O generaţie de emigranţi

O generaţie de emigranţi

Image

22.02.2014

 

Suntem în anul 2040, România a scăpat de comunism de aproape  jumătate de secol. De câteva decenii românii se bucură de toate drepturile fundamentale ale omului. Libera circulaţie şi libertatea cuvântului nu mai sunt condiţionate decât de posibilităţile financiare ale fiecăruia. După 1990 românii au început să plece în valuri din ce în ce mai mari spre Occident, astfel încât în doar zece ani românii emigrau deja în masă. După 25 de ani de la schimbarea regimului politic din România, în Italia, în Spania, în Franţa şi în Germania s-au strâns câteva milioane, unii cu acte şi documente în deplină legitimitate, alţii doar cu speranţa şi gândul la ele.

 

În 2040, la jumătate de secol distanţă de evenimentele din decembrie `89, avem în vestul Europei pe de o parte o diasporă respectabilă care s-a constituit în comunităţi ale românilor cu asociaţii culturale, economice sau cu alte diferite obiective, cu biserică şi cu un anumit lider mai mult sau mai puţin acceptat. Pe de altă parte, foarte mulţi români s-au contopit în masa băştinaşilor, intrând ca soţ, soţie, soacră, socru, frate, soră în diferite familiii din masa populaţiei locale sau pur şi simplu au fost asimilaţi într-un mod foate eficient de societăţile în care s-au integrat. În 2040 România are deja o populaţie sub 15 milioane de locuitori. Teoretic, alte cinci mlioane ar trebui să fie în Occident. Practic mulţi din cei 5 milioane nu vor să se mai gândească, să-şi amintească sau să-şi bată capul cu ceea ce înseamnă România. Simpla amintire a ”escapadei” lor este traumatizantă. Aceasta a fost descrisă în unele cazuri într-un mod strălucit de Herta Muller în mai multe din romanele sale. De altfel, profunzimea observaţiilor sale i-au şi adus premiul Nobel pentru literatură. Modul în care românii, precum şi germanii, maghiarii, polonezii, etc. au reuşit să scape de sub cortina de fier frizează fantasticul. Este aproape incredibilă lupta dusă de emigranţi cu sistemul de supraveghere şi oprimare a fostului regim comunist, descrisă de romancieri extraordinari precum Herta Muller şi Cătălin Dorian Florescu.  Am regăsit recent pe rafturile unei librării din Strasbourg, Der Mensch ist ein grosser Fasan auf der Welt de Herta Muller, roman tulburător, emoţionant, asemenea romanelor lui Soljenitsyn. Cel mai probabil cultura română va fi îmbogăţită  de alţi asemenea romancieri care vor descrie experienţa ”post-decembrista” a celor care au fugit din România lui Nicolae Ceauşescu,  Ion Iliescu,  Adrian Năstase şi a moştenitorilor socialişti a acestora. O societate hăituită de un regim şi de un altul care  s-au succedat într-un mod halucinant pe scena politică de la Bucureşti. Poate un alt romancier român va primi premiul Nobel pentru literatură, poate chiar în 2040,  graţie romanelor/nuvelelor/descrierilor sale fără egal.

 

Europa anilor 2040 prezintă o societate fără precedent din punct de vedere al eterogenităţii sale. Masele de imigranţi din est spre vest vor determina un surplus de ofertă de mână de lucru în vest spre deosebire de o lipsă cronică a acesteia în est. În aceste condiţii România va trebui să se pregătească să primească şi să pregătească oferta de mână de lucru, calificată sau nu, de origine asiatică şi africană. Cei care aveau 20 de ani în decembrie `89 şi care au plecat în Occident, de unde nici nu s-au mai întors vor observa că nici un fel de revoluţie nu le-a folosit la nimic. Cei care s-au născut în preajma evenimentelor din decembrie `89 şi au plecat ulterior, cu familia  s-au pe cont propriu odată ce au trecut la rândul lor de 20 de ani, vor ajunge să trăiască asemănător cu occidentalii după alţi 20 de ani. Şi cu ce preţ? Plătit de fiecare indifidual, sau plătit inclusiv de familiile emigranţilor.  O societate în derivă.

 

Pentru a nu se ajunge la o asemenea situaţie cred că ar trebui găsite câteva soluţii. Desigur actuala clasă politică nu poate răspunde pe măsură. În lipsa unei clase politice inteligente şi eficiente, societatea civilă trebuie să compenseze într-o anumită măsură. Singura şansă a României este ca cei care au optat pentru emigrare să contrabalanseze situaţia. Desigur, ceea ce spun nu poate fi acceptat cu uşurinţă. Fiecare persoană cunoaşte cel puţin o altă persoană care a emigrat, sau chiar o familie întreagă care a emigrat. De asemenea cred că fiecare student cunoaşte deja cel puţin încă un student român care a ales să studieze în Occident. În ce condiţii se pot întoarce în România cei care au emigrat, respectiv cei care au plecat la studii şi au ales să-şi continue viaţa dincolo de hotare? Aceasta este o chestiune esenţială, o problemă majoră pentru actuala societate română scindată de o clasă politică incompetentă, împărţită între neajunsurile vieţii din România, riscurile şi dificultăţile pe care le implică şi le cere succesul obţinut în Occident. Cătălin Dorian Florescu, în Maseurul orb,  descrie într-un mod crud, realistic şi dureros experienţa adolescentului care a fugit împreună cu familia din România în Occident înainte de 1989 şi întoarcerea acestuia după 1990. Romanul poate fi considerat,  parţial, autobiografic, parţial imaginat, însă,  cu siguranţă în acest ”tablou” pot fi văzute mii, zeci de mii, poate chiar milioane de familii.

 

Imi doresc ca cei care îşi doresc să se reîntoarcă în România să şi reuşească acest lucru şi să fie primiţi cu respect şi simpatie de conaţionalii lor. Din nefericire, există tendinţa de a-i marginaliza pe cei care se întorc din Occidenta acasă şi încercă să reconstruiască ceva. Românii au tendinţa de a eticheta într-un mod greşit şi de a-i desconsidera pe ceilalţi români care studiază, lucrează şi se află pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă în Occident. Totuşi, să nu omitem faptul că românii din Occident constituie una dintre puţinele şanse reale şi viabile pe care le avem pentru a resuscita societatea română. Să ne întoarcem privirea spre Occident şi mai ales spre românii care se află acolo şi care ne pot întinde o mână de ajutor. Să le acordăm şi noi o şansă, aşa cum le-au acordat deja occidentalii una.

Image

Wien Universitat

 Emilian Dranca

22.02.2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s