Saxonia şi saxonii din România

DSCF7053

Dresden

Zilele trecute am făcut o scurtă călătorie de la Dresden la Leipzig ( 120 de km sunt parcurşi într-o oră cu un ICE), cele două oraşe principale ale landului Sachsen, Saxonia în limba română. De altfel, numele etnicilor germani din România – deşi la origine ei nu provin aproape deloc din această zonă a spaţiului german – derivă de la numele acestui land : saxoni, saşi. Din nefericire în secolul XX, românii i-au expulzat pe etncii germani din Transilvania, Banat şi Bucovina, iniţial în Germania (1940), ulterior în Donbass şi Siberia (1944-1960) iar în cele din urmă i-a vândut în Republica Federală Germană ca pe nişte porci îngrăşaţi înainte de Crăciun. Asta a fost răsplata pentru cei care au ridicat oraşe, cetăţi, biserici şi centre civice/comerciale  (a se vedea spre exemplu singurul centru istoric din Bucureşti care mai există – Lipzcani, este construit de meşteşugari şi comercianţi din Leipzig). Dresden este un oraş deosebit, o adevărată perlă culturală pe malurile Elbei. Un oraş romantic, artistic şi boem. Însă nu intodeauna a fost aşa. În Evul Mediu, începând din seolulul al XIII Dresden a devenit o cetate fortificată. O parte din zidurile sale medieval pot fi vizitate şi în present. Încă odată, vizitatorul din estul Europei are ocazia de a înţelege mai bine decalajul economic şi cultural care există între est şi vest. Locuitorii Saxoniei au îmbrăţişat destul de repede reforma religioasă a lui Martin Luther, iar astfel începând cu secolul al XVI-lea şi-au croit un drum aparte – sonder Weg – atât în spaţiul german cât şi în Europa. După 1539 într-unul dintre bastioanele cetăţii Dresden se fabricau tunuri pentru apărarea oraşului. Razboiele religioase, de această dată chiar în inima Europei, îi va opune timp de câteva secole pe catolici protestanţilor. Acest bastion poate fi vizitat şi azi. El cucereşte vizitatorul prin măreţia frumuseţea arhitecturii sale. Desigur, în Transilvania în acest timp se proiectau – nici nu existau în forma lor actuală – Bastionul Croitorilor la Cluj/Klausenburg, Bastionul Ţesătorilor la Braşov/Kronstadt sau Turnul Gros de la Sibiu/Hermannstadt. Ceea ce este şi mai interesant îl constituie faptul că toate aceste trei redute, actuale obiective istorice pot fi cuprinse în interiorul unui bastion din Dresden şi poate… poate mai rămâne spaţiu. Azi, este surprinzătoare mărimea cătaţii – Festung – medievale germane nu doar datorită utilităţii şi frumuseţii sale ci mai ales datorită motivelor care i-a împins pe oamenii din epocă să recurgă la asemenea metode/tehnici de apărare : frica ! Locuitorii oraşului Dresden nu se pregăteau doar de războaiele împotriva suedezilor, bavarezilor, prusacilor sau austriecilor. Ei se pregăteau şi de un iminent atac al armatelor Imperiului Otoman. Să nu uităm că în secolul al XVI-lea turcii stăteau la porţile Vienei, de unde se ajunge foarte repede la Dresden. Dacă Viena ar fi căzut…

La Leipzig este cu totul şi cu totul altă lume. Germanii spun în general despre cei din Sachsen că sunt foarte serioşi şi foarte stricţi în ceea ce fac. Leipzig, la 25 de ani după căderea zidului Berlinului şi imlicit a Republicii Federale Germane, pare a fi un oraş dedicat lumii întregi. Un oraş cu adevărat cosmopolit unde tradiţiile marilor târguri comerciale din secolele XIX-XX par a fi reactualizate şi în prezent după un vacum întins pe parcursul a 45 de ani de socialism/comunism/totalitarism. Oraşul se pregăteşte pentru ceea ce înseamnă occidentul : economie de piaţă, libertate, prosperitate. La Leipzig acest lucru este vizibil peste tot, iar miliardele de mărci (vest-)germane, ulterior de dolari şi euro au readus oraşul din est în vest. Cu toate acestea, într-un interviu recent acordat revistei Der Spiegel, Herta Muller declara că germanilor din Republica Federală Germană, asemenea tuturor celor care au trăit sub comunism, ideologia şi regimul de tristă amintire le-a rămas atât în cap cât şi corp, lucru vizibil zi de zi. Imaginea plastică, carnală prin care Herta Muller portretizează jumătate de continent este dură, însă nu departe de adevăr. Azi, la 25 de ani după schimbarea unui regim încă există nostalgii sau/şi stângăcii din partea celor care încă nu sunt obişnuiţi – ungewohntlichen – cu o societate care se schimbă mai repede decât este scris în cărţi, coduri legislative, canoane ideologice, programe partinice şi programme cincinale. Viaţa este mai importantă decât orice ideologie şi de cele mai multe ori nu se potriveşte cu niciuna. Germanii din est, în marea lor majoritate încă nu au înţeles asta. Ce să mai spunem de români, după 25 de ani de tranziţie spre exemplu ?…

Va continua…

Emilian Dranca

Leipzig, 08.10.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s