Cum am votat la Munchen, după ce am aşteptat 7 ore…

DSCF7428

2 noiembrie 2014, Munchen Hauptbahnhof, orele 13.00, mă întâlnesc cu un fost coleg de facultate din Cluj care venea de la câteva sute de km pentru a vota. Vremea este relativ frumoasă, soare cu nori, însă destul de rece. Mă gândesc că nu are rost să ne grăbim, doar avem o zi la dispoziţie… Nu ne-am mai întâlnit de câţiva ani de zile, iar acum avem destule de povestit. Astfel plecăm pe jos spre Consulatul României aflat în Richard Strauss Strase. În Englische Garten, la o berărie, o româncă ne aude că vorbim limba română şi ne întreabă direct dacă am fost la vot. Îi răspundem că mergem acolo. Dumneaei ne-a avertizat că vom avea de aşteptat două ore – atât a avut de aşteptat la rândul său şi este fericită că a reuşit să voteze după doar… două ore. Ne gândim că două-trei ore nu reprezintă un capăt de lume. Oricum avem suficiente de povestit.

La 14.00 ajungem în Richard Strauss Strasse. Aici o coadă neverosimilă formată dintr-o mulţime de oameni se întindea pe două străzi: R. Strauss şi Denniger Strasse. Era incredibil! efectiv o masă imensă de oameni care aştepta să intre în consulat să-şi exprime dreptul de a vota. Ne-am aşezat în rând. După un calcul simplu, aveam de aşteptat 2-3 ore, ceea ce însemna că la orele 17.00 vom pleca de acolo. Deja îmi pierdusem speranţa de a mai vizita un muzeu sau altceva asemănător. Oamenii tot veneau, coada creştea, în spatele nostru într-o jumătate de oră s-au strâns cel puţin 100 de oameni. Vedeam şi revedeam cunoscuţi, foşti colegi din şcoala generală, liceu şi facultate care ieşeau de la vot. Toţi ne încurajau să rămânem să nu plecăm chiar dacă stăm 3-4 ore.

3-4 ore? asta deja nu mai era glumă. La orele 15.00 am început să simt frigul în picioare. Rândul înainta destul de greu. Oamenii se mişcau mai mult pe loc pentru a nu îngheţa. Intrăm în discuţie cu cei din faţa noastră, oameni veţi de la Regensburg, Ulm. Pasau, toţi, pentru a vota. La 15.30 deja simţeam că trebuie să mă duc undeva să iau ceva, frigul devenea din ce în ce mai insuportabil. Orele 16.00 iniţial merg să văd cât se întindea coada cu adevărat până la usa consulatului. Întâlnesc alţi prieteni şi colegi, alfati la doctorat sau cu job-ul la Munchen. Peste drum, nişte turci au avut idea genială de a deschide un fel de patiserie. Cred că pe 2 noiembrie şi-au iepuizat toată marfa. Am traverst şi am început să stau la coada de la patiserie. Aici, cei care au îngheţat aşteptând la coada din faţa consulatului, au trecut în coada din faţa patiseriei pentru a-şi lua ceva de mâncare sau/şi ceva fierbinte. Am stat la rând timp de aproape 30 de minute până ce am ajuns să cer o cafea şi ceva de ronţăit. Cred că dacă turcii ar fi comercializat şi alcol s-ar fi vândut cel mai bine, dată fiind tesiunea, frigul şi nervii românilor din faţa consulatului. Revin în coada cea mare cu provizii.

Seara începe să se lase. Lumea devine din ce în ce mai agitată. La 19.00 se face deja întuneric. Dacă la început se auzeau glume pe seama guvernanţilor, acum încep să se audă şi înjurăturile. De undeva, cineva vine cu un tricolar şi cântă ”Desteaptate române !” Altcineva strigă ”cine votează cu Ponta să treacă strada” De partea cealaltă nu este nimeni. Până şi turcii au plecat! după ce au terminat de vândut tot ce aveau în magazin (cred că pe 16 noiembrie vor avea un depozit plin de provizii pentru miile de români care se vor aduna iar la vot!).

