La poalele Vf. Capra

DSCF7902 IMG_20150221_145418

” În faţa munţilor noştrii, sufletul se lasă dus de visare ca într-o elegie fără sfârşit, parc-ai vedea măriri căzute ori suflete rănite de atingerea lumii” (Alecu Russo, Opere complete, Cugetarea)

Urc pe şosea trecând repede de pe o serpentină pe o alta dintr-un viraj strâns în altul şi tot aşa în viteza maşinii moderne ce mă duce din Avrig sus la Cascada Bâlea. De fapt doar în apropierea Cascadei Bâlea. Acolo cobor din maşină şi urc în ceea ce se numeşte telecabină. Este sfârşitul lunii februarie. La poalele munţilor Făgăraş soarele luminează începutul unei zile ce pare a fi cât se poate de frumoasă. Sus, la peste 2000 m. înălţime încă stau anumiţi nori. Sunt nori sau ceaţă. Un fel de aristocraţie a vaporilor de apă ce tronează deasupra vârfurilor munţilor. Atât de pe şosea cât şi din telecabină se poate zări Vârful Negoiu. Iarna aceste locuri pustiite de ger şi viscol sunt minunate. Totuşi câţiva turişti se aventurează pe aceste culmi şi goluri alpine nu intodeauna echipaţi în mod corespunzător. Mă întreb oare cum era drumul pe aici în urmă cu 50 de ani inaite de a fi contruit celebrul şi odiosul drum carosabil Trans-Fagarasanul? Atunci când cei ce încercau să lupte împotriva regimului totalitar îşi găseau un ultim refugiu la umbra acestor creşte. Cum arăta acest drum acum 100 de ani? când în această zonă treceau grănicerii ce păzeau frontiera între Imperiul Austro-Ungar şi Regatul România? Oare pe unde mergeau aceşti grăniceri şi oare pe unde treceau fugarii dintr-o ţară în alta? cine merge atunci pe munte? Călugării? Pustnicii? şi ce căutau ei tocmai acolo sus?

O mie de întrebări şi cel puţin o mie de posibile răspunsuri îmi trec prin minte în timp ce mă apopii de Masivul Fagars, de Lacul Bâlea, de Vârful Capră, de Lacul Capra. Aproape de orele amiezei ajung pe malurile lacului Bâlea, de data aceasta îngheţat, însă nu mai puţin frumos decât ar putea fi vara. Împreună cu câţiva alpinişti din Cluj, ne lăsăm ruckscii grei la o cabană din apropiere şi pornim cu un echipament minimal pe un versant din imediata apropiere a Vârfului Capra 2494 m. Grupul este condus de Mihnea Prundeanu, iar vârful numit va fi urcat abia a doua zi, după ce Mihnea şi-a instruit învăţăceii în ceea ce priveşte alpinsmul de iarna: oprirea în piolet, asigurarea, filarea, coborârea în rapel, câte rapeluri pot exista sau câte pot fi improvizate, urcarea respectiv coborârea unui grup de 4-5 alpinişti legaţi în coardă. etc.

Va continua…

Advertisements

One thought on “La poalele Vf. Capra

  1. mihai cruceana says:

    Va onoreaza multele intrebari despre trecutul locurilor.Daca nu l-ati citit inca,faceti-va timp pentru Aristide Stavros si ale lui amintiri de vanator.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s