Fost-a seminar teologic, fost-a…

Notez un evenimnet destul de trist atât pentru cultura română cât şi pentru societatea română în ansamblul său. În urmă cu o săptămână, pe 8 ianuarie 2015, a luat foc seminarul teologic din Suceava. Este vorba de seminarul aflat în incinta Mănăstirii Sf. Ioan cel nou de la Suceava, ridicată în 1514-1522. Mai bine spus a fost distrus seminarul teologic deoarece nu a mai rămas nimic din el decât aminitirea şi cenuşă. Aparent totul a pornit de la un mic accident pe reţeua de energie electrică, clădirea fiind din lemn, restul este de la sine de înţeles. Din nefericire afară fiind un frig cumplit, oamenii aflaţi în biserica precum şi în incinta Arhiepiscopiei Sucevei şi Radautilor nu au putut folosi hidranţii din apropiere. Gerul a îngreunat şi intervenţia pompierilor care au reuşit doar să protejeze restul clădirilor de văpaia ce a cuprins seminarul.

”Accidentul” mi-a amintit de altele două destul de asemănătoare. Le amintesc aici, poate exemplul lor nefericit va da de gândit cuiva. După 1949, an în care este – oficial – înfiinţată Securitatea, în Vatra-Dornei, i-a foc prima biserica ortodoxă a românilor (mai există una a lipovenilor însă aceasta era de dată mai recentă!). Biserica era din lemn, iar azi, pe locul unde ea s-a aflat, a fost ridicată în amintirea sa o troiţă. Din lemn, precum şi seminarul din Suceava, şi în acest caz ”accidentul” a fost provocat de o defecţiunea la reţeaua de alimentare cu energie electrică. Focul a mistuit totul deoarece… afară era iarnă iar intervenţia pompierilor a fost imposibilă. Ulterior, adică mulţi ani mai târziu s-a aflat ce fel de ”accident” a fost şi a cui mâna fost-a acolo…

În acelaşi timp, în Cluj-Napoca în Parcul Iuliu Hatieganu s-a aflat o capelă ortodoxă ridicată de doctorul Hatieganu, precum şi parcul, în amintirea singurului său copil pe care nu l-a avut şi pe care nu l-a putut salva în perioada interbelică dintr-o boală incurabilă la acea vreme. Într-o iarnă capela, din lemn, a luat foc. În locul său a rămas doar temelia, vizibilă şi azi. În raportul poliţiei de la acea dată a fost consemnat faptul că în capelă/lângă capelă câţiva boschetari obişnuiau să poposeseasca peste noapte şi să facă un foc pentru a se încălzi. Unde au dispărut aceşti ”boschetari” după noaptea incendiului? Nimeni nu a consemnat nimic. Nici un cadavru, nici un martor ocular, nimic. Acelaşi cadru, iarnă, ger, surse de apă şi hidranţi îngheţaţi, intervenţia pompierilor prea târzie şi ineficientă. După 1990 aceleaşi ”mituri/zvonuri” au circulat şi la Cluj: a fost mâna celor care l-au înlocuit pe Dumnezeu cu Marx. S-a scris prea putin despre asta. Poate se va mai scrie.

Simplă coincidenţă? Sau nimic nu este întâmplător? Desigur asemenea accidente găsim şi în alte zone/oraşe / ţări, etc. Însă, totuşi când arde o biserică/capelă, înclin să cred că acolo arde ceva mai mult decât o biserică.

*Fotografia a fost publicată pe site-ul ziarului Evenimentul Zilei.

P.S.

Cred că acum orice clădire doar din piatră este de bun augur.

15.01.2015

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s