Călimani, Vf. Calimanii Cerbului, Vf. Călimani Izvor

DSC_2731-001

Călimani

Duminică, 5 iulie am plecat a orele 08.00 din Vatra-Dornei pe drumul spre Șaru-Dornei, Neagra-Șarului, Gura-Haitii iar din acest ultim sat am cotit-o pe un drum forestier la stânga pe valea Băuca, și am urcat pe această vale practic până unde a putut urca mașina; dat fiind faptul ca drumul este foarte accidentat, cu pietre foarte mari, aproximez că nu am urcat mai sus de cota 1000. Drumul a durat aproximativ 30 de minute, 15 minute pe șosea și  15 minute pe drumul forestier, timp în care am parcurs aproximativ 30 de km. Astfel, după ce am lăsat mașina, am luat bagajele și am plecat în traseu aproximativ la ora 09.00. Am urcat pe valea Băuca chiar pe cursul apei, printre bolovani, vegetație, copaci căzuți/tăiați, în definitiv o zonă greu accesibilă. Mă întreb oare cum este în această sălbăticie iarna? Dar toamna târziu? Cât de mare este zăpada? Cât de frig (conform termometrului de bord afară erau 10 grade Celsius la ora 09.00)?

Valea Băuca este frumoasă tocmai datorită inaccesibilității sale, sălbăticiei și unui sentiment aparte pe care ți-l oferă – acolo nu a mai fost nimeni înaintea ta. Un fel de unicitate, o distanțare, o alegere a unicității sale  și renunțare în același timp a tot ceea ce este restul lumii. Pe această vale există cel puțin două lucruri/locuri deosebite. Un cerdac, un fel de arc în stânca creat odată cu retragerea zăpezilor și apelor. Acest arc poate fi considerat pe bună dreptate o creație a unui arhitect universal, atotputernic. În fața sa te încearcă anumite sentimente la care nu te gândești foarte des. Mai sus de acest arc se află Cascada Duruitoarea.

DSC_2736

Cascada Duruitoarea se afla la aproximativ 1600-1700 m. altitudine. Ea, pe cat de frumoasă, pe atât de necunoscută, apare deodată după un urcuș abrupt (aproximativ 45 de grade) în fața drumețului asemenea unei revelații. De la cascada pot fi observați cei 12 Apostoli, de asemenea Vârful Lucaciu ( 1769 m. ) precum și Vârful Oușorul din Munții Suhard.

Cascada Duruitoare poate fi depășită printr-un ocol mare al stâncilor de pe partea dreapta. Astfel continuându-se tot în dreapta pe direcția sud-vest se intersectează la un anumit moment dat traseul cu bulină albastră. Se poate urca pe acest traseu până pe vârful Călimanul Cerbului, 2012 m. (conform ultimelor hărți realizate de Parcul Național Călimani)  sau 2018 m. conform plăcii de tablă aflată pe vârf.

DSC_2760-001

De pe Vârful Călimanul Cerbului am continuat pe bandă roșie/bulină roșie până pe vârful Călimani Izvor, 2031 m.  Drumul între cele două vârfuri trece printre jnepeni, mai mari și mai mici, de asemenea prin alte feluri de vegetație alpină. Drumul nu este foarte bine marcat, te poți rătăci destul de ușor mai ales prin jnepeniș. De pe Vf. Călimani Izvor se poate vedea fosta carieră de exploatare a sulfului, lacul de decantare, care în prezent arată asemenea unui iaz cu două insule în centrul său. Se vede practic toată creasta Munților Călimani, stația Meteo, drumul ce duce din satul Gura Haitii la exploatarea minieră. De partea cealaltă, daca vremea este frumoasă și cerul senin – așa cum am avut noroc în această zi – pot fi observați Munții Rodnei de unde distingem Ineul. De asemenea Munții Rarău cu Pietrele Doamnei și desigur impunătorul Ceahlău cu  Vf. Toaca. Pe vârf am întâlnit un cioban care contempla priveliștea alături de câinii săi, un personaj cu un accent foarte interesant specific zonei Năsăudului.

DSC_2779-001

Sus, pe vârfurile Călimanul Cerbului și Călimani Izvor încă pot fi văzute urmele fortificațiilor austriece din timpul Primului Război Mondial. Frontul nu a ajuns până pe aceste vârfuri, însă austriecii s-au pregătit pentru o eventuală ofensivă a armatei române peste pasul Bilbor, prin satul Panaci de unde ar fi ajuns foarte ușor la Vatra-Dornei și de aici în Ardeal peste pasul Tihuța.

DSC_2788-001

Am revenit pe drumul dintre cele două vârfuri, practic începând astfel întoarcerea spre mașină. Lângă Vf. Călimanul, la cota 1954 drumul se bifurcă, iar de aici am mers spre dreapta pe linie roșie coborând foarte lent spre nord în direcția Coverca, Panaci, după pe bulina albastra dar foarte puțin spre stânga – practic are loc doar o intersectare de câțiva metrii într-o poiană –  în direcția Piciorul Țiganului și după urmează traseul pe bulină roșie spre Neagra-Șarului. Nu am coborât până în Neagra-Șarului pe acest traseu, am preferat să iau un drum forestier spre stânga, aflat între cotele 1200-1400 m, drumul urcând și coborând în multiple serpentine, urcușuri și coborâșuri. Practic de pe Valea Tăietura am făcut stânga și am ajuns din nou pe valea Băuca la orele 21.30 fiind din nou la mașină iar la orele 22.00 la Vatra-Dornei. Traseul a fost foarte frumos și reușit dat fiind faptul că am mers destul de mult pe porțiuni nemarcate, ascunse oarecum și destul de inaccesibile; de asemenea părțile marcate din diferite trasee nu sunt vizibile, marcajele lipsesc cu desăvârșire, și orientarea fără un GPS mai ales în pădure sau pe culme ar fi foarte dificilă. Tot GPS-ul a numărat aproximativ 27-28 de km. Pe care i-am parcurs  în aproximativ 12 ore.

Închei prin a aminti ceea ce există pe cele doua vârfuri pe care am urcat și care rămân destul de necunoscute: fortificațiile, punctele de observare austriece. Este o istorie destul de recenta – 100 de ani – pe care noi, ca români, o pierdem, pe care nu o cunoaștem, sau nu o mai cunoaștem. Mi-aș dori să se scrie mai mult despre asta și poate să se realizeze ceva în această direcție.

DSC_2805-001

Fotografiile au fost realizate de Prof. Dr. Marius Motogna

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s