greu să cred că în 1868 maghiarii au reușit să impună dualismul în imperiul Habsburgic și să-l transforme în Imperiul Austro-Ungar. Mă întreb cu ce a fost mai prejos Praga de Budapesta, sau Cehia decât Ungaria? Dimpotrivă, azi cehii stau mult mai bine decât maghiarii din punct de vedere economic, cultural, politic, etc. Desigur voința politică a elitelor maghiare au depășit dorințele, rațiunile, intențiile, faptele tuturor celorlalți conlocuitori ai imperiului iar astfel au avut de câștigat. Însă dualismul nu a fost o soluție eficientă. Nu în zadar în preajma începutului Primului Război Mondial (1914-1918), Franz Joseph lua în calcul posibilitatea de aduce pe picior de egalitate Praga și implicit Boemia cu Budapesta/Ungaria.

Praga, orașul natal al lui Kafka (1983-1924), Kafka scriitorul de limbă germană, însă eternul boem praghez cu dificultăți de exprimare în propria limbă natală. Celibatar o viață întreagă, redată în opera sa prin multiplele experiențe trăite. Personalitate hipersensibilă a iubit și urât deopotrivă  insomnia, a urât și suferit de pe urma ipohondriei și s-a întovărășit cu depresia. Statuia celui care a dat lumii Procesul, Metamorfoza și Castelul te duce cu mintea la orice, inclusiv la un organ sexual feminin după cum remarca un prieten ceh, la miezul nopții, când, din întâmplare sau nu, am trecut pe lângă ea. Ce ar fi spus artistul dacă l-ar fi auzit?…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s