Etica normală a valorilor

Etica normală a valorilor

 Image

In 1927, la Universitatea din Halle, Max Scheler (1874-1928) avea ocazia de a publica Etica nonformala a valorilor, lucrare scrisa in germana in timpul primului Razboi Mondial si publicata sub titlul Der Formalismus in der Ethik und die materiale Wertehik. Max Scheler a fost un renumit filosof, sociolog si antropolog german ; a studiat la Munchen si Berlin medicina, psihologia, sociologia si filosofia. Max Scheler a fost unul dintre puţinii filosofi în viaţă care l-a influenţat pe Konrad Adenauer şi se pare că la influenţat cât se poate de bine. Filosoful, între admiraţia sa pentru război şi pentru Kaiser pe de o parte şi pentru civilizatiea occidentală şi libertate pe de altă parte, a încercat mereu să caute şi mai ales să găsească o cale de mijloc între socialism şi capitalism. Aş risca să spun că în România singurul om serios care a încercat şi parţial a şi reuşit aşa ceva a fost Vrigil Madgearu.

 

L-am citit pe Max Scheler în timpul unui scurt sejur în ultimele zile în Austria. Revenind în România am constat existenţa unui contrast tulburător a societăţii române faţă de ceea ce este moral, faţă de ceea ce înseamnă noţiunea de bine, faţă de adevăratele valori – mai este necesar a fi amintit că presa din România promovează în general pseudo-valorile, pentru a nu spune non-valorile? În mod normal cunoscând o ierrahie de valori, asumând-o, nu doar proclamând-o, există posibilitatea, şansa construcţiei unui parcurs frumos în orice domeniu. Fie că ne gândim la economie, la cultură, la politică sau la toată societatea în deplina sa complexitate. Însă acest contrast este cu atât mai tulburător şi mai puternic cu cât te îndepărtezi puţin de România. Ieşind din cărţile lui Max Scheler şi întorcându-mă din Occident în Orient am sentimentul că regăsesc un celebru personaj al romancierului Robert Musil: Ulrich. Ulrich este întruchiparea omului fără nici o calitate – Der Mann ohne Eigenschaften, aşa cum de altfel se numeşte cheia de boltă a operei lui Robert Musil – iar pe acest Ulrich îl promovează în marea sa parte presa din România. Faptul este cu atât mai îngrijorător cu cât societatea română, precum celelalte 27 de ţări membre ale Uniunii Europene se îndreaptă repede şi sigur spre o nouă tură de alegeri europarlamentare. Pe 25 mai românii sunt aşteptaţi la urne să-şi aleagă reprezentanţii în Parlamentul European. Din campania electorală transmisă prin canalele media şi prin alte mijloace am sentimentul celebrului personaj al lui Caragiale, sentimentul şi nesiguranţa cetăţeanului turmentat. Însă, în ceea ce mă priveşte, opţiunea şi apartenenţa mea politică rămâne neschimbată de când am dobândit vârsta majoratului. Mereu am votat pentru naţiune – în virtutea unui patriotism luminat nu a unui naţionalism gregar – şi pentru libertate. Deci, am votat pentru ceea, sau petru ce şi cel care este naţional/a şi liberal/a. Aceasta este opţiunea şi apartenenţa mea politică. Însă, în ceea ce priveşte opţiunea românilor şi a societăţii române în ansamblul său, datorită mesajelor electorale şi ale actualei campanii cred că România este cât se poate de turmentată.

Prefer să închid ceea ce se numeşte televizor, calculator, ziar, etc. şi să mă întorc la acea realitate care nu este transmisă prin mijloacele amintite, acea lume încă nevăzută la televizor şi negăsită încă în presă. Mă întorc la ceea ce este frumos şi uman, mă întorc la cei care preţuiesc şi păstrează aceleaşi sentimente de fidelitate, prietenenie şi dragoste indiferent de context (chiar dacă, uneori, nu avem parte de toate acestea din partea celor care merg doar pe două picioare). Iată un prim motiv pentru a te întoarce în România.

Image

 

 Emilian Dranca

Cluj-Napoca

08.05.2014

Advertisements

2 thoughts on “Etica normală a valorilor

  1. Tud.Stef. says:

    Mi-a plăcut articolul, Emilian! În piesa de teatru a lui Caragiale, cetăţeanul turmentat (cu o mulţime de defecte) era cinstit.Sper ca această calitate a rămas şi cetăţenilor turmentaţi de astăzi.
    Sunt sigur de faptul că nu vor ajunge în parlament cetăţenii merituoşi care ar şti să se folosească poziţia lor.Problema e că peste 5 ani s-ar putea să fie la fel.Sunt de acord cu ideea de a îngusta prăpastia dintre cetăţeni şi factorii de decizie, dar ar trebui ca cetăţeanul să posede un minim de cunoştinţe despre ce este Uniunea Europeană, cine sunt liderii ei şi care este motivul pentru care ar trebui să voteze(dacă are pe cine).Eu aş propune ca studiile despre UE să înceapă din liceu sub formă de workshops etc

  2. Draga Tudor, imi doresc ca peste cinci ani sa candideze si altcineva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s