De la Festivalul de film istoric, Râşnov, 2014

 

Festivalul de film istoric de la Râşnov se află la cea de a şasea ediţie. Ceea ce a început în urmă cu şase ani, azi este un adevărat eveniment cultural, de mare anvergură nu doar pe plan local, Râşnov şi împrejurimile Brasovului ci şi pe plan naţional.

Marţi, 5 august 2014, după documentarul Declassified Tiananmen Square (SUA) Sergiu Celac, Alexandru Grumaz şi Mihai Croitor au vorbit despre Evenimentele din Piaţa Tiananmen: origini şi evoluţii. In 2013 Sergiu Celac a vorbit despre 50 de ani de la asasinarea lui Kenedy, fiind unul dintre membrii delegatiei romane care a particpat la funerariile presedintelui american.

Alexandru Grumaz, prezentat de organizatori drept o persoană haioasă, este un bun cunoscător al geopoliticii. Pentru Grumaz, fost consul al României în China, geopolitica nu înseamnă doar Europa şi America ci şi China şi Asia.

Mihai Croitor (lector la Facultatea de Istorie şi Filosofie de la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, un specialit în istoria comunismului precum şi în istoria recentă a Chinei) a fost cel care a început seria prelegerilor de marţi dimineaţa. După Mihai Croitor, evenimentele mai din 1989 din China, din Piaţa Tiananmen au început cu scopul comemorării anumitor lideri comunişti chinezi.

Regimul comunist în timpul lui Mao s-a bucurat de o popularitate relativă. Această popularitate a fost determinată de multiple cauze precum brutalitate şi corupţia regimului predecesor, pe de o parte şi lipsa de organizare şi strategie a naţionaliştilor care au luptat în cel de al doilea Război Mondial şi care au fost susţinuţi direct de americani. În 1956 asistăm la debutul mişcării celor 100 de flori. În China se spunea lăsaţi 100 de flori să înflorească, lăsaţi 100 de şcoli să se fie create. Acesta era un experiment cultural de destindere ideologică şi o relativă îndepărtare de URSS. Treptat se fac auzite tot mai multe voci care vorbesc despre brutalitatea regimului chinez. Mişcarea 100 de flori a fost noutate pentru China.

În 1958 urmează cel de al doilea experiment ideologic, marele salt înainte, prin care Mao credea că ţara să vă depăşi celelalte state, fie ele capitaliste, socialiste sau comuniste. Mao se baza pe producţia agricolă şi industrială chineză. El se baza pe principiile genetice ale lui Lusenko. În esenţă, chinezii credeau că au încrucişat tot felul de legume, încrucişare din care au ieşit alte noi legume. Spre exemplu încrucişarea roşiei cu bumbacul. Rezultatul? Bumbacul roşu…

Mao, în delirul său, a încercat să planteze de trei ori mai multe răsaduri de legume pe aceiaşi suprafaţă pe care era plantat un sigur răsad. Delirul propagandistic a ajuns atât de departe încât fotografiile din epocă arătau cum copii care se jucau undeava deauspra lanurilor de grâu, dată fiind densitatea acestora care susţineau efectiv aceşti copii. Desigur, rezultatele reale nu au satisfăcut autorităţile chineze .

O altă traumă naţională a fost revoluţia culturală a lui Mao din anii `60. În realitate el a urmărit epurarea structurilor superioare de partid. În China nu aveai voie să porţi pantofi cu toc sau culoarea albastră. Este lesne de înţeles că paranoia chinez putea foarte uşor să creeze duşmani ai poporului. Nici în ziua de azi nu este cunoscut numărul precis al victimelor acestor epurări. Istoricii estimează numărul acestor victime undeva între 4 şi 5 milioane! După moartea lui Mao, 9 septembrie 1976, s-a simţit o anumită descătuşare ideologică, socială şi economică. Cei care au promovat şi sutinut revoluţia culturală au fost arestaţi (inclusiv soţia lui Mao) şi implict înlăturaţi de la conducerea de stat.

