Un de plan de învăţământ pentru 100 de ani

 

 

În timp ce unii se încurcă în prelegeri despre care religie este mai bună, după ce atâtea războie şi atâtea vieţi omeneşti au pierit datorită acestei divergenţe sterile, alţi oameni încearcă să găsească soluţii viabile pentru lumea în care trăiesc, pentru toţi, indiferent de religie, etnie sau naţionalitate. Astfel, voi spune aici câteva cuvinte despre un eveniment organizat de Fundaţia Hans Seidel şi Institutul de Studii Populare: Strategii de reformă în sistemul de educaţie, 2014-2024. Este vorba despre o dezbatere din data de 28 august desfăşurată în Bucureşti, la care a participat şi Klaus Iohannis. Mă voi aplecă în special asupra ideilor pronunţate în discursul fostului profesor de fizică şi a fostului inspector judeţean Klaus Iohannis. Desigur, înălţimea catedrei sale nu poate fi un reper pentru societatea toata română, însă experienţa şi cunoaşterea sa pot avea un cuvânt de spus în acest domeniu.

 

Iohannis şi-a început alocuţiunea precizând că ”asemnea manifestări pot crea un impuls pentru întreaga societate”, iar faptul că sala era plină de auditori, este expresia interesului direct manifestat de publicul larg care confirmă şi susţine observaţia fostului profesor de fizică. Iohannis  a considerat că ”România cunoaşte destul de bine nivelul la care se situa sistemul său de învăţământ în urmă cu două decenii” – poate ar fi trebuit să detalieze puţin această observaţie. În urmă cu aproximativ două decenii România ieşea din comunism iar in ciuda actualei melancolii şi nostalgii a pensionarilor după fostul regim, învăţământul din România nu era extrem de calitativ. Poate ar fi bine dacă Iohannis le-ar da într-o zi o replică acestor foşti pionieri sau şoimi ai patriei care încă mai vărsa câte o lacrimă pentru zilele în care cântau cântece patriotice lui Nicolae Ceauşescu şi ”academicienei” Elena…

 

În opinia lui Iohannis o ţară performeaza dacă oferta educaţională se corelează cu piaţa muncii, astfel performeaza şi economia. Desigur în România există o mare problemă cu profesorii dat fiind faptul că aceştia nu pot face performanţă atât timp cât ei trăiesc dintr-un salar de subzistenţă. De asemenea ei nu au cum să performeze dacă societatea manifestă o atitudine de dispreţ pentru această profesie şi în general pentru ştiinţă. În această ordine de idei, ultimele examene de bacalaureat sunt expresia unei adevărate tragedii ale învăţământului românesc şi tot odată un exemplul eşecului lipsei de performata a resursei umane.

 

”La fiecare schimbare de guvern sunt daţi afară zeci de specialisti” în funcţie de doleanţele celor aflaţi la putere. Poate acesta acesta a fost/este un mesaj trimis de Iohannis celor din ministere care cred că dacă va fi ales preşedinte în această toamnă îşi vor pierde slujbele. În acelaşi timp poate a fost foar o opinie personală. Prin această restructurare permanentă, Klaus Iohannis consideră că România îşi iroseşte o parte din resursele umane. Însă mult mai grav este faptul că marea majoritate a celor care aspiră la o diplomă, vizează în special diploma şi mai puţin competenţele.

 

Întrebarea care se ridică în această situaţie este ce putem face pentru ca lucrurile să meargă mai bine?

 

Desigur nu se poate schimbă totul printr-o reformă. Fiecare ministru a făcut câte o reformă sau două, iar această pasiune pentru reforme, a fost numită de Iohannis drept reformita. Reformita este un fel de boală a birocraţilor, a celor care se ocupă de forme fără a se ocupă şi de fond, de esenţă. Un alt caz mai puţin fericit este cel al puzderiei de universităţi a căror principal obiectiv pare a fi răspândirea de diplome decât răspândirea de cunoştinţe.

 

Asemenea opţiuni, reformita şi mediul universitar privat nu s-au dovedit a fi o alternativă calitativă dezirabilă pentru România. Iohannis consideră că se poate discuta despre calitatea învăţământului, despre manuale digitale, despre examene intermediare, etc. fără a face exces de zel în ceea ce priveşte reformele. De asemenea în opinia sa, este greşit că cel care conduce statul, presedntele, să voreasca de rău dascălii. Rolul preşedintelui este de a introduce în spaţiul public dezbateri ample, de a crea un cadru care permite specialistior şi politicienilr să găsească soluţii viabile. El crede că educaţia nu poate fi globalizată, sau altfel spus nu poate fi banalizată – asta desigur dacă nu s-a referit la altceva: educaţia nu poate fi cumpărată!

 

Este bine să ne întrebăm pentru ce vrem să îmbunătăţim educaţia? Desigur, se poate mai bine decât este în momentul de faţă în sistemul de învăţământ. Iohannis crede că dacă România vrea să aibă o societate foarte performanţă, atunci… se poate! dar asta nu printr-o reformă, ci începând de jos prin eforturile fiecărui român! ”Asa cum alegem, aşa vom fi. Eu cred că trebuie să elaborăm un plan de educaţie pentru un secol.” Această afirmaţie a lui Iohannis va stârni multe critici pe viitor dat fiind faptul că este aproape indezirabil un asemnea proiect atât timp cât ştim că orice proiect care s-a dorit a fi pentru secole, milenii, etc. a fost sortit eşecului. Totuşi initativa nu este rea, dacă ne gândim că ceea ce înseamnă cultură nu este de azi până mâine, nu este pentru presă de a doua zi, nu este ceva efemer, ba dimpotrivă. Însă, ceea ce nu a întrebat Iohannis este dacă România se poate baza pe o asemenea cultură? Desigur, există exemplul german, însă este el viabil pentru România. El a considerat că acest plan trebuie început prin revigorarea formatorilor, a profesorilor a celor care pregătesc efectiv tinerele generaţii.

 

Klaus Iohannis a încheiat menţionând că există state în lume care au făcut performanţă având doar resurse umane – iar aici putea mentiona linistit cazul Japoniei. Totuşi, poate ar fi trebuit să amintească o vorbă celebră: oricât de mult va merge un măgar la şcoala nu va deveni niciodată un armăsar… Cu alte cuvinte, înainte de educaţie contează caracterele, ceea ce nici o universitate nu va reuşi să dăruiască unui om, dacă el nu are posibilitatea să primească aşa ceva; este asemenea pildei semanatorului … Iar societatea română, în special cea din exteriorul arcului carpatic, duce lipsă de adevărate caractere!

 

Emilian Dranca

Bucuresti, 28.09.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s