Lumea lui Tchaikovski

Lumea lui Tchaikovski

Image

Emilian Dranca

Miercuri, 29 ianuarie am urmărit pe scena Operei Române din Cluj-Napoca una dintre cele mai spectaculoase demonstraţii ale frumuseţii, talentului, echilibrului şi totodată zbuciumul şi neliniştea sufletului slav: Spărgătorul de nuci de Piotr Ilitch Tchaikovski ( Щелкунчик, Schtschelkuntschik, Пётр Ильич Чайковский ). Opera este un monument al ingeniozităţii minţii umane, iar punerile în scenă ale lui Tchaikovski sunt absolut excepţionale. Desigur, pot fi acuzat de subiectivitate, însă, personal nu am întâlnit la vreun alt compozitor atâta eleganţă şi în inteleasi timp tensiunea, angoasa şi forţa dezlănţuite prin partitură şi prin măiestria orchestrei.

Nu-mi este uşor să cred că Tchaikovski a absolvit institul de ştiinţe juridice (1959, Sankt Petersburg) iar astfel, el de profesie, la bază este jurist. Însă, opera despre care vorbim a fost dăruită lumii după treizeci de ani de activitate intensă în muzică şi după ce a cunoscut cele mai înalte sfere ale sociatatii ruseşti (1862 îşi dă demisia din funcţia pe care o ocupa la miniserul justiţiei, iar în 1892 are loc pentru prima dată premiera Spărgătorului de nuci,  Щелкунчик, Schtschelkuntschik)). Însă acesta este un paradox întâlnit la marii artişti şi oameni exemplari ai culturii europene. Spre exemplu, Goethe a fost hărăzit tot unei carieire de jurist urmad studiile inclusiv pe teritoriu Franţei,  la Strasbourg. Tchaikovski s-a inspirat din numeroase creaţii de origine franceză şi germană, inclusiv din literatură lui Alexendre Dumas. Astfel, a redat Spărgătorul de nuci, în două acte şi cincisprezece scene. Acţiunea se petrece în noapte de Crăciun, după ce Clară primeşte de la unchiul său un ”spargator de nuci”, pe care-l reîntâlneşte în vis metamorfozat într-un admirabil cavaler. Povestea reconstituie ritul pasajului de la copilărie la adolescenţă, clasicul ritual prin care o copilă se maturizează atunci când întâlneşte, cunoaşte întruchiparea alterităţii radicale: prinţul.

Nu este cu putinţă să nu te gândeşti la societatea din care provine Tchaikovski, la convulsiile, utopiile şi deziluziile prin care a trecut această lume slavă. Atât de multe speranţe puse în tot felul de revoluţii începând din 1907 şi continund până în prezent în Ukraina. Nu poţi să nu te gândeşti la visul Ukrainei de a se emancipa definitiv de sub tutela părintelui de la Moscova, vis pe care în aceatsa iarnă i-l trăieşte concret zi de zi şi noapte de noapte pe ceea ce ukrainienii nuesc ”maidanul” din Kiev. Este atât de înălţător şi de frumos visul Ukrainei, asemenea visului Clarei, însă el poate fi spulberat atât de uşor. Tchaikovski a transpus în operă sa tiopologia clasică a confruntării forţelor binelui şi răului. Acestea se întâlnesc în persoana  pe de o parte spărgătorul de nuci ca reprezentant al forţelor binelui şi  pe de altă parte, regele şoarecilor ca reprezentant al forţelor răului.

Este cât se poate de fascinant şi de contradictoriu acest univers al lumii slave. Pe de o parte Rusia prin complexitatea sa sfidează limitele raţiunii, ale logicii şi implicit ale unei vieţi cumpătate. În acelaşi timp, de altă parte particularitatea sufletului acestui popor, acestor popoare prin cumplita sa suferinţă şi îndurare faţă de tot ceea ce-i îngrădeşte libertatea este unică, ea oscilează între ascultare şi revoltă de o  violenţă inegalabilă.

Rămâne la latitudinea cititorului cine este în Ukraina spărgătorul de nuci şi cine este regele şoarecilor.

Emilian Dranca

06.02.2014

Advertisements

One thought on “Lumea lui Tchaikovski

  1. Irina Dranca says:

    Foarte frumos! Felicitari!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s