Gânduri din/despre vacanţa, Cracovia

Trenul a pornit repede. Mă aşez pe pat iar pe fereastră revăd ultimele cartiere din Cracovia, un campus universitar, un mic stadion şi desigur… Vistula. Trenul fuge repede în noapte, intră în întuneric şi se îndepărtează de ultimele lumini ale oraşului. Apar luminiţe pe dealurile din apropiere. Sunt satele din imediata vecinătate a Cracoviei. Călătoresc pe fosta graniţă a fostului Imperiu Austro-Ungar. De data aceasta dinspre est spre vest, practic dinspre provincie spre capitală. Însă dintr-o provincie minunată. Cracovia m-a cucerit. Abia aştept să mă întorc aici. Ascult o muzică care până acum îmi era necunoscută. Pe fundalul duruitului trenului ascult câteva cântece evreieşti tradiţionale, unele chiar de aici, din Galiţia. O zonă minunată. Privesc din nou pe fereastră. Câteva case împodobite de Crăciun. Seamănă cu ceea ce văd în România, în Ardeal. Sunt totuşi case modeste. La fel şi polonezii. Sunt oameni modeşti însă cu bun simţ şi cu un curaj imens. Trei imperii au încercat să-i strivească pe parcursul a trei secole în mod succesiv sau chiar simultan, însă nu au reuşit. Unitatea lor este de admirat.

Mă gândesc la această zi care a trecut. Poate una dintre cele mai frumoase zile pentru mine din anul 2014. Am descoperit un oraş nou, atât de aproape de România şi parcă atât de departe… parcă dintr-o altă lume. Privesc pe fereastră şi am sentimentul că traversez cu privirea secole, nu doar străzi şi oraşe. Cracovia este un mozaic de culturi, de civilizaţii. Ceva ce pare atât de intact şi indestructibil, însă ceva ce este atât de fragil în realitate. Mă gandeasc la ceea ce s-a întâmplat cu oraşul Cernăuţi după 1945… Acum chiar şi pe sosesea sau pec alea ferată Cernautiul pare a fi atât de departe de Cracovia şi de ceea ce a însemnat Imperiul Habsburgic… ce să mai spunem din punct de vedere economoc, politic şi cultural. Ukraina este altă lume.

Am ieşit din hotel la aproximativ orele 10. Am văzut cele trei sinagogi care se aflau în imediata proximitate a hotelului Abel (cred că de acum înainte voi asocia mereu numele acestui hotel cu una dintre ţesăturile ce portretizează uciderea lui Abel de catre fratele său Cain, o capodoperă italiană aflată în apartamentele Castelului Wawel). Într-una dintre ele este adăpostită o minunată librărie. Aş fi rămas aici ore în şir să citesc titulurile volumelor şi cred că tot nu aş fi terminat ascultand pe fudal o muzică mai mult decât plăcută. Efectiv sute, poate mii de volume erau aşezate în rafturile unor biblioteci foarte vechi decorate cu diferite motive tradiţionale, sculptate practic în lemnule de câteva decenii, dacă nu chiar de secole. Păcat că nu am avut aparatul de fotografiat la mine. Şi precum orice librărie care se respectă această are şi câteva rafturi de CD-uri cu muzica tradiţională evreiască. Am cumpărat la rândul meu două CD-uri cu câteva cântece care m-au cucerit. Brusc, m-am întrebat care este muzica tradiţională românească. Cu ce anume poate ieşi România în afara graniţelor sale sau prin ce poate fi recunoscută ? Pe un raft întâlnesc muzica tradiţională a ţiganilor din România. Interesantă coincidenţă… sau nu a fost nici o coincidenţă ? însă, de ce tocmai muzica ţiganilor ajunge până aici şi nu altceva. Nu reuşesc să găsesc nimic altceva care să se distingă la fel de mult precum muzica ţiganilor de tot ceea ce înseamnă muzica uşoară românească. Desigur, sunt marii clasici, Enescu, Porumbescu, însă locul lor nu este aici. Nu pe ei îi voi găsi aici ci pe cei care au supravieţuit pogromurilor, Holocaustului şi altor forme şi metode de distrugere sistematică. Totuşi această curiozitate persistă : de ce nu a creat şi poporul român ceva specific prin muzică sau în muzică prin care să se poată distinge şi remarcă în lumea întreaga? Ascult Erev Shel şi Tumbalalaka, această muzică atât veselă şi de jucăuşă care la rândul ei a supravieţuit tutror ororilor la care au fost supuşi evreii. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă armatele hitleriste ar fi reuşit să distrugă această cultură din Europa. Mă bucur că nu s-a întâmplat acest lucru şi parcă în gând cânt Tumbalalaka Tumbalalaka.

După ce am rezolvat problema cu biletele de tren pentru întoarcere, am aşezat în fruntea priorităţilor mele castelul regilor Poloniei medievale : Wawel. Cred că este unul dintre cele mai importante obiective culturale, istorice, turistice, etc. pentru Cracovia. Aici sunt practic opt muzee. Pentru fiecare muzeu este necesar un bilet de intrare separat. De asemenea cine doreşte să urce în turnul catedralei trebuie să plătească un bilet în plus ( pe acesta din urmă nu l-am mai luat). Primul muzeu este dedicat castelului Wawel, o scurtă istorie şi introducere în arheologia locului. Urmează muzeul dedicat apartamentelor guvernatorului, episcopului şi regilor. Un al treilea muzeu este dedicat galeriilor orientale unde vizitatorul poate găsi inclusiv un cort oriental – folosit şi în Imperiul Otoman – în mărime naturală de o frumuseţe deosebită, specifică artei orientale. Al patrulea muzeu este destinat tezaurului Cracoviei. Următoarele muzee nu am reuşit să le mai văd. După primele patru am simţit nevoia de o gură de aer şi de o clipă de odihnă. Practic nu am mai văzut muzeul despre legenda dragonului din Cracovia, muzeul fortificaţiilor, muzeul bastionului şi muzeul cu artă modernă unde puteam privi una dintre operele lui Leonardo Da Vinci: Doamna cu hermină. Cred că pentru a vedea toate cele opt muzee din Wawel este nevoie de o zi, cel puţin. În cele din urmă am vizitat catedrala şi implicit cripta unde se află înmormântat Chopin.

În aceiaşi zi am reuşit să vizitez şi muzeul oraşului Cracovia. Acesta are mai multe galerii, unele cu expoziţii permanente şi altele cu expoziţii temporare, precum cea de acum destinată naşterii lui Iisus Hristos: Krakow Nativity Scene (Muzeum Historyczne Miasta Krakowa Pâţâc Krzysztofory).

Cracovia reprezintă un mozaic foarte interesant de culturi, de civilizaţii, tradiţii, religii şi limbi. Ceva ce nu merită doar văzut, vizitat, cunoscut ci şi trăit. Probabil Cracovia este un anumit sentiment, o anumită trăire, Erlebnis vorba germanilor, este ceva mai mult decât o societate, este…

30.12.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s