În China comunistă, înainte de Mao nu a fost nimic, spre deosebire de URSS unde inaite de Stalin, încriminat după 1953, a existat un Lenin. Astfel, dacă poporul chinez l-ar încrimina pe Mao, ar însemna că tot comunismul chinez nu ar mai avea nici un pic de legitimitate şi nu şi-ar mai putea justifica necesitatea intaurarii unui asemenea regim după cel de al doilea Război Mondial. Mao la rândul său, precum şi ceilalţi lideri ai Chinei nu a fost doar simplii chinezi. Succesorul lui Mao a studiat în Franţa şi a făcut parte din diferite structuri şi organizaţii comuniste chineze.

În 1989 nimic nu părea să trădeze o asemenea izbucnire a studenţimii chineze care s-a adunat în Piaţa Tiananmen din Bejing. Însă presiunea socială şi aspiraţiile studenţimii pentru un regim democrat au determinat această revoltă populară. La 22 aprilie 1989 au avut loc funerariile unui susţinător al democraţiei şi implicit al aspiraţiilor şi dorinţelor studenţilor. De la finele lunii aprilie şi până la mijlocul lunii mai celebră Piaţa Tiananmen este efectiv ocupată de studenţi. La 13 mai începe greva foameni a studenţilor adunaţi în Piaţa Tiananmen. În Piaţă va fi ridicată o zeiţă a democraţiei şi a libertăţii creată de studenţii la arte plastice. Ulterior evenimentele au escaladat într-o adevrata bătălie între armata chineză şi protestatari. Cauzele acestor violenţe sunt multiple. Pe de o parte eşecul negocierilor dintre studenţi şi guvern. Pe de altă parte determinarea regimului comunist chinez de înăbuşi această revoltă într-un mod brutal pentu a demonstra puterea şi forţa regimului aflat la putere. Desigur, istoricii au adus multiple argumente care justifică şi devoalează originile acestei revolte populare. Cei pasionaţi de istorie şi de subiect au nevoie doar de timp deoare cărţi de citit sunt, har Domnului.

Cu toate acestea, după Alexandru Grumaz, China este o mare necunoscută. El consideră că unele dintre motivele studenţilor de a protesta este lipsa locurilor de muncă. Aşadar o nemulţumire creata pe fondul neajunsurilor sociale şi economice ale societăţii chineze. În prezent nu cunoaştem numărul vitimelor din timpul revoltei din primăvara anului 1989, la fel cum nu cunoaştem în general victimele regimului comunist din China. Istoricii estimează că din marea masă a studenţilor veniţi de la 40 de universităţi în 1989 la Bejing în Piaţa Tiananmen au fost ucişi peste 3000.

Azi, în China internetul este cenzurat. Spre exemplu nu pot fi accesate bloguri, precum nici foarte multe site-uri de internet cu ştiri de interes internaţional dar mai ales cu ştiri care sunt interesante şi mai ales necesare şi pentru societatea chineză. În ceea ce priveşte serviciile sociale, în ciuda faptului că este un stat comunist, asemenea servicii sunt foarte modeste. În cazul unui accident rutier, dacă nu ai bani să plăteşti internarea în spital, eşti plimbat puţin cu salvarea şi după eşti lăsat înapoi la locul accidentului sau unde se nimereşte…

La chinezi totul se negociază. Populaţia şi în special comercianţii sunt obişnuiţi să negocieze totul. Astfel poţi obţine un produs, pe care iniţial ţi s-a cerut 10 yoani la jumătate de preţ. Poate singurul lucru unde nu se negocieza sunt investiţiile militare. În domeniul militar se investeşte mult, foarte mult şi asta pe fundalul unei lumi care caută acea pace universală mult dorită de Kant. China în schimb, începe să dezvolte din ce în ce mai multe baze militare în Oceanul Indian şi în Pakistan, stat cu care au relaţii foarte bune. Chinezii încearcă în prezent să aibă acces la Golful Persic şi la Africa. Însă acest paradox dintre Orientul îndepărtat şi restul lumii nu este specific doar pentru statul chinez ci şi pentru Japonia, Filipine, Vietnam, Corea, atât cea de Nord cât şi cea de Sud. Pentru a vedea mai bine dimensiunea militară a Chinei putem menţiona faptul că statul chinez a transformat două portavione în muzee. Se pare că cele două portavioane au fost cumpărate cândva de la Uniunea Sovietică, iar cu timpul, noile portiavioane chineze le-au depăşit cu mult pe cele sovietice astfel încât chinezii s-au descotorosit de aceste ”fiare vechi” într-un mod frumos şi util. Armata terestră a Chinei numare 800 000 de militari. Mai ramene ne numărat forţele aviatice şi navale…

Va deveni Asia viitorul teatru de război de interes pentru toate marele state din lume?

