Italia, după un an cu Renzi, 9 decembrie 2013 – 9 decembrie 2014

 

Prezint de la început sursele şi etalonul principal pe care le-am luat pentru aceste câteva rânduri şi gânduri. Îl urmăresc cu atenţie pe actualul prim-ministru al Italiei, însă îl urmăresc prin intermediul presei franceze şi germane, superioară din punct de vedere al profesionalismului jurnalistic, presei din Italia. De cea din România nu vreau să-mi amintesc deoarece încă mă gândesc serios dacă într-adevăr există o breaslă a jurnaliştilor profesionişti, sau doar grupuri de influenţă şi manipulare în masă. Drep etalon pentru prim-ministrul Italiei l-am luat pe cancelarul german. De ce ? Deoarece cancelarul german reprezintă o instituţie stabilă, respectabilă, demnă, indiferent pe persona care s-a aflat în această funcţie. De la Konrad Adenauer, Helmut Schimit, Kohl, Gerhard Schroder şi Angela Merkel, fiecare cancelar german şi-a urmat atribuţiile, idealurile, politicile economice şi responsabilităţile cu seriozitate şi perseverenţa. Ceea ce nu se poate spune despre cazul Italiei, precum şi al altor ţări din imediata vecinătate.

Renzi, 39 ani, vine de pe postul de primar al Florenţei, la 9 decembrie 2013 în Palatul Chigi din Roma în calitate de nou prim-ministru al Italiei. În ciuda vârstei, la conferinţa de presă nu a dat semne că se grăbeşte dat fiind faptul că a intarziat cu nu mai puţin de 40 de minute… Socialist, deşi despre sine spune că poate nu este un om de stânga însă practică o politică de stânga, membru al Partidului Democrat reuşeşte să-şi menţină guvernul de un an de zile cu sprijinul direct şi făţiş al partidului nemuritorului Silvio Berlusconi (fostul prim-ministru aflat la vârsta de 77 de ani, a ajuns din Palatul Chigi în arest la domiciliu, iar de aici, datorită absenţei unei conduite conforme cu cele cerute de instanţă, ”viziteaza” vineri de vineri un azil de bătrâni unde prestează servicii de ajutor social… îl grande Silvio…). În timpul alegerilor din luna mai pentru Parlamentul European, PD a dat cei mai mulţi europarlamentari socialişti (30) dintre toate ţările Uniunii Europene. Mai mult decât Franţa unde preşedintele este tot socialist şi mai mult decât România unde guvernul era constituit tot din partide – teoretic – de stânga. Tot în primăvară, Renzi şi-a trimis secretarii de stat să meargă pe jos, scoţând la vânzare parcul de maşini al guvernului precum şi o parte din cel al parlamentului. Atunci declara că un înalt funcţionar de stat sau chiar şi un simplu funcţionar de stat trebuie să ştie cum e să mergi prin ploaie cu umbrela în mână. Totuşi, din nefericie pentru Renzi aceste măsuri populiste nu i-au adus statului succesul scontat pe plan economic. Deşi Italia este considerată afi cea de a treia economie din spaţiul economic al celor 18 state care folosesc moneda unică Euro, ea nu se doveste a fi şi o economie performantă. Renzi îşi caută de lucru însă în Palazzo Chigi fiind preocupat de fotografiile sale de pe Twiter respectiv Facebook, ceva sub demnitatea unui ministru… Cred că performanţa şi efortul nu pot fi redate prin pelicula unui aparat foto, desigur decât dacă ele există în realitate. Altfel, totul este o iluzie. Acelaşi scenariu, aceiaşi piesă, însă acum în rolul principal nu mai este Berlusconi ci Renzi.

În 14 noiembrie 2014, Renzi a sosit la Bucureşti în calitate de prim-ministru pentru a-l susţine public pe prim-ministrul României aflat în cursa pentru alegerile prezidenţiale. Ar fi fost mult mai elegant şi onest din partea sa dacă-i trimitea o scrisare de susţinere acestuia în calitate de membru PD şi coleg în breasla socialiştilor. Însă nu a procedat astfel. Nici nu s-a informat bine să vadă care este atitudinea celor aproximativ două milioane de români din Italia faţă de starea lucrurilor şi guvernul din România. Dacă ar fi fost atent la votul masiv al diasporei române din data de 2 noiembrie contra guvernului de la Bucureşti, poate ar fi avut o conduită mai inteligentă. Însă… nu a fost să fie aşa. Renzi a ingnorat efectiv cea mai mare minoritate din Italia şi a venit să-l susţină la Bucureşti pe cel ”mai iubit dintre pamanteni”… Rezultatul final din data de 16 noiembrie, respectiv după numărătoarea BEC din 17 noiembrie arată că Renzi s-a aflat din nou într-o mare eroare şi inplus şi-a şifonat imaginea apărând lângă învins nu alături de învingător. Geniul său politic palaeste odată în plus cu acest episod de tristă amintire pentru socialiştii din lumea întreagă.

Pe cel de al doilea semestru al anului 2014 Italia a deţinut Preşedenţia Consiliului Uniunii Europene. Cu această ocazie, Renzi a avut şansa de a ieşi/intra pe scena politici europene şi de a se prezentă ca un nou politician cu o viziune de viitor şi etc. etc. Însă, dacă în Italia, naivii l-au primit în decembrie 2013 ca pe un mesia, în Europa nu s-au mai găsit aceşti naivi iar lipsa de reacţie a lui Renzi la criza din Ukraina implicit la problemele ce privesc UE (extinderea spre est, cnsolidarea Euro, crearea spaţiul comercial intre UE şi SUA) ar fi demostrat ca orice aşteptare îi depăşeşte capacităţile şi posibilităţile de politician şi mai ales de lider. Se pare că şcoala făcută doar în interiorul partidului nu este de ajuns…

La finele acestui an, în Italia guvernul discută despre micşorarea perioadei de şomaj. Asta arată că sloganurile populiste ale lui Renzi precum 1000 de şantiere în 1000 de zile sau 1000 de şcoli noi în 1000 de zile sunt total desprinse de realitate. Politicianul pur şi simplu refuză să înţeleagă că Italia nu este Florenţa şi nici Florenţa nu este precum restul Italiei. Lipsa de experienţă a lui Renzi atât în politică cât şi în viaţa de toate zilele îşi spune cuvântul. Scurta să biografie scrisă de David Allegranti şi intitulată sugestiv ”The Boy” ilustrează în linii mari portretul un politician care nu se deosebeşte cu nimic de vechiul stil al predecesorilor săi, nu vine cu nimic nou şi mai ales nu face nimic bun. Cu toate acestea Renzi pozează într-un fel de tânăr David luptându-se cu marele Goliat. Însă acestui David îi lipseşte şi praştia şi bolovanul…

09.12.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s