Istoria unei istorii tumultoase

Istoria unei istorii tumultoase

Emilian Dranca

Trecutul lui Martin Heidegger încă preocupă pe multe persoane, poate chiar pe mai multe persoane decât cele preocupate de opera sa. Viaţa sa se identifică cu o parte din istoria Germaniei, mai exact Republica de la Weimar şi cel de al III-lea Reich. Însă această istorie are şi dedesubturi pe care poate Heidegger şi-ar fi dorit să rămână pentru totdeauna ”dedesubt” şi să nu iasă niciodată la suprafaţă. Celebritatea sa a fost creată şi graţie unui sprijin real pe care statul naţional socialist german i l-a oferit. Este incontestabil faptu că dacă nu ar fi beneficiat de anumite avantaje ale societăţii în care a trăit, opera sa nu ar fi ajuns atât de cunoscută. Alţi filosofi cu o operă mult mai mare şi mai semnificativă rămân, încă, într-o relativă umbră. Spre exemplu contemporani cu Heidegger, Eric Voegelin şi Leo Strauss, ambii (auto)exilaţi în Statele Unite ale Americii, nu au fost la fel de mult mediatizaţi şi discutaţi precum fostul rector al Universităţii din Freiburg.

Acum, despre sprijinul oferit de Heidegger statului nazist se poate discuta mult şi bine. În această situaţie contează mai mult opera decât omul, deşi cel care a creat opera are încă anumite feţe necunoscute în totalitate, spre exemplul celebrisima sa atitudine antisemită din anii `30. Desigur şi aceste aspecte de natură etică sunt esenţiale, inconturnabile unui studiu ce are ca principal subiect opera lui Heideger însă, opera în sine primează de fiecare dată. Să nu omitem faptul că şi în cultura română există cazuri discutabile, Eliade, Cioran, Noica şi alţii. Ceea ce contează este faptul că anul acesta va fi publicat un caiet inedit din jurnalul lui Martin Heidegger, mai exact der Schwarzen Heft, ce cuprinde anii 1945 şi 1946. Tocmai anii când Germania se afla într-un deplin colaps economic, social, moral şi politic. Cu siguranţă ne putem întreba de ce abia acum? Iată aşadar cum istoria lui Heidegger, biografia sa,  continuă chiar şi după moartea sa. Un fel de post-istorie, sau am putea spune o istorie postumă sau chiar o istorie a propriei sale istorii. Nu este vorba de istoriografie sau de biografie ci pur şi simplu de istoria postumă a istoriei unui filosof şi a operei sale (asta dacă poate fi acceptată formula de istorie postumă pentru opera sa, ţinând cont de faptul că aceasta este în esenţă immatérielle et imortelle).

În anii `50 Martin Heidegger  a lăsat acest caiet unei apropiate ale sale, Dory Vietta, căsătorită cu Egon Vietta. Cuplul a avut doi copii, primul dintre ei, Silvio Vietta (născut în 1941), profesor emerit de istoria literaturii, a avut norocul să găsească caietul păstrat în arhiva familiei. Relaţia dintre părinţii săi şi filosof este cunoscută, Egon Vietta având o frumoasă corespondenţă cu Martin Heidegger, iar despre Dory şi legătura sa cu Heidegger s-au speculat multe lucruri. Esenţial este faptul că acest caiet, considerat pierdut, sau chiar inexistent după alte opinii, a apărut acum şi va fi publicat. Însă, publicarea să nu va constitui şi subiectul unor noi  presupuse dezvăluiri în ceea ce priveşte viaţa lui Heidegger. Filosoful  păstrează un echilibru fragil, însemnările sale vizând fondarea unei noi universităţi cu o nouă viziune, un nou chip precum şi observaţii asupra evoluţiei ştiinţei şi a cunoaşterii. Nu în ultimul rând, filosoful observa lumea prin prisma lumii antice, a polisului grec şi a filosofiei şi culturii presocratice. El analizează evoluţia societăţii eminamente pe plan cultural. Trimiterile pe care le face la poporul evreu şi la cultura iudaică se încadrează în domeniul observaţiilor antropologice bazându-se  pe elemente de civilizaţie. Nimic antisemit, nimic xenofob, nici o urmă de extremism politic precum nici o urmă de aversiune faţă de rase şi popoare pe care criticii săi le-ar fi aşteptat odată cu apariţia acestui text. De altfel este cunoscută opoziţia lui  Heidegger faţă de epoca modernă, faţă de ceea ce el numea ”Amerikanismus”, “Liberalismus”, ”Bolschewismus”.

Heidegger este preocupat de etimologia numelui său. Die Heide, câmpie, bărăgan şi die Egge, grapă îl duc pe filosof cu gândul departe, lucruri precum faptul că el poate fi un spaţiu imens ce trebuie cultivat sau dimpotrivă el are misiunea de a cultiva un spaţiu nelimitat. Cu siguranţă Schwarzen Heft aduce lucruri noi pentru cei interesaţi de opera şi viaţa filosofului. Să nu uităm că orice ”caiet negru” de acest tip aduce o pată de culoare epocii, vremii în care el a fost scris. După lectura unui Schwarzen Heft, vizitând Schwarzwald, nu poţi să nu te gândeşti şi să gândeşti la Heidegger.

Emilian Dranca

02.02.2014

Advertisements

2 thoughts on “Istoria unei istorii tumultoase

  1. sicher says:

    Dann Sie wollen eine kulturelle Geschichte daraus machen… wunderschön gemacht! in der art von oppositorum-coincidentia metapher…

    aber der Tat (faptu) sollte artikuliert sein oder? wir lassen es als eine poetische Instanz?

    • sicher says:

      hoch interessanter Artikel und schön geschrieben! Es wird jetzt das dritte Beitrag aus einer Artikelreihe, die kann sogar: spannende, geheime, kulturelle Gesichte genannt werden.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s