Mythos Czernowitz (partea a II-a)

Oraşul Cernăuţi pare a fi într-adevăr un mit. Doar în alte oraşe precum Viena sau Belgrad mai putea fi regăsita aceiaşi atmosferă de la finele secolul XIX începutul secolul XX. Însă, cele două oraşe menţionate aveau cel puţin statul de capitale, pe când în cazul Cernăuţiului nu este cazul. Cu toate acestea, pe stradă călătorul putea auzi vorbinduse curent patru limbi diferite: germană, idiş, română şi ukraineana. Fără a mai pune la socoteală limbile celorlalte comunităţi deşi mai puţin vizibile, totuşi prezete. În 1918 Bukowina a trecut sub administraţia autorităţilor române, astfel integranduse în Regatul România. Mariana Hausleitner prezintă prin contribuţia sa (Cernowitz/ Cernăuţi unter rumanische Verwaltung 1918-1940 und 1941-1944) la volumul Mitul Cernăuţi (Mythos Czernwitz) perioada în care Bucovina a fost administrată de români. Dacă Istoria – scrisă de această dată cu iniţială: Istoria, prevalându-ne astfel de una dintre teoriile lui Pierre Manet – s-ar fi oprit la anul 1940 sau 1944, am fi putut considera că perioada administraţiei române a fost cea mai nefastă pentru acest oraş. Însă nu a fost să fie astfel. A urmat ocupaţia sovietică după cea ukraineana care s-au dovedit a fi şi mai dezastroase decât cea românească. Practic în 1918 românii au recuperat un vechi teritoriu ce le-a aparţinut cândva. Însă, din acel moment numit generic cândva, până în 1918 oraşul a fost ridicat efectiv de la firul ierbii, iar acum românii se aşezau pe o comoară neaşteptată şi nebănuită. În plus, din totalitatea oraşelor din România mare, Cernăuţi era cea mai diversificată metropolă din punct de vedere religios, cultural, etnic, economic, social, politc, etc. În cadrul procesului de unificare şi edificare a unui nou stat puternic centralizat, autorităţile române au distrus efectiv ceea ce avea Cernăuţi mai frumos: această difersitate în toate dimensiunile şi aspectele sale. Fiecare guvern de la Bucureşti din perioada interbelică a mai desfiinţat câte o şcoală germană şi/sau evreiască, a mai interzis un ziar sau a mai distrus o statuie. Cel mai elocvent exemplu îl constituie înlocuirea statuii lui Friedric Schiller din faţa Teatrului cu una a lui Vasile Alecsandrii. Din punct de vedere cultural, Alecsandrii spre deosebire de Schiller se află la periferia periferiilor. Acum prin această politică absurdă Alecsandrii, ce-i drept post-mortem şi doar printr-un bust de piatră îi lua locul lui Schiller… desigur nu a fost singura situaţie, iar absurditatea lor nu trebuie să facă subiectul principal al acestor rânduri. Cert este că printr-o asemenea înlocuire artificială Bucureştiul încerca să-şi legitimeze politica şi statutul. Dacă statuiile puteau fi înlocuite, o problemă au constituit-o oamenii. Adică cu cine să înlocuieşti un public preponderent german care frecventa teatrul cu asiduitate? Astfel, cand a venit prima trupa de teatru pentru a juca o piesă în limba română în anii `20, sala a fost goală. Trebuia astfel creat şi un public pentru teatrul român. Această dură realitate atestă faptul că din punct de vedere cultural, în Cernăuţiul din Imperiul Asutriac, românii au ocupat mereu o poziţie marginală neavând un rol semnificant în societate.

În următorul capitol dedicat Cernautiului de azi (Tscherniwzi – das Czernowitz von heute) Sergij Osatschuk susţine faptul că după 1991 locuitorii oraşului nu au descoperit doar lumea din vest, democraţia, libertatea ci şi lumea din urmă cu 50 de ani. Altfel spus le-a fost relevat un oraş cu o societate complet necunoscute lor. Cine auzise de Paul Celan? Prea puţini, pentru a nu spune că nimeni. Cu toate acestea, după 1991 primul bust ridicat în Cernăuţi a fost cel al poetului Paul Celan. astfel o lume nouă, aproape necunoscută se dezvăluia în faţa ukrainienilor. După ce oraşul s-a aflat practic 47 de ani sub ocupaţie sovietică, nimeni nu a vorbit despre ceea ce a fost înainte. O minune o constituie faptul că sovieticii nu au dărmat centrul istoric aşa cum au procedat în cazul altor oraşe.

La finele volumui Mythos Czernowitz este publict un fragment dintr-o discuţie finală (Czernowitz – Mythos und Wirklichkeit) care a avut loc între participanţii la acest colocviu. Este important să vedem cât anume şi ce anume semnifică Cernuţiul de zi şi de ieri pentru Ukraina respectiv pentru România. Dacă în istoriografia română Cernăuţiul a fost mereu considerat a fi drept pământ românesc, de parte ukraineana nu se poate spune că el a fost considerat a fi pământ ukrainean. Faptul că Bucovina de Nord a fost anexată în 1940 şi ulterior în 1944 este prezentat precum o reparaţie istorică. Este curios faptul dacă azi ukrainienii consideră anexarea Krimeii di eventual şi a ator teritorii din Donbass de către Rusia tot o reparaţie istorică?… Cert este faptul că pentru Ukraina, Cernautiul nu are o semnificaţie aparte. Cu excepţia faptului că acesta reprezintă o punte spre Occident asemenea Lembergului şi că prin asemenea oraşe Ukraina poate revendica statul de ţară a Europei centrale, nu există o altă miză mai mare. Din 1936 lângă oraş există un aeroport care azi deserveşte pe ukrainienii plecaţi în Europa de Vest să lucreze. Câteva zboruri spre Itaia, Germania şi Turcia şi evidet din peisaj nu lipseşte avinul spre Moscova.

A posteriori putem considera că Cernautiul precum şi Bucovina de Nord au fost nedreptăţiţi de Istorie. Azi puteau fi foarte lejer în spaţiul Uniunii Europene odată cu aderarea României în 2007. După escaladarea conflictelor şi implicit începutul războiului civil în primăvara anului 2014 în Ukraina, apartenenţa oraşului la spaţiul U.E. se dovedeşte a fi din ce în ce mai dificilă. Totuşi, într-un anumit fel, Cernautiul aparţine Europei Occidentale. Chiar dacă tocmai această apartenenţă a devenit azi un mit. Cândva aflat la periferia Imperiului Austriac implic al civilizaţiei germane, azi se află la periferia unui stat din Estul Europei a cărui existenţă a devenit cât se poate de relativă. Dacă în 2014 Ukraina se doveste a fi mai mică – teritorial dar şi că putere politică şi economică – decât era în 2013, rămâne de văzut dacă în 2015 va mai exista Ukraina. Rusia nu doreşte un război rece cu statele occidentale şi pentru acest lucru este pregătit să plătească preţul unui război deshis cu Ukraina. Astfel, în 2015 situaţia Ukrainei va fi şi mai dificilă. Faptul că minorităţile nu sunt respectate, iar apartenenţi ai minorităţilor naţionale sunt trmisi pe frontul din est, face din Ukraina un stat mai puţin respectabil şi de trimis undeva în rândul statelor din secolul XIX nu în rândul celor membre ale Uniunii Europene.

Mitul Cernăuţi se dovedeşte a fi cu atât mai puternic şi mai preţios cu cât actualitatea ukraineana se siatueaza la un pol opus faţă de ceea ce a fost cândva – perioda Imperiului Austriac – oraşul Cernăuţi.

15.12.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s