Ideologiile politice au distrus lumea

IMG_20150430_165655

Karl Marx, portret, Muzeul STASI, Berlin

(în secolul al XX-lea …)

Cu toate acestea, există iniţiative şi demersuri prin care se doreşte reabilitarea acestora în secolul XXI. Este incredibil acest fapt. Nimeni, niciodată nu va reda lumii milioanele de victime provocate de regimul/ideologia naţional-socialista pe de o parte prin Holocaust şi pe de altă parte prin cel de al II-lea Război Mondial (fără a omite desigur excesele de putere din perioada 1933-1939 manifestate atât în Germania cât şi în Austria şi Cehoslovacia). Nimeni nu va mai putea aduce înapoi atâţia copii precum Anne Frank şi nu numai. De asemenea, prin socialism, comunism şi national-comunism Europa de est a fost schimbată în mod radical. În nici o societate din estul Europei nu va mai putea fi reinodat firul istoriei acolo unde acesta a fost rupt în 1917, 1945 sau/şi 1947. Să mai amintim de milioanele de victime din URSS şi celelalte state satelit? Să amintim de victimele cauzate de războaiele desfăşurate la marginea sferelor de influenţă a celor două mari blocuri ideologice/economice: democraţie şi capitalism pe de o parte şi socialism/comunism şi economie etatizată pe de altă parte? Istoria ideologiilor continuă şi după cel de al II-lea Război Mondial cu o pseudo-confruntare între ideologiile ce au dominat occidentul (democraţie/liberalim), şi cele ce au dominat estul/orientul (socialism respectiv o falsă emancipare a coloniilor de sub marile imperii francez şi englez). Am spus o pseudo-confruntare deoarece ea a fost parţial o confruntare economică şi parţial o confruntare militară doar în zonele în care cele două sfere de influenţa s-au întrepătruns.

În prezent există regimuri politice care încearcă să se legitimeze pe baza unei anumite ideologii, a se vedea Rusia, Ungaria, Turcia, în imediata apropiere a Uniunii Europene sau chiar în centrul uniunii. Mai mult chiar, inclusiv în multe state occidentale există partide şi mişcări politice care fac apel la istorie, la ideologie, la tot felul de doctrine, de stânga, de dreapta, socialism, liberalism, conservatorism prin care încearcă să-şi justifice şi legitimeze mişcarea, rostul, existenta. În fond, am sentimentul că fiecare ideologie este un produs artificial construit pentru a acoperi marile carente, lipsurile şi neputinţele unei societăţi. În România, regimul comunit transmitea în ultimii săi ani de existenţa (oficială) mesaje pentru pace, progres, unitatea popoarelor şi statelor socialiste, etc. eclipsând astfel adevăratele lucruri pe care – probabil – populaţia dorea să le audă: libertatea cuvântului, a presei, renunţarea la cartele pentru alimente, pultipartidism, alegeri libere, economie liberă, necontrolată de stat, etc, etc. Însă cel mai ”iubit” dintre pământeni nu avea nici urechi şi nici ochi pentru aşa ceva. Reformele au lipsit şi în celelalte state socialiste/comuniste în ciuda eforturilor, încercărilor şi speranţelor, pe de o parte naive şi pe de altă parte utopice ale lui M. Gorbachev. În prezent în Franţa o mişcare radicală are mari şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale din 2017. Datorită unui mesaj radical, împotriva minorităţilor naţionale, imptriva emigranţilor, împotriva democraţiei şi economiei de piaţă, ceea ce se numeşte azi Le Front National are ocazia de a-şi impune propriul candidat că presednte al Franţei. Desigur, dacă vor câştiga, victoria lor se va datora şi eşecului guvernului socialist şi nu în ultimul rând al actualului preşedinte Holande care a reuşit o singură performanţă, aceea de a fi cel mai ”iubit” preşedinte al Franţei.

Scriu aceste rânduri la Munchen unde recent (30 aprilie 2015) s-a deschis primul muzeu/centru de documentare despre regimul naţional socialist (1933-1945). Muzeul este ridicat chiar pe locul unde în perioada interbelică exista Braunes Haus, un fel de templu pentru national-socialisti, în realitate nimic mai mult decât o simplă casa cu câteva etaje care servea drept sediu de partid. În imediata apropiere se afla Konig Plaz, locul unde care pus în scena un adevărat cult al morţilor. A se înţelege, doar morţii din Partidul Naţional Socialist Muncitoresc German (NSDAP)… de parcă alţi morţi nu ar fi existat în Germania interbelică… Însă de ce a fost acest cult important? Prin această punere în scena NSDAP a creat o realiatate paralelă, utopica, o altă lume, o altă ordine creată de national-socialisti şi – probabil – doar penntru naţional socialişti. A nu se uită faptul că NSDAP a avut în perioada sa de glorie peste 8 (opt) milioane de membrii. Mi-aş dori să fie creat şi un muzeu al ideologiilor, unde să fie prezentaţi nu doar ”papagalii” în tot felul de culori: verde, roşu, galben, albastru, sau/şi nonculori negru-alb ci şi portretul ”papagalului”. Ar fi cât se poate de util nu doar că metoda pedagogică şi şi/mai ales pentru o minimă cultura civică şi implicit cultura politică. În oraşe precum Moscova, Budapesta, Paris dar şi Bucureşti, un asemenea muzeu ar fi un adevărat duş rece.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s