Spectre ale elitei politice române III

Spectre ale elitei politice române III

Image

 

După o pauză de aproape un an şi jumătate am revenit în presa naţională. De această dată am (re)început cu un articol despre situaţia internaţională care a fost creată în urma victoriei  Euromaidanului din Kiev (http://www.ziarulviitorul.ro/pilotii-orbi-2597)Ziarul în care am (re)debutat caracterizează vizunea şi preocupările mele chiar de la început, chiar prin numele său: Viitorul.

Nimic nu este întâmplător, cred că orice om normal îşi pune acum fireasca întrebare: ce se va întâmpla acum? Acum, în această primăvară inedită în care Europa este din nou împărţită în două. Pe de o parte în estul Europei se moare pentru libertate. Pe de altă parte, în vest, în Uniunea Europeană oamnii îşi pierd intersul de a se bucura de libertăţile pe care cei din est încă nu le au: posibilitatea de a avea un reprezentant în Parlamentul European (alegerile europarlamentare 2014). Acum există zeci de ONG-uri care încearcă să motiveze cetăţenii să meargă la vot, să-şi folosească cu cap libertatea de care dispun.  Acum, mă refer la zilele acestea după ce Parlamentul din Ukraina l-a demis pe  V. Janukovitch iar Rusia se pregăteşte – sau cel puţin asta transmite – să-l readucă pe tiran în postura de preşedinte al statului ukrainean. Cei care s-au gândit la asta sunt departe de realitate. Să ne imaginăm cum Nicolae Ceauşescu, în toiul revoltei de la Timişoara a plecat în Iran – ceea ce s-a şi întâmplat – stă el cât stă acolo… Bucureştiul  şi restul României reuşesc să răstoarne regimul, însă, nemuritotul şi neînfricatul dictator se întoarce în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie cu sprijin iranian la Bucureşti unde încearcă se reinstaleze la putere.  Ce mesaj ar trimite el lumii? Cum ar reacţiona comunitatea internaţională?

Lumea nu mai trăieşte vremurile Evului Mediu, când Petru Rareş sau  Lapusneanu se întorceau pe tronul Moldovei cu sprijin turcesc. Desigur, acesta este doar un exemplu minor însă concret şi palpabil cu consecinţe vizibile până în ziua de azi. În acele zile crunte, conducătorii/voievozii moldoveni au aplicat principiul capul plecat sabia nu taie. Spre deosebire de ei, actualii conducători ai Ukrainei nu au dorit să-şi plece capul în faţa Rusiei, aşa cum au făcut predecesorii lor, chit că ţara se îndreaptă spre un colaps economic, chit că din punct de vedere al dezvoltării sociale se apropie de un prag echivalent cu zero, ei, cei  care au acum legitimitatea politică la Kiev ştiu că mai au un singur lucru la care nu pot renunţa: demnitatea. Iar demnitatea lor constă în apărarea unităţii natioale şi neatârnarea ţării lor din nou şi din nou de interesele Rusiei. Este un război între David şi Goliat, fantastic, năucitor, impresionant prin dimensiunea inumanităţii evenimentelor din Kiev, Harkov şi Crimea. Este sfâşiitor când citeşti presa, în special presa internaţională, şi vezi crunta realitate prin care trece actualmente poporul Ukrainei. Un preludiu al unui război civil întârziat de 22 de ani. În Harkov, comunitatea rusă a înjosit tineri ukrainieni organizând un fel de procesiune în care aproximativ 75 de adolescenţi erau puşi să meargă în genunchi timp în care erau loviţi cu sălbăticie de cei din faţa cărora încercau să scape: ruşii. Ingrozitar este faptul că la aceste procesiuni participau inclusiv femei care loveau cu sălbăticie pe cei aflaţi în genunchi, umiliţi, înjosiţi, chinuiţi pentru simplu fapt că sunt de altă etnie.

Din nefericire în România nu se ridică voci care să apere drepturile omului, azi neglijate total în Ukraina, stat vecin, peste a cărui graniţă alţi şi alţi oameni mor zilnic în urma ororilor unui regim nelegitim încă susţinut de Rusia. Nici un Nicolae Iorga, nici un Iuliu Maniu, nici un Gheorghe Brătianu, nici un Virgil Madgearu, nimeni care să se ridice împotriva totalitarismului. Cât de irealist trebuie să fii, să nu-ţi dai seamănă nici în cel de al doisprezecelea ceas  că puterea politică aparţine poporului şi doar poporului, nimănui altcuiva. Acesta este un principiu fundamental pe baza căruia funcţionează într-adevăr o societate normală, modernă şi democrată.  În România nu am observat nici un demnitar al statului, nici un comunicat din partea ministrului pentru românii de pretutindeni sau a ministrului de externe care să condamne încălcarea drepturilor omului în Ukraina şi subminarea statului de drep. Nu vreau să cred că cei care ocupă acum fotoliile goale şi restul mobilelor din aceste ministere devin la rândul lor mobile decorative înghiţind în sec celebrisimul: a la guerre comme a la guerre…

Ne lipseşte elita politică! Se observă această lipsă chiar şi printr-o simplă privire, deoarece  dumnealor, politicienilor, le lipseşte curajul. Or, virilitatea este o virtute a spiritului (Mircea Eliade, Virilitate şi asceză), însă cred că dumnealor le lipseşte nu doar virilitatea ci şi spiritul!

Emilian Dranca

04.03.2014

 

 

Advertisements

2 thoughts on “Spectre ale elitei politice române III

  1. Dan says:

    imi pare rau, libertatea nu vine cu lunetisti si banii lui Soros, cred ca sunteti imatur politic.

  2. Buna ziua, apreciez interesul pentru un asemenea subiect, insa, va rog sa-mi spuneti care este legatura dintre personajul mentionat si evenimentul in cauza.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s