Două personalităţi esenţiale ale istoriei contemporane române: Corneliu Coposu şi Regele Mihai I (partea II-a)

Image

Două personalităţi esenţiale ale istoriei contemporane române: Corneliu Coposu şi Regele Mihai I (partea II-a)

 

Corneliu Coposu a văzut mereu în monarh singurul arbitru şi garant inconturnabil al interesului naţional. În virtutea acestui crez el s-a expus asemenea regelui unor multiplor pericole în special pe perioada 1990-1995 (desigur înainte de 1990 nu a fost deloc menajat de regimul comunist pentru opiniile politice…).

Image

În primul rând a devenit ţinta mai multor ziare care l-au numit trădător şi nepatriot, de asemenea casa sa s-a transfornat în ‘’popas’’ pentru minerii care au îngrozit Bucureştiul în anii 1990-1991 (a fost emisă chiar ipoteza că atacul din iunie 1990 a fost chiar un atentat la viaţa lui Corneliu Coposu). În această perioadă el s-a întâlnit cu Regele Mihai I de cel puţin 4-5 ori atât în România cât şi în Elveţia.[1]   Dintre aceste întrevederi, la o primă privire cea mai fructuoasă pare a fi vizita Regelui cu ocazia Sărbătorilor de Paşte din 1992. Atunci Corneliu Coposu l-a însoţit pe Rege în fiecare localitate în care acesta s-a deplasat. Este important de amintit faptul că Regele Mihai a venit la invitaţia călugărilor de la Mănăstirea Putna pentru a participa alături de ei la sărbătorile pascale şi de asemenea pentru a participa la actul de canonizare a voievozilor români Ştefan cel Mare şi Constantin Brancoveanu.

Din nefericire pentru partidele politicie din opoziţie şi pentru membrii acestora, nu au existat prea mulţi oameni politici care să îmbrăţişeze întoarcerea Regelui în România, chiar cu ocazia unor vizite. Astfel, nici măcar aceste scurte sejururi ale Regelui nu au fost capitalizate din punct de vedere politic. În mod evident a fost o pierdere, atât pentru clasa politica din România cât şi pentru cultura politica romană.

Image

Între PNŢCD şi Regele Mihai I raporturile au fost cât se poate de cordiale în timpul vieţii lui Corneliu Coposu. Cu ocazia primului congres al naţional-ţărăniştilor de după decembrie `89, Regele Mihai I a trimis un mesaj prin care era recunoscută lunga istorie a acestui partid mai mult absent decât prezent în guvernele României, dar mereu viu şi activ. ‘’In anii grei ai subjugării, zeci, sute de mii de membrii ai partidului, de la cei mari la cei mai mici, au rămas statornici în devotaentul lor pentru cauza democraţiei. Ştiu bine ce preţ a avut păstrarea acestei credinţe în valorile noastre treditionale şi cunosc curajul, eroismul de care ei au dat dovadă în cruntele temniţe şi lagăre ale comunismului român, unde mulţi dintre ei, adevăraţi martiri şi nu numai ţărănişti – mă gândesc la Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Brătianu – au plătit cu însăşi viaţa lor.’’[2]

Image

Ceea ce-i aseamănă cel mai mult pe Corneliu Coposu şi pe Regele Mihai îl reprezintă faptul că după 1947 cei doi s-au aflat într-o perpetuă opoziţie faţă de regimul politic din România. Astfel şi aura lor de oameni cu o coloană vertebrală morala incontestabilă. Cei doi nu au făcut şi testul puterii politice efective, nu s-au aflat la guvernare deloc. Puterea politică corupe, iar această corupere parcă i-a ocolit într-un mod cât se poate de interesant. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu PNŢCD. După moartea lui Corneliu Coposu în 1995 şi câştigarea alegerilor de CDR în 1996, cei care ar fi trebuit să continue proiectele Seniorului parcă s-au împotmolit în ceva de neînţeles, între frică şi entuziasm, între pasivitate şi ineficienţă, între o lipsa crasă de curaj politic şi virtute. În definitiv, cel pe care Corneliu Coposu l-a susţinut pentru funcţia de preşedinte a României a dezamăgit într-un mod cumplit. Emil Constantinescu nu numai că nu a încercat revenirea la Monarhie Constituţionala dar nu a avut curajul să îndeplinească nici formalităţile pentru întoarcere familei regale în România. Succesorul său, Ion Iliescu a jucat cu cărţile pe fată, chemându-l pe cel pe care l-a fugărit cu poliţia în 1992, pentru a-i retroceda Castelul Peleş, Săvârşin şi încă o locuinţă în Bucureşti. Astfel, Regele Mihai era primit înapoi tocmai de un comunist ci nu de un democrat.

Ceea ce după 25 de ani devine tot mai evident este faptul că, făcând alte alegeri, renunţânduse la monarhie, la legitimitate, în mod inevitabil politica din România nu a renunţat la vechiul mecanism perpetuat şi după decembrie `89, iar marea majoritate a politicenilor a perpetuat aceleaşi practici şi metode lipsite de o minimă serioziatte, legalitate, onestitate şi demnitate.

Image

In perioada 15 -23 mai au avut loc mai multe evenimente care au comemorat 100 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu (20 mai 1914 – 20 mai 2014). În realitate, spectaorul nici nu-şi mai poate da seama unde este sincera şi onesta comemorare a personajului istoric – deoarece Corneliu Coposu face parte în mod incontestabil din panteonul personalităţilor române – şi unde este o manipulare a simbolului, a imaginei ”Coreneliu Coposu” pentru a câştiga un anumit capital politic. Astfel, este admirabilă activitatea Fundaţiei ”Corneliu Coposu” care se ocupă strict de evenimente culturale şi educative. Mai puţin admirabilă şi cu atât mai puţin onorabilă este actvitatea celor care au trecut prin PNŢCD sau celor care încă mai trec în încercarea lor de a se (auto)proclama continuatori a celui ce a fost Corneliu Coposu. În fapt, nimeni, nici măcar dintre apropiaţii săi nu au reuşit să continue un proiect îngropat ( poate definitiv) în 1995. Activităţile Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti sunt de încurajat şi susţinut, în speţă profesorul Ioan Stanomir care a abordat intens acest subiect şi care a scris mai mult şi mai multe despre Corneliu Coposu.

Image

În mod cert, odată cu Corneliu Coposu s-a stins politicianul de tip interbelic. În lipsa sa, Regele Mihai I rămâne izolat definitiv pe scena politică, nemaigăsind acelaşi sprijin şi deschidere la nimeni altcineva. Poate Regele reprezintă o ultimă redută a tradiţiei şi culturii politice române distrusă de regimul comunist. Însă, poate odată cu pierderea sa, va fi pierdută şi aceasta şi vor trece generaţii până a fi recuperată.

Image

 

Emilian Dranca

24.05.2014

Bucuresti

*Articol publicat pe: http://www.ziarulviitorul.ro/doua-personalitati-esentiale-ale-istoriei-contemporane-romane-corneliu-coposu-si-regele-mihai-i-partea-ii-a-2800

 

 

[1] Tudor Calin Zarojanu, Viaţa lui Corneliu Coposu, Ed. Maşina de scris, Bucureşti, 2005, pp. 145-165.

[2] Mesajul adresat Congresului PNŢCD de Majestatea Sa Regele Mihai, http://www.corneliu-coposu.ro/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s