Ion Raţiu a fost răzbunat

De multe ori încerc să-mi imaginez cum ar fi arătat România dacă în 1990 Ion Raţiu ar fi câştigat alegerile prezidenţiale iar în parlament ar fi fost creată o coaliţie de către partidele istorice. Uneori cred că imaginaţia îmi joacă feste şi mă gândesc la lucruri mult prea frumoase şi mult prea puţin reale: o Românie care ar fi fost asemenea Poloniei sau care poate chiar ar fi depăşit Polonia – spre exemplu paritate dintre euro şi leul românesc ar fi fost mult mai mică – o economie dinamică şi mijloace de transport normale precum în Germania, cu trenuri care circulă de peste 30 de ani şi despre care ştii doar când pleacă – dar nici asta sigur – şi niciodată când ajung (a se vedea celebrul tren Bucuresti-Satu Mare care ajunge mereu la destinaţie, indiferent de destinaţia de mers cu câteva ore întârziere. Asta nu poate fi deloc normal! De asemenea încerc să-mi imaginez televiziuni cu programuri unde aud mai puţine înjurături şi mai multe lucruri inteligente. Valabil şi pentru restul presei. De asemenea încerc să-mi imaginez mai puţini politicineni analfabeţi, preferabil să cunoască măcar limba română dacă o limbă străină nu ştiu să vorbească şi preferabil mai puţini politicieni care să dea de lucru Parchetului, ANI, DNA, s.a.m.d.

Însă nimic nu este pierdut. După votul istoric din 16 noiembrie 2014, cred că la 25 de ani după alegerile din 1990, candidatul de atunci al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat şi anume Ion Raţiu a fost răzbunat prin alegerea decisivă a lui Klaus Iohannis ca preşedinte al României. Dezbaterile dintre ultimii doi contracandidaţi din 2014 mi-au amintit nu doar de dezbaterile din 1990 dar şi de întreaga bătălie care s-a dat atunci. Nu era o bătălie între doi omeni sau între două formaţiuni politice ci între două lumi complet diferite dar care totuşi aveau un lucru în comun: viitorul României. Pe de o parte era România democrată, occidentală, capitalistă şi prosperă ridicată de cei care au supravieţuit închisorilor comuniste precum şi de cei care au trăit în exil. Raţiu a trăit nu mai puţin de 45 de ani la Londra. Experienţă care nu este de neglijat pentru un om politic. De partea cealaltă era România comunistă, vopsită în culorile Frontului Salvării Naţionale creat în totalitatea sa din membrii defunctului Partid Comunist Român. Fără a-i mai pune la socoteală pe cei care au lucrat direct sau indirect pentru Securitate. Cu altfe cuvinte infractori notorii pasibili de pedeapsă, care într-un stat normal ar fi fost judecaţi pentru faptele lor şi ar fi fost închişi nu ar fi fost numiţi miniştrii şi secratri de stat.

În 2014 s-a dat din nou o bătălie între două societăţi radical diferite, însă care aveau acelaşi lucru în comun: viitorul României. Pe de o parte milioanele de oameni, păcălite, amăgite, înşelate şi manipulate de diferite posturi de televiziune cu care îşi petreceau timpul liber seară de seară datorită unor venituri mai mult decât modeste dar şi a unei pasivităţi civice condamnabile. Iar de partea cealaltă s-au aflat celelalte milioane de români care nu şi-au pierdut timpul cu televizorul şi presa de partid ale diferiţilor mogului. Aceştia din urmă îşi selectează informaţia, îşi preţuiesc mai mult timpul şi îşi dozează mai bine energiile, aşteptările şi speranţele. Aceştia participă la proteste împotriva statului, la mişcări şi evenimente civice, aceştia plătesc un biet la teatru, operă, cinematograf, concert, spectacol şi tot aceştia preferă să plece din România decât să suporte un sistem anormal, defect, corupt şi ineficient. Iar unii dintre ei, nu puţini, vorbim de 2-3 milioane, au şi ales să plece în Occident şi să se stabilească acolo. Iar aceştia au ales să voteze pe 2 şi 16 niembrie indiferent de condiţii. Ei bine, aceştia din urmă au avut câştig de cauză. Votul lor l-a propulsat pe Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României. Astfel a câştigat România democrată, liberă, onestă, civilizată, normală, România pe care o visă şi dorea Ion Raţiu în 1990. Din nefericire internetul nu a fost inventat mai repede. Probabil şi Zidul Berlinului şi URSS ar fi căzut mai repede dacă Europa cel puţin ar fi descoperit internetul cu 20 de ani mai devreme. Acum 20-25 de ani Klaus Iohannis ar fi avut aceleaşi şanse precum Ion Raţiu. Un rezultat derizoriu în urma alegerilor prezidenţiale nu i-a mai permis lui Raţiu să ocupe o poziţie centrală în politica din România iar CDR după victoria din 1996 nu a avut curajul să valorifice experienţa acestui om şi să-l susţină pentru funcţia de prim-ministru. Un guvern condus de Raţiu, înclin să cred, că ar fi fost cel mai bun guvern din România ultimilor 25 de ani.

Cu toate acestea, consider că acum, în sfârşit prin votul din 16 noiembrie Ion Raţiu a fost răzbunat

22.12.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s