Comunism şi totalitarism

Revin asupra unei cărţi care deşi a apărut în urmă cu trei ani în România şi deşi tratează un moment istoric care – teoretic – s-a terminat în 1991, ea se dovedeşte a fi de o halucinantă actualitate. Comunism şi totalitarism, Stephane Courtois, Polirom, Iaşi, 2011, se dovedeşte a fi azi o carte utilă nu doar celor pasionaţi de istorie, dar şi celor care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în spaţiul fost-comunist, fost-sovietic şi în special în Ukraina (se poate că la un anumit moment dat, oricât de cinică pare afirmaţia, să vorbim inclusiv de fosta Ukraina…).

Courtois, este istoric de origine franceză specializată în istoria comunismului – cu predilecţie a Partidului Comunist Francez – şi a totalitarismului, este destul de cunoscută publicului din România. Invitată pentru prima dată în 1999 la Bucureşti şi la Sighet, actualmente ocupă un loc în consiliul ştiinţific al IICCMER. Ana Blandiana a dorit să o numească rector al şcolii de vară de a Sighet, titlu destul de pompos după cum mărturiseşte istoricul în cartea de faţă, dar de a le cărei atribuţii – cel puţin parţial – nu s-a ferit.

Aşadar, Comunism şi totalitarism a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2009. Ea repune în discuţie problema comunismului şi a regimurilor totalitare, de data aceasta prin prisma arhivelor care au fost deschise la Moscova după 1991. Deşi istoricul consideră că din punct de vedere ideologic dar şi practic comunismul nu are o anumită esenţă – aşa cum au considerat alţi istorici: un ideal extraordinar de care în realitate s-ar fi îndepărtat – se cuvine să menţionăm anumite elemente caracteristice acestui fenomen totalitar. Unul dintre aceste caracteristici asupra căreia istoricul insistă în cartea sa este dimensiunea criminală a comunismului. În fapt, la finele cărţii Courtois afirmă faptul că prin această carte şi-a dorit să expună tocmai practicile vioelente, crimele politice, masacrele şi genocidurile organizate de regimul comunist în Rusia. Dacă înainte de 1991 exitau doar ipoteze şi supoziţii în ceea ce priveşte marea teroare din anii `30, marile epurari, foametea din Ukraina şi nu numai precum şi gulagul din URSS, după deschiderea arhivelor, istoricii au acum la dispotie date exacte care atestă dimensiunea masacrelor orchestrate de comunişti din octombrie 1917 şi până în ultimele decenii ale secolului XX. Despre ce arhive este vorba? În primul rând arhivele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, arhivele Kominternului şi arhivele KGB. Desigur nu au fost făcute publice toate documentele – probabil toate la un loc sunt câteva sute de tone de dosare începând din 1917 – însă suficiente pentru a fi valorificate într-un timp cât mai scurt. Astfel, înainte de 1991 tezele istoricilor puteau fi privite cu scepticism deoarece nu au avut acces la nişte arhive concrete din Rusia. Acum însă aceste teze pot fi susţinute pe baza documentelor clare păstrate la Moscova.

Cartea de faţă prezintă o colecţie de articole pe care Courtois le-a publicat după 1990. Ele sunt relevante datorită profesionalismului cu care au fost realizate. Courtois nu a simpatizat nici cu stânga nici cu dreapta. Tentativele de a o învinovăţi de faptul că prin asemănarea nazismului cu comunismul ar fi dorit să reducă dimensiunea criminală a regimului nazist şi implicit să minimalizeze unicitatea Holocaustului, etc. etc. nu au reuşit. Courtois îşi începe cartea prezentând pe scurt originile totalitarimului, indentificandu-l pe Lenin drept principalul artizan al acestei noi ideologii şi regim politic. Lenin a reuşit să transforme o grupare extremă a social-democraţilor ruşi într-un partid stat, un partid pe care l-a numit partidul comunist. De aici – anul 1917 – începe un lung Război Civil în Rusia, care din punctul de vedere al istoricului durează până după moartea lui Stalin. Numărul victmelor rămâne încă necunoscut, însă cele mai recente analize au estimat că aproximativ 15 milioane de oameni, în special civili, au murit din 1917 până în 1956 pe teritoriul Uniunii Sovietice din ordinul liderilor comunişti. Teroarea a fost un mijloc eficace de guvernare pentru regimul comunist. Celelalte state care au adoptat adoptat această ideologie şi acest sistem au pus în practică aceleaşi mijloace pe care le-au preluat de la Moscova. Frica, teama, obedienţa, inerţia, supunerea totală caracterizează populaţiile unde s-a instalat un regim comunist. Iar consecinţele sunt vizibile şi la 25 de ani de la căderea Cortinei de fier.

