Abdicarea Regelui Mihai I

132786122200mihai_rege_2

Secolul XX a fost un secol al dependenţelor. Astfel, orice schimbare de pe scena politică a unui stat a fost condiţionată, influenţată, determinată de marile schimbări de pe scena politică europeană sau americană. Despre abdicarea din data de 30 decembrie 1947 a regelui Mihai I s-au scris şi se vor mai scrie articole, studii şi chiar volume, însă dintre toate concluziile, una se va perpetua de la autor la autor şi din carte în carte : abdicarea era inevitabilă.

Azi, în 2014 avem la dispoziţie o variată gamă de surse ce pot fi consultate. Marele defect al istoricilor îl constituie incapacitatea de a descifra mecanismele şi fenomenologia constituirii şi desfăşurării acţiunilor politice actuale, fiind tributari în mare măsură trecutului pe care îl studiază, conştient sau nu, cu pasiune şi din ce în ce cu mai puţină echidistanţă. De partea cealaltă, marele defect al politicienilor, politologilor, amatori ai ştiinţelor umanistice îl constituie lipsa de pregătire pentru înţelegerea trecutului istoric. Or, ceea ce făcut Mihai I, la 30 decembrie 1947, vrând/nevrând a fost un act politic care în prezent este abordat din perspectivă istorică. Aşadar putem ajunge la o primă concluzie, toţi teoreticienii din anii `40, politologi şi istorici deopotrivă, au eşuat în interpretările lor datorită sincronizării existenţiale cu sfârşitul monarhiei din România. Singurii, care pot păstra o relativă echidistanţă în interpretarea lor, o pot face abia acum, după… după 50-60 de ani, când distanţa anilor le va permite o viziune de ansamblu. Unul dintre ei este chiar regele. De ce a abdicat ? deoarece nu mai avea sprijinul necesar gratie căruia să reziste în faţa asceziunii politice a PCR şi implicit ameninţării sovietice.

Această tradiţie a monarhiei a fost începută de Carol al doilea (desigur cu menţiunea existenţei unui precedent în lungul Ev Mediu din Ţările Române), întărită de Ferdinand, confirmată de Carol II şi continuată de Mihai I. Când o instituţie sau o funcţie, sau persoana este golită de conţinut, lipsită de eficienţă şi minimă utilitate, atunci cei care o pot susţine – elitele politice – preferă desfiinţarea/eliminarea sa. Abdicarea este o metodă elegantă şi paşnică de a pune sfârşit unei asemenea identităţi. În cazul în care Mihai I ar fi refuzat, putea fi victima unui ‘’accident’’ sau i se putea înscena o sinucidere. Ceea ce poate fi surprinzător azi, îl constituie faptul că monarhia, prin persoana regelui Mihai s-a menţinut la Bucureşti până pe 30 decembrie 1947, deoarece comuniştii aveau nenumărate mijloace să-l înlăture mult mai devreme. În prezent aveam posibilităţile necesare de a înţelege că abdicarea a fost cea mai bună soluţie pentru regele Mihai dat fiind faptul că a supravieţuit acelui moment, ba chiar mai mult, inclusiv regimului care l-a detronat.

Azi, acea abdicare poate fi criticată, motivată, desconsiderată, persoana regelui poate fi învinovăţită şi blamată, însă ea reprezintă opţiunea ‘’voluntara’’ a unui om ce este pus în situaţia de a alege răul cel mai mic pentru el şi pentru cei ce-l înconjoară, în special familia. Cu sau fără abdicare, monarhia din România tot urma să fie desfiinţată iar membrii, susţinătorii şi simpatizanţii săi eliminaţi. Ceea ce poate fi în schimb mult mai supărător este faptul că după 1990, când regele putea reveni în România şi putea face toate demersurile necesare pentru reabilita şi reinstaura monarhia, Majestatea Sa a rămas într-o lungă aşteptare . Ce a aşteptat? probabil o atitudine favorabilă din partea clasei politice. Regele a acordat prea mult credit PNTCD-ului şi implicit CDR-ului, ambele structuri politice l-au abandonat practic imediat după succesul din alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 1996. Astfel, putem considera că a avut loc cea de a doua abdicare a Regelui. După anul 2000, Casa Regală a fost preocupată de problema retrocedărilor proprietăţilor şi nu de proiecte ce vizau interesul general al românilor precum intrarea în NATO şi aderarea la Uniunea Europeană, combaterea corupţiei, dezvoltarea învăţământului, o mai bună educaţie civică şi formare a tinerilor, posibiitatile de dezvoltare economică pentru investitori, etc. Într-un recent interviu acordat ziarului Adevărul, Neagu Djuvara declara că Regele s-a lăsat fectiv cumpărat de guvernul condus de Adrian Năstase şi implicit de Ion Iliescu în perioada 2000-2004. Ion Iliescu a ştiut să rezolve o problemă spinoasă pentru el şi regimul pe care l-a condus în 1990-1996 şi implict să pregătească terenul pentru ascensiunea lui Adrian Năstase către cea mai înaltă funcţie în stat. Nu am înţeles niciodată de ce Ion Iliescu s-a temut de Rege în anii `90 şi a împiedicat desfăşurarea unui referenfum pentru consultarea românilor în privinţa reinstaurării monarhiei. După 45 de ani de comunism, un asemenea referendum nu ar fi avut nici un succes în România. Asta, fără a mai pune la socoteală propaganda şi mesajele împotriva Regelui pe care FSN, PDSR, PD le-a folosit şi manipulat în anii `90.

În prezent, România anului 2014, când regele împlineşte venerabilă vârstă de 93 de ani, conform unor sondaje de opinie aproximativ un număr de 6 milioane de români se declară favorabili monarhiei. Nici aceştia, nu pot determina succesul unui referendum pentru reinstaurarea monarhiei. Cei mai mulţi se îmbată cu apă atunci când aud de un asemenea referendum şi de numărul monarhiştilor aflaţi în creştere. De asemenea, cei mai mulţi dintre ei cad pradă mesajelor populiste, electorale, demagogice ale unor oameni politici care promit readucerea unui monarh în fruntea ţării. În realitatea cei din clasa politică de azi din România nu doresc acest lucru deoarece reinstaurarea monarhiei ar putea însemna dublarea unor instituţii precum DNA. Ceea ce au făcut procurorii, scoaterea unor neaveniţi de pe scena politică, tot astfel ar proceda şi Casa Regală. Totuşi, puţină curăţenie nu ar strica.

În final, persistă o problemă destul de delicată: cine va veni la succesiunea Regelui Mihai I?

Emilian Dranca

24 octombrie 2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s