La orele 20.00 se strigă ”vrem să votăm! vrem să votăm!” Iniţial s-a raspnsit că se va vota şi după 21.00 sau că vor fi deschise porţile de la curtea interioară şi vor fi primiţi acolo toţi oamenii din stradă. Ulterior, s-au dovenit a fi informaţii false. La orele 20.30 au apărut primii poliţişti germani, primit cu ruale de mulţimea care între ” hoţii! hoţii! hoţii! ” şi ” noi de aici nu plecăm, nu plecăm acasa” aveau acum un motiv pentru a aplauda. În realitate poliţia germană a fost chemată de cei din Consulat deoarece nu mai făceau faţă situaţiei. La uşă erau doi paznici: burtă mare, ceafă lată, mustăcioară tuciurie… nu-i mai putea ţine pe cei care se împingeau să intre în clădire şi care i-ar fi călcat în picioare… Iar în cele din urmă au fost şi călcaţi… Acum, era clar, voi intra cu orice preţ. Mă uit la ceas, este 20.55. Acum mă aflu exact în faţa celor doi paznici. ”Stai mă acolo! stai mai cuminte!” îmi spune unul dintre ei care îmi pune mâna pe umăr când încerc să intru. Parcă aş fi încercat să intru în casă la el şi să-i fur nevasta. Aşa se comportă… Sosiseră şi primele televiziuni. Mulţimea a început să strige ”wir wollwn wahlen!” În cel moment mulţimea a devenit un uriaş care a intrat efectiv pe uşă în clădire. Am simţit cum sunt împins de cei aflaţi în spatele meu şi îmbrâncit peste cei doi paznici. Unul dintre ei a căzut pe jos. Pe cel de al doilea nu l-am mai văzut… Poarta prin care intra câte o singură persoană şi care verifica prezenţa metalelor a început să se clatine: prin ea treceau acum zeci de oameni, la fel prin dreapta şi prin staga ei. Ajung în camera unde se votă. Oroare! aici văd doar cinci ştampile şi cinci cebine de vot pentru câteva zeci de mii de români din Munchen, fără a mai pune la socoteală pe cei care au venit din întreg landul Bayer dau din altă parte. Reuşesc să votez! În sfârşit, după ce am aşteptat 7 ore.

Mă îndrept spre uşă. Este 21.00 şi ultima persoană intră acum în consulat. Scena este surprinsă de o ”doamna” asemănătoare cu Medusa cu un cuib de şerpi în cap, iar această Medusa se revoltă: ”Mihaiţă ţi-am spus că nu mai au voie să intre! de ce laşi oamenii să intre?” Mihaiţă, la auzul Medusei se execută şi nu mai dă voie nimănui să intre. Împreună cu ajutorul poliţiei germane, Mihaiţă şi Medusa reuşesc să închidă uşa. Afară mai rămân cel puţin 1000 de oameni. Am văzut inclusiv peroase în scaun cu rotile şi femei însărcinate care au aşteptat atât în zadar… Poliţia germană a înconjurat clădirea, a închis strada şi a cerut românilor să se întoarcă acasă în linişte.

Astfel au fost rganizate alegerile de Ministerul Afacerilor Externe. De la Bucureşti, în loc de scuze şi deminisia ministrului, ce am primit? O replică asemănătoare cu discursul politic al regimului dinainte de `89: golani, agitatori, oameni rău intenţionaţi, etc. Mai lipseşte să fim numiţi fascişti pentru că am mers la vot. De asemenea mă aştept ca pe 16 noiembrie consulatele, amabsadele şi alte secţii de votare să fie înconjurate de mineri…

Emilian Dranca,

Munchen, 06.11.2014

Advertisements

2 thoughts on “Cum am votat la Munchen, după ce am aşteptat 7 ore…

  1. Ralf Weber says:

    Nu, se dau promisiuni. Ba chiar uite ca s-a intamplat si sa-si dea demisia ministrul de externe. Promisiuni si circ, ambele ieftine.
    Va garantez eu ca in turul 2 situatia va fi exact la fel ca si la turul 1. Povesti pina la momentul votului si dupa aceea faptul implinit. Asta-i tactica.

  2. Domnița says:

    Dacă toți românii ar avea nivelul dumneavoastră intelectual, Romania ar depăși cu mult Germania și statele din Nordul Europei din punct de vedere economic și cultural. Am savurat metafora cu Meduza, bine gîndită ! Felicitări pentru articol și talentul cu care l-ați redactat.

    Eu locuiesc în Franța din August 1980, am bineînțeles dubla cetățenie dinseptembrie 1981. La consulatul de la Paris mi s-a răspuns că nu pot vota pentru că trebuie mai întîi să-mi clarific situația cetățeniei mele, adică să fac o cerere prin consulat în care să cer MAE să -mi elibereze un certificat de cetățenie ( 36€ ), apoi, pe baza unui titlu de călătorie ( adică pașaport romănesc – trebuie făcută cerere ( 65 € ) – pot vota liniștită. Le-am răspuns că cel mai simplu ar fi să-mi demonstreze ei pe loc ca eu nu mai am cetățenia româna ( n-au o evidența clară la acest minister al foștilor cetățeni români ?) și nu invers și că nefăcînd parte din comunitatea românilor instalați în Franța pentru motive de serviciu sau studii, n-am nevoie de un titlu de călătorie delivrat de statul român pentru că eu călătoresc cu un pașaport francez care-mi este suficient. A urmat un dialog de surzi ( noroc ca nu m-am deplasat 300 de km ci m-am adresat lor printr-un e-mail ).
    In concluzie, neavînd timpul necesar pentru aceste demersuri administrative nici chef de a plăti Cash ( nu se accepta nici un credit-card , în buzunarul cui ajung banii ? ) nu voi vota.
    In rest, pe cei care vor să voteze îi sfătuiesc să se prezinte la poarta consulatelor la ora deschiderii ca să reușească să voteze după mai bine de zece ore de coadă. Vă doresc mult curaj, stimați compatrioți !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s