Succesorul lui Lenin, Stalin este prezentat de Courtois prin prisma jurnalelor intime confiscate de KGB şi păstrate în arhivă. Deci o analiză iniţial psihologică. Urmează o analiză realizată pe baza arhielor Kominternului, un aparat care a pregătit practic drumul partidele comuniste şi implicit pentru regimurile comuniste în alte state. aflăm astfel cum Stalin şi-a creat o reţea de oameni fideli peste tot în lume, pregăti ca la momentul oportun să preia puterea şi să execute ordinele primite de la Moscova. Până la acest moment – venit odată cu cel de Al Doilea Război Mondial – Stalin şi-a consolidat în mod constant puterea în interiorul Uniunii Sovietice. Anii `30 prezintă un episod tragic din istoria poporului rus. Probabil termenul de război civil este nepotrivit deoarece poporul rus nu mai avea nici un fel de arme împotriva comuniştilor. Orice rezistenţă a fost anihilată de Lenin începând cu 1917-1918. Armata albilor nu mai există, proprietate privată nu, ţărani liberi nu, burghezi nu, intelectuali, biserica în măsura în care nu a fost cmplet distrusă a fost total subjugată, astfel încât nici nu se mai poate vorbi de o reală biserică în timpul regimului comunist. Astfel a fost creată o societate uniformă, omogenă, unde doar câteva minorităţi naţionale, etnice, religioase au mai supravieţuit. Stalin a avur grijă şi de aceştia, a exterminat efectiv cazacii de pe Don, tătarii din Crimea, cecenii, găgăuzii, germanii, chinezii, mongolii, coreenii, tot ceea ce a considerat a fi potenţial opozant, potentia duşman. semnătura sa este prezentă pe sute de documente care reprezintă ordine de exterminare, anihilare, impusacare, înfometare şi încarcerare a sute de mii de oameni. Ordinele au fost executate direct de comandanţii săi credincioşi – Ejov şi Beria – care atunci când s-au dovedit a fi incomozi au sfârşit la rândul lor cu în glonte în ceafă.

Dimensiunea acestor crime şochează. Filosofi precum Hannah Arendt nu puteau să-şi imagineze că un regim politic poate fi capabil de aşa ceva, de un asemenea masacru. Fie că vorbim de anihilarea a milioane de oameni prin înfometare (cazul ukrainienilor după 1932), fie că ne referim la milioane de oameni exterminaţi în lagărele de concentrare inclusiv prin camerele de gazare, mintea umană normală nu poate concepe un asemenea fenomen. Courtois vorbeşte în cartea sa despre o incapacitate de a imagina. Arendt declară: ”la început, nu am crezut, deşi la drept vorbind, soţul meu şi cu mine îi consideram pe aceşti asasini capabili de orice. […] Şi totuşi a trebuit să credem şase luni mai târziu când am avut dovada.” (p. 187). Într-adevăr cine îşi putea imagina că într-o ţară precum Germania oamenii sunt gazaţi şi după arşi într-un crematoriu? De asemenea cine putea crede pe un om capabil să trimită la moarte printr-un rdin 25000 de oameni, polonezi, membrii ai elitei uei societăţi, dintre care 4421 de ofiţeri împuşcaţi în pădurea de la Katyn. Doar că acest om se numea Iosif Visarionovici, supranumit Stalin de toată lumea, alintat Koba de apropiaţi şi membrii ale cercurilor sale intime. Este greu se crezut a acest om a citit cele 25000 de nume, la fel cum este greu de crezut că a citit toate celelalte mii şi milioane de nume.

De ce este importantă această carte? nu doar prin valoarea sa academică ea se dovedeşte a fi şi de o neaşteptată actualitate. În Rusia există tendinţa de reabilitare a lui Stalin şi mai ales există un curent politic care doreşte să protejeze interesele – actuale – ale Rusiei de orice afirmaţie istorică care ar periclita aceste interese. Actualul preşedinte al Rusiei, Vladimir Putn, a vorbit mereu despre dispariţia URSS ca despre cea mai mare dramă a secolului XX. Asta înseamnă că milioanele de oameni exterminaţi de regimul comunist din URSS nu constituie deloc o dramă. Ba mai mult, Putin omite Primul Război Mondial, Al doilea Război Mondial, toate celelalte conflicte regionale, Războiul Civil din Spania, războaiele de la sfârşitul Iugoslaviei, Kosovo, etc. şi plasează dispariţia URSS undeva într-un imaginar apocaliptic. Rusia pare a fi fost văduvită de un imperiu mondial şi părăsită de toţi aliaţii săi internaţionali, lăsată de una singură stăpână pe un arsenal atomic dar pe o economie falimentară şi pe un popor inflamanzit decenii întregi ( a se vedea Anatomia unei stafii de Alain Besancon, tradusă în limba română la Humanitas). Astfel, printr-o anumită propunere legislativă, în Rusia, orice istoric sau pasionat de istorie care îndrăzneşte să scrie sau să rostească adevărul despre URSS este pasibil de pedeapsă. Şi nu orice fel de pedeapsă ci una pe măsura unei infranctiuni: 3 sau 5 ani, în funcţie de cum au fost ezate interesele Rusiei. Deisgur aceasta este o sinteză foarte scurtă a ceea ce se întâmplă azi la Moscova prezentat mult mai pe larg de Courtois în cartea sa în capitolul Manipularea istoriei: continutatea unei practici sovietice. Această politică dusă de Moscova afectează nu doar ştiinţă ca istorie prin îngrădirea accesului la arhive şi implicit cenzurarea lucrărilor de istorie, dar afectează inclusiv propriul său sistem politic încercând să se legitimeze prin prisma dimensiunii geografice a URSS.

Bref, Comunism şi totalitarism, descifrează într-un fel mult mai reuşit ceea ce a însemnat comunimsul şi ceea ce pate să însemne un regim totaliar, un regim unde oamenii sunt supuşi, lipsiţi nu doar de libertate dar şi drepturile lor fundamentale precum dreptul la viaţă. Într-un regim totalitar precum cele comuniste, fascist şi naţional-socialist, pedeapsa capitală era dată nu pentru o anumită faptă ci pentru o anumită stare: pura existenţă umană. Faptul că exişti ca membru al unei minorităţi naţionale, sau a unei comunităţi religioase, sau unei clase sociale, sau unui alt partid politic eşti pur şi simplu exterminat. Aceasta este principala cheie de lectură a totalitarimelor, o escaladare a violenţelor, un regim bazat pe violenţă excesivă, manifestată prin toate mijloacele.

18.12.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s