Ein Kanzler wie Angela Merkel bitte

 

După R.G. Schwartzenberg, noţiunea de partid de masă, excluzând partidele fasciste, este străină partidelor care se poziţionează pe dreapta esicherului politic. Dintr-un motiv foarte simplu, ele nu pot avea structurile specific unui partid colossal, centralizat, care să adune prin suma organizaţiilor sale foarte mulţi simpatizanţi. De asemenea, după părerea politologului/istoricului  Zeev Sternhell, partidele de pe partea dreaptă a eschicherului politic atrag simpatizanţi prin suma idealurilor, a miturilor şi tradiţiilor pe care şi le asumă şi prin care se identifica. De obicei proiectele politice a acestor partide depăşesc resursele normale ale societăţii pe care îşi propun să o conducă. Un exemplu foarte simplu : la începutul crizei economice din 2007, cancelarul german Angela Merkel a declarat că Germania trebuie să iasă mai puternică şi mai stabilă din punct de vedere politic si economic după criză, decât era înainte de aceasta. În acele moment tulbure ale anului 2007 nu am crezut-o pe Angela Merkel şi am considerat că este doar un slogan politic. La urma urmei era cancelar de mai puţin de doi ani de zile şi nu dovedise încă ceea ce poate. În toamna lui 2007 reveneam de la Paris în România şi-mi amintesc foarte bine cum presa franceză o ironiza. Ironia sorţii, la şapte ani distanţă, indiferent de ce ziar francez ar fi vorba, Merkel este prezentată precum un politician puternic, un adevărat lider, nu doar a unui stat ci şi a unui continent. Drept dovadă faptul că Germania a ieşit mult mai puternică din criză decât era înainte de aceasta.

La şapte ani distanţă de momentul 2007, în România este creat cel mai puternic partid de orientare centru dreapta, afiliat Partidului Popular European şi înfrăţit prin ideologie şi orientare politică cu Christlich Democratische Union. Este vorba desigur de noul Partid Naţional Liberal. Această mişcare a fost preconizată în urmă cu aproximativ zece ani de anumite persoane din PNL şi ceea ce era atunci PD. După succesul în alegerile din iarnă anului 2004, cele două partide s-au aşezat la masa negocierilor să stabilească dacă fuzionează sau nu. PD era membru în Internaţionala Socialistă iar PNL în Alianţă Liberalilor şi Democraţilor. Se pare că această orientare politică precum şi multe alte divergenţe interne au împiedicat cele două partide să fuzioneze. În 2007 PD face pasul cel mare şi se afiliază Partidului Popular European. Astfel, acest partid trecea de la socialişti la creştin-democraţi. Mişcarea înţeleaptă din 2007 i-a adus victoria Partidului Democrat la toate alegerile din 2008. Acelaşi lucru îl caută acum şi liberalii. Însă ei sunt capabili acum, după zece ani, să-i inchita pe cei pe care nu i-au putut înghiţi în 2004.

Personal nu-mi doresc nimic altceva decât că din aceast partid uriaş sau din această alianţă fantastică, românii să poată alege un prim-ministru şi poate chiar şi un preşedinte asemenea cancelarului german Angela Merkel. Dacă persoana/persoanele aleasă/alese va/vor avea sensibilităţi germane şi mai ales o cultură şi o educaţie germană cu atât mai bine. Also, eine Angela Merkel bitte.

Emilian Dranca

Duminica, 27 iulie, 2014

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s