O altă strategie pentru România

10-printul-harry

Privesc cu entuziasm la evenimentele de pe scenă politică din Marea Britanie. Desigur mă bucur pentru familia regală şi pentru naţiunea britanică. La Londra lucrurile par fi din ce în ce mai aşezate şi mai sigure. Mă întreb dacă România nu ar trebui să urmeze exemplul Marii Britanii. Recent, un fost (şi actual am putea spune) dizident politic din timpul regimului comunist de la Bucureşti afirma că omul politic Klaus Iohannis a câştigat alegerile dar nu şi puterea. Cu alte cuvinte sistemul rămâne, se impune şi durează în detrimentul intereseleor generale ale naţiunii române şi poate şi al actualului ei preşedinte. Faptul că unele persoane din lista de 14 noi-vechi ambasadori încă rămân în sistem denotă faptul că vechiul sistem/regim se impune. Se vorbeşte de ”consens”. Oare aşa să fie? Poate ar trebui să folosim chiar un concept din sfera sportului: blat. Scena aceasta tipic bucureşteana ”sa se revizuiască tot dar să nu se schimbe nimic” mă determină să mă gândesc la următoarea ipostază: cum ar fi fost că după decembrie 1989, să fi fost ”detronat” doar Nicolae Ceauşescu, iar Elena Ceauşescu să fie numită ambasador în Statele Unite ale Americii? sau într-un alt stat unde a primit un titlu de doctor…

Încep să mă gândesc nu doar la alegerile din 2016 dar şi la cele care vor avea loc în 2019. Înainte de acestea se fac şi se desfac nenumărate alianţe politice. Întrebarea este: dincolo de câştigarea alegerilor, ce au reuşit să facă bun pentru naţiunea română aceste alianţe politice cel puţin din 2007 până în prezent? Am luat drept reper anul 2007 deoarece până atunci politicienii mai au scuza că România a avut două mari proiecte: intrarea în N.A.T.O. şi U.E. Însă au fost ele într-adevăr proectele României, ale clasei politice, sau au fost impuse de S.U.A. respectiv U.E.? În această ordine de idei privesc cu mult interes ceea ce se petrece la Berlin, Londra şi Washington, iar ceea ce văd la Londra mă preocupă din ce în ce mai mult. Britanicii au numite garanţii, pe termen lung şi foarte lung se poate spune. Românii ce garanţii au? Mi-aş dori să am asemenea garanţii şi în România, ceva independent de clasa politică şi deasupra clasei politice. O anumită persoană care să vină cu o adevărată falangă de profesionalisti, de oameni foarte bine pregătiţi, desigur foarte bine plătiţi şi care să nu depindă de cei ce se autointitulează politicieni la Bucureşti sau oriunde altundeva în România. Caut o aţă strategie pentru România, Caut un alt stil. Caut o altă muzică (vorba lui Andrei Plesu). Caut altceva, pe altcineva, iar acela se află la Londra şi se numeşte Henry of Wales.

printul-harry

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s