Viitorul

Întărirea (ne)încrederii şi a (in)securităţii

 

Uneori îi invidiez pe chinezi. În China, pentru a intra în Partidul Comunist Chinez trebuie să dai o serie de teste nu tocmai uşoare. Ai  nevoie de o cultură generală serioasă, de cunoştinţe de istorie – în special chineză – de gramatică, literatură şi desigur politologie. În România orice agramat de culoare incertă poate intra într-un partid politic şi pretinde că el reprezintă interesele românilor. Cred că şi ultimul paznic de fabrică socialistă se lipseşte de un asemenea reprezentant, preferând să nu mai aibă nici cea mai mică pretenţie de la viitor atunci când vede ce indivizi obscuri mişună prin toate partidele şi partidutele politice. Desigur, dacă acestor români ”de culoare”, mai apropiaţi  de locuitorii Ganei şi a Nigeriei, din punct de vedere al esteticii desigur, le-am da un test de istorie a românilor şi mai ales de istorie politică, nu m-ar mira dacă o majoritate calificată l-ar pica cu succes.

 

Însă partidele politice mai au nevoie şi de cărăuşi, de indivizi care să umple sălile la marile mitinguri şi adunări electorale, astfel încât porţile sunt deschise pentru toată lumea. Din nefericire nu există o selecţie riguroasă a oamenilor astfel încât atunci când îţi este lumea mai dragă soseşte surpriza surprizelor: trădarea, dezertarea, fuga, renunţarea. Oameni lipsiţi de coloană vertebrală, moralmente vorbind, intră în politică urmându-şi doar propriul interes, eminamente material.

 

Pe asemenea oameni se  bazează viitorul României? Nu, viitorul României şi implicit al românilor, indiferent unde ar fi, în diasporă sau acasă, vitorul nostru al tuturor se bazează în special pe cei din afara partidelor politice de azi. Poate mâine va fi o altă zi, cu alţi oameni, cu o altă mentalitate, mai puţin marxistă, mai puţin comunistă. Oameni care să nu gândească şi să nu trăiască într-o paradigama a strictului necesar şi a utilităţii imediate a lucrurilor şi activităţilor lor.

 

În tumultul evenimnetele din ultimele zile, în special de la frontiera României, merită puţină atenţie şi reprezentanţii/conducătorii noştrii. Recomand ultimul articol apărut pe Ziarul Viitorul pe care puteam să-l numesc şi ”Întărirea (ne)încrederii şi a (în)securităţii”: http://www.ziarulviitorul.ro/vizita-ministrului-afacerilor-de-externe-in-ucraina-2612

 

 

 

Emilian Dranca

 

11.03.2014

 

 

 

 

Advertisements

One thought on “Viitorul

  1. Mai corect marxist-leninista, iar portile sunt deschise pentru toti pentru ca partidul comunist dupa 89 s-a divizat in ceea ce numim noi astazi partide (toate fara exceptie) ca poate fictiunea juridica este diferita, asta este latura formala, pentru ca dpdv al laturii materiale, intrinsece, sunt aceiasi oameni, iar spiritul si mentalitatea au ramas din fostul PCR, in care stii prea bine ca pozitia pe piata muncii era strans legata de conditia apatenentei la partid. Sansa noastra unica este Europa!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s