Das lebende Recht

 

arata_img.php

Das lebende Recht, sau în traducere dreptul viu, dreptul liber, este o teorie ce aparţine juristului şi sociologului german Eugen Ehrlich. Născut la Cernăuţi în 1862, a urmat studiile la Universitatea din Viena unde a terminat cu un doctorat în drept. Se întoarce la Cernăuţi şi predă la Universitatea ‘’Franz-Joseph’’ drept roman, sociologia dreptului şi dreptul liber. Practic Eugen Erlich a încercat să adapteze normele juridice şi întregul corp legislativ din Bucovina la realitatea societăţii bucovinene. El a considerat că dreptul este destul de rigid ca ştiinţa şi nu răspunde necesităţilor societăţii la care se aplică. Juristul a trăit într-o societate mai mult decât eterogenă, Bucovina fiind supranumită drept o miniatură a Imperiul Austro-Ungar deoarece pe teritoriul său trăiau nu mai puţin de unsprezece naţionalităţi de etnie, cultură, limbă şi religie diferite. Astfel, el a considerat că este necesară o permanentă sondare a realităţilor sociale şi o transformare continuă, o modernizare constantă a dreptului. Această dinamică a normelor juridice transformă dimensiunea juridică a societăţii într-un corp organic perfect adaptat necesităţilor bucovinene.

Image

Harta Bucovinei

Das lebende Recht devenea posibil datorită mijloacelor puse la dispoziţie de sociologie. Sociologia dreptului  cauta dreptul viu, ca law in action, nu law in the books. Dreptul vazut ca suma a opiniilor juridice, a  punctelor de vedere nu favorizeaza, nu ajuta constituirea unor norme juridice cat mai eficiente.[1] Aceasta ar fi mare diferenta dintre doctrina si sociologie.   Eugen Ehrlich detalia amănunţit tot acest proces în cadrul cursurilor sale începând din 1907. In 1910 a fondat un seminar pentru dreptul viu – lebedens Recht – ceea ce între timp ar fi putut deveni un seminar sau chiar un institut de drept constituţional – Institut fur Rechtstatsachenforschug. Trebuie să amintim faptul că această iniţiativă – din domeniul dreptului constituţional – l-a preecedat pe Hans Kelsen, care în 1910 îşi definitivea studiile în drept la Universitatea din Viena.  Eugen Ehrlich a încercat să le explice studenţilor săi necesitatea unei/unor juristische Aufnahmen. Die Aufname se poate traduce prin fotografie, amprentă, priză, absorbţie, receptare, admitere, integrare, înregistrare şi asimilare. Evident, sociologii ar spune, bref: observaţie!

Image

Cernauti

Într-adevăr profesorul de la Fraz-Joseph Universiatat, Cernăuţi considera că este necesar să observe cu atenţie organizarea fiecărei fabrici, a fiecărei asociaţii, a fiecărei uniuni comerciale, a familiei, a oraşului, toate sunt organizate într-un mod particular. De la această particularitate trebuie să plece juristul în analiza sa: ‘’ein Einsicht  in das Wesen der Dinge zu vertiefen sucht’’ (realizarea unui examen al substanţei, esenţialul lucrurilor în profunzimea lor). Suma relaţiilor dintre subiecţii de drept al acestor forme de organizare particulară creează la rândul lor izvor de drept, sursa (Quelle): proprietatea (Besitz ), dominaţia (Herrschaft),  declaraţii de intenţie (Willenserklarung), acestea din urmă fiind înţelese în special drept contracte. El a fost contemporan cu Max Weber (dar şi cu Ludwig von Mises şi Friedrich August von Hayek) şi deşi nu a fost la fel de cunoscut ca acesta, a adus contribuţii la fel de semnificative precum celebrul sociolog german, teoriilor sale fiind rezervate câteva pagini în manualele de sociologie a dreptului (Klaus F. Rohl, Rechtssoziologie, 1987, pp. 14-15).