Sergiu Celac a mărturisit că în `68-`69 se afla pe drum de la Hanoy la Washington, însă până a ajunge la destinaţia finală a făcut o escală la Bejing chiar în timpul revoluţiei culturale. Una dintre expresiile revoluţiei culturale chineze este constituită de noile servicii ale stuardezelor: în loc de un pahar cu apă sau un mic dejun, pe avioanele Chinei erau oferite insingne cu Mao şi pliante propagandistice cu citate din prima şi singură carte scrisă de Mao. În plus, câteva cântece patriotice interpretate de aceiaşi însoţitori de bord. La Bejing, în această perioadă chinezii, în ciuda penuriei de alimente încercau să-şi păstreze tradiţiile culinare, ceea ce insipira un anumit respect din partea vizitatorului. In China, in marele orase exista cartiere ale culturii chineze unde sunt redate acele fermente ale anilor 1900-1920, perioada in care societatea chineza a creat efectiv cultura. Unele dintre locurile memoriabile sunt sediul comandamentului japonez din timpul ocupatiei militare japoneze, ceainarii celebre frecventate de Charlin Chaplin, care are si o statuie la Bejing. De asemenea este păstrată/reconstituta atmosfera epocii prin mobilier, fotografii, arhitectură, stil, etc.

Când vorbim de luptă de clasă din China, de această revoluţie comunistă, sergiu Celac atrage atenţia că putem vorbi de un vehicul al istoriei care a dus China mai departe pe drumul dezvoltării sale fireşti. Însă, azi, China afişează în tot ceea ce face membrii din toate generaţiile. Ceea ce se poate observa este faptul că cei tineri nu sunt mai deschişi la minte iar cei vârstnici nu sunt neapărat mai încuiaţi. Asta, dacă noi, privitorii, am încerca să facem o comparaţie cu ceea ce a fost odată URSS. Chinezii au un alt mod de a gândi. Ei nu pot fi înţeleşi doar dintr-o perspectivă chineză. Marea Chină, marele imperiu, chiar şi atunci când a fost mai mult sau mai puţin unită, a fost condusă de dinanstii militare care totuşi şi-au cucerit rivalii nu doar prin forţa armelelor ci mai ales prin cultură lor. Ideea imperială chineză diferă foarte mult de ideea imperială a Rusiei.

Recent, Europa de Est a fost traversată de anumiţi academicieni chinezi care s-au arătat interesaţi de modul în care s-a realizat tranziţia de la socialism/comunism la democraţie. Ce poate să semnifice acest lucru? Se pregăteşte China de o nouă schimbare? Încearcă partidul comunist din China să schimbe regimul pe care l-a creat şi pe care-l dommina incontestabilă? Viitorul cât se poate de incert ne va oferi multiple răspunsuri la aceste întrebări.

Pentru Celac, Uniunea Europeană este instabilă, iar din punct de vedere al unui stat puternic ,Uniunea Europeană are nevoie de o adevărată structură militară şi politică, structuri pe care încă nu şi le-a definitivizat. În comparaţie cu Uniunea Europeană, Rusia este şi mai instabilă şi mai ales mult mai slabă din toate punctele de vede. Asemenea opinii sunt similare opinii majoritare care domină presa şi societatea germană, foarte încrezătoare în forţele proprii şi mai ales în societatea occidentală.

Marea gorilă se aşează acolo unde doreşte… marea gorilă nici nu simte când se aşează pe cineva, dacă este cineva acolo… este situaţia similară cu dimensiunile Chinei şi ale vecinilor săi.

Emilian Dranca

Marţi, 5 august 2014

Râşnov

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s