Image

Principala sa lucrare, Grundlegung der Soziologie des Rechts  – Fondarea sociologiei dreptului – a apărut în 1889, reprezentând totodată şi un manual de sociologie a dreptului. O editie in traducere in limba engleza a fost publicata in Statele Unite ale Americii in 1936. Ehrlich a mai publicat ‘’Contributii la teoria izvoarelor dreptului’’ (1902) si ‘’Logica juridica’’ (1919). După primul război mondial (1914-1918) a încercat să plece în Elveţia şi să predea la Berna, însă deşi a ţinut un seminar în capitala statului helvet nu a reuşit să semneze nici un contract. Astfel, după această scurtă experienţă la Berna, călătoreşte la Napoli şi de aici înapoi la Viena. Decide să se reîntoarcă la Cernăuţi, în Bucovina natală, deşi aceasta nu mai era parte din Imperiul Austro-Ungar ci tocmai fusese alipită statului român la finele primei conflagraţii mondiale. Nu rămâne pentru mult timp la Cernăuţi, călătoreşte la Bucureşti unde se întâlneşte cu ministrul educaţiei şi are întâlniri la nivel foarte înalt în cercurile politice şi academice – în calitate de fost rector al Franz-Joseph Universitat, Cernăuţi – pentru a pune în ordine universitatea din Bucovina şi pentru a da o mână de ajutor la uniformizarea juridică şi legislativă a noului stat român. Nu reuşeşte să se acomodeze  şi să se obişnuiască cu lumea de la Bucureşti şi se întoarce la Cernăuţi unde moare în 1922, bolnav de diabet, la vârsta de 59 de ani.

Image

Hans Kelsen

Ceea ce surprindre la teoria lui Eugen Ehrlich este similitudinea dintre situaţia la care a aplicat el propria teorie, respectiv eterogeneitatea societăţii din Bucovina, şi actuala situaţie a Uniunii Europene. În spaţiul german în urmă cu câţiva ani a fost creat un concept cultural care defineşte realitatea actuală a societăţii germane: multikulti. Desigur este vorba de pluralims, din punct de vedere etnic, social, cultural, religios, lingvistic, economic, etc. un pluralism al societăţii germane extrapolat în realitate la nivelul întregii Uniuni Europene. Actuala societate europeană este expresia perfectă a ceea ce era Bucovina în epoca lui Eugen Ehrlich: multiculturală şi  multinaţională. Astfel problema unui drept mult mai dinamic, mai eficient mai practic poate să treacă din spaţiul academic, abstract, în cel social, cotidian, în realitatea practică a Uniunii Europene. Ehrlich a încercat să găsească o posibilă soluţie pentru păstrarea Imperiului Austro-Ungar, iar această soluţie reprezenta un drept constituit pe baza cerinţelor  populaţiei pentru satisfacerea necesităţilor şi dezideratelor acestora nu pe cele ale statului. Deci un mecanism care să fie declanşat dinspre populaţie spre stat, nu invers. Astfel, făcând o paralelă cu Uniunea Europeană, un drept care să fie constituit pe baza iniţiativei populaţiei, un drept viu, dinamic, poate ar fi o soluţie pentru ameliorarea întregului proces de integrare europeană. Un drept care să aibă ca principal promotor cetăţeanul nu statul, acesta este un drept eficient, un drept liber, un drept conceput de Ehrlich. Das lebende Recht poate fi o posibilă definiţie pentru viitorul drept european cu atât mai mult  dacă se va reuşi să se realize o constituţie valabilă pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

Image

Cernauti, Universitatea

Emilian Dranca,

20.03.2014


[1] Manfred Reinbinder, Rechtssoziologie, Munchen, Beck Verlagsbuchhandlung, 2000. Reinbinder  spune mai exact ‘’das Recht als Summe de rim jurstischen Sinne geltenden Rechtsnormen’’ cea ce se poate traduce prin ‘’suma, diversitatea  opiniilor juridice castreaza normele juridice.’